M-am hotarat....adoptie (28)
Raspunsuri - Pagina 12
urziceanu spune:
Buna dimineta fetelor!
Vreau sa va spun ca noi suntem din ce in ce mai bine.Avem bucute,stam drepte,stam chiar si in funduc(rezemata de perne),tinem biberonul singure,radem cu sughituri cand o vedem pe mami,ne gadilam.Am facut baita si nu prea ne-a placut chestia cu masajul pt ca ne dureau toate oasele,nici apa nu ne-a placut....dar asta e o sa ne obisnuim noi cu toate.Suntem o mancacioasa.O iubim enorm de mult.Este oaza mea de liniste si bucurie!Sper ca sapatamana viitoare la control sa fie bine.Sapatamana viitoare incepe si procedura de incredintare in vederea adoptiei(pana acuma afost in invoire in familie).Ni s-au facut rapoartele,am avut vizite de la DPC.
Miha(mihaipopescu)putem sa vorbim daca vrei,eu stau in Rovine,adresa de messenger:corina_urziceanu.
Dora sa iti traiascca bebelina si sa fii fericita alaturi de toata familia ta.Iti multumesc pt incurajari.
pupici multi,multi,multi
Corina.Adi si bebelina lor frumoasa
corina urziceanu
jumpy spune:
Salve! Sunt aspiranta la postul de mamica dar mai am mult de parcurs pana a-mi implini visul...Se pare ca multe dintre voi sunt deja fericite. Eu am fost operata de doua ori, sarcini extrauterine, am incercat si un FIV dar fara reusita...Trebuie sa incerci de mai multe ori pt succes. Dar, m-am hotarat ca mai bine sa cheltui banii, aproape 200 mil. cu un copil decat sa-i arunc in vant. A-ti alimenta un vis si a-ti consuma enegia doar pt asta inseamna mult. Si ma grabesc...vreau un copil urgent. Acum mi-am facut dosarul pt adoptia si incerc sa trag niste sfori. Nu stiu cam la ce suma se ajunge cu adoptia dar merg mai departe. Sunt destule persoane care incearca sa comenteze intentia noastra, ca nu sunt genele bune, ca poate este bolnav...toate ne asumam aceasta raspundere. Nici copilul natural nu este intotdeauna perfect, dar, cica este al tau si-l suporti altfel. Fals ! Dar sper, din tot sufletul sa gasesc un copilas sanatos si frumos!
Kariris spune:
Fetelor acum sunt mai decisa ca oricand sa adopt cu sau fara al meu sot: ieri m-a vizitat unul din copiii lui sa-mi spuna printre alte lucruri "minunate" ca asteapta ca tatal lor "sa dea coltul" ca sa se razboiasca cu mine, ca din cauza mea nu beneficiaza ei integral de veniturile sotului meu. OK...daca asa stau lucrurile...dupa ce de 6 ani nu fac decat sa ma implic in viata lor, sa ma bucur de reusitele lor, sa ii ajut la nevoie, sa le fac cadouri si mai mult.... sa stau cu copiii lor in WE ca ei sa se poata distra...ca vezi doamne ei sunt tineri...la aproape 30 de ani si au nevoie de distractie... eu nu la 36 de ani, eu pot sa fiu direct bunica... si vinovata ca sotul meu nu munceste exclusiv pentru ei! Ok... atunci o sa adopt 2 copii nu unul si sa-mi ajute Dumnezeu sa mai fac si eu unul ca sa aiba motive cu adevarat sa le stau in gat! Si o sa ma fac luntre si punte ca sotul meu sa accepte si sa-i poarte numele! Ei de acum chiar vreau sa traiesc pentru familia mea!
inapopescu spune:
Bravo Lachi...eu te stiu de pe vremea cind scriam si eu la aspirante si chiar mai vorbeam cu AncaWish pe msn despre tine.Te admir pt hotarirea luata, stiu prin cite ai trecut si merita sa faci tot pt a-ti vedea visul implinit.Lupta in continuare si ai sa vezi ca intr-o zi vei fi rasplatita in cel mai frumos mod 
.
Pupici multi si mult succes.
http://community.webshots.com/user/inapopescu
boo__boo spune:
quote:
Originally posted by Oana T
Buna dimineata!
Eu nu am intrat aici prea des, mai bine zis doar o data, cand nu am fost primita prea bine...poate din cauza ca vreau sa infiez, desi pot avea copii...
Acum, vreau sa va povestesc situatia in care ma aflu si vreau sa stiu parerea voastra...
In 26 decembrie a nascut matusa mea si cum e si normal m-am dus sa o vizitez la spital.Am mers si la nou-nascuti sa-mi vad cel mai mic dintre verisori...acolo 14 copii, din care jumatate cazuri sociale, adica parasiti acolo. Dintre acestia, mai multi erau romani decat tigani...
Privindu-mi verisorul, dintr-un patut mi-a atras atentia o manuta foarte mica si subtire...m-am dus sa vad...si am vazut cel mai mic copil...o fetita nascuta la 28 de saptamani cu 1,250kg. Pe loc am indragit-o, m-am interesat de ea, mama ei fugise din spital dupa 3 zile de la nastere, era lasata acolo...a nimanui.Sunase o data, probabil sa vada daca a supravietuit...
Atunci, m-am gandit sa o ajut cum pot si i-am cumparat tot ce am crezut ca e necesar pt. un sufletel atat de mic.{paturica, hainute,biberon, scutece, produse de spalat, etc.)De atunci ma duc in fiecare zi pe la ea, o schimb, o spal, ii fac baie, o hranesc. Acum are 7 sapt., aproape 1,9kg. si a inceput sa-mi zambeasca...
Sotul meu nici nu vrea sa auda de adoptie, nici macar de botez...am incercat mai multe variante...
De cateva zile am aflat ca tatal ei a sunat de mai multe ori, dupa ce a aflat ca cineva se intereseaza de micuta...a incercat sa afle mai multe amanunte...financiare...,nu le-a primit...
M-am gandit ca probabil vrea sa o vanda...
Azi m-au anuntat ca o vor transfera la o maternitate mai aproape de domiciliul parintilor, intr-un orasel. Imi pare atat de rau dupa ea....nici aici in Oradea nu erau foarte bune conditii...(pampersi-nu, laptele e alungit cu multa apa, ii spala cu sapun de maini si sla contrafacut, scutece de panza semi-curate),dar acolo...sau la asa-zisii parinti...daca o vor lua pana la urma acasa...
Voi ce ziceti?
http://pg.photos.yahoo.com/ph/oana16iul/my_photos
Draga Oana,
Eu nu scriu foarte des aici din motive personale (lipsa de timp, s.a.) dar sa stii ca urmaresc zilnic tot ce se posteaza si cunosc aproape toate fetele de pe acest link, ba' chiar si situatia lor in ceea ce priveste copiii (aspirante, deja mamici...) insa eu personal nu-mi amintesc sa fi vazut vreun mesaj de la tine si cu atat mai mult sa nu fi fost *primita* cum trebuie aici! Poti vedea si singura daca urmaresti in paginile anterioare ca sunt mamici care au deja propriul lor copil si au mai si infiat, sau poti sa vezi ca exista o mamica foarte fericita care are un baietel infiat iar acum este graviduta si va avea tot baiat. Deci... din punctul asta de vedere sunt convinsa ca nici una dintre fete nu ti-ar fi zis vreodata ceva care sa te deranjeze.
Asa ca... parerea mea personala (si sunt sigura ca si celelalte fete-mi dau dreptate) este ca tu sa-ti lamuresti intai FOARTE CLAR situatia cu sotul tau. Noi cu ce sa te sfatuim? ca eu din mesajul tau chiar nu prea inteleg... TU esti singura care poti sa-ti rezolvi situatia acasa, sa hotarati daca vreti sa aveti propriul vostru copil sau sa infiati unul (sau poate ambele - cine stie!) dupa care noi te vom ajuta cat putem cu sfaturi, acete necesare, etc... in cazul in care voi hotarati - adoptie.
Ce spui tu despre micuta pe care ai vazut-o la maternitate si o vizitezi zilnic... ce sa spun? e un gest foarte frumos, insa gandeste-te ca in situatia ei sunt foarte multi copii, poate sute, mii... chiar nu stiu. Dar daca familia va hotari sa o ia acasa, tu nu ai ce face si, tocmai de aceea-ti spun, daca reusesti sa-ti convingi sotul sa adoptati un copil... pai mama draga, intai obtineti Atestatul si apoi ataseaza-te de un copil pe care-l gasesti la vreo maternitate si lupta pentru el pana-l veti avea acasa! Cam asta-i calea pe care ti-o recomand eu... altfel, daca mai ai intrebari te rog fi si tu mai explicita, mai precis intreaba concret ce te intereseaza sa afli.
Sper sa nu interpretezi gresit mesajul meu! Crede-ma suntem aici ca o mare familie si incercam sa ne ajutam ori de cate ori este cazul. Asa ca te asteptam cu noi vesti.
mama ingerasului Alex
boo__boo spune:
LACHI... ce sa-ti spun decat... FELICITARI pentru decizia luata 
Sunt sigura ca daca vei urma aceasta cale se va rezolva pozitiv si situatia ta cu sotul. Vor disparea neintelegerile si discutiile legate de copiii lui de care tu trebuie sa ai grija, pentru ca un sufletel in familia voastra o sa va schimbe complet viata!
Iar de varsta ta de 36 de ani... nu-ti face probleme draga mea... esti tanara si sunt convinsa ca vei avea puterea si rabdarea de a lupta pentru a rezolva situatia.
Te asteptam cu vesti bune 
mama ingerasului Alex
o mamica fericita spune:
buna fetelor,
ma bucur atat de mult cand vad ca familia noastra creste si iar creste ca nici nu mai stiu pe cine sa felicit si sa incurajez in acelas timp. asa ca:
- multa bafta si mult noroc celor care sunt in cautarea puiutului sau in demersurile pe care urmeaza sa le faca pt. a devenii mamici foooooooooooarte fericite. pe cuvant. pentru ele in primul rand pt. ca stiu cum e sa stai sa astepti cu sufletul la gura, cu emotie si cu nerabdare sa ti se implineasca visul.
- pentru cele care au mai facut un pas in definitivarea adoptiei sau chiar terminarea ei BRAVO si tot inainte. sa va traiasca sa fie sanatosi si sa va aduca numai bucurii.
Lachi tu iti cunosti mai bine situatia eu nu pot sa-ti spun decat ca daca tu simti ca trebuie sa fi mama atunci lupta pentru asta, pentru viata ta. nu mai sta pentru ca timpul trece. singurul meu regret este ca nu am facut pasul de a adopta mai demult, probabil asa a fost sa fie. in rest nu regret nimic pentru ca sunt o mamica fericita.
suntem alaturi de tine si de toata lumea care doreste sa fie mamica sau tatic si asteptam cat mai multe aspirante si cat mai multe vesti bune.
Lorelei si
paris_h spune:
Tot citesc ce se intampla si zilnic vad noutati.
OANA cred ca intai trebuie sa-ti rezolvi problemele acasa cu sotul. E foarte rau cand nu esti pe aceeasi lungime de unda cu celalalt.De asta trebuie sa te gandesti f. bine pt ca un copil e o responsabilitate si mai ales infiat.Iti dai seama cum s-ar simti el daca "tata" nu-l iubeste?
Iar cu bb din spital...daca deja sant interesati parintii de chestii financiare e cam dubios si s-ar putea sa fii dezamagita.Oricum, fara atestat...
MIHA sper sa-ti fie cat de cat de folos caract, merci de lege, banuiam eu ca citisem ceva. Bine ca atrecut "momentul" si nu sunt genul certaret mai ales ca voi avea nevoie de ele. In ziua de azi fiecare are legea lui.Da Doamne asta sa fie cel mai mare inconvenient. Daca mai ai nevoie de ceva.....toate sar.
Iachy esti tare, nu prea stiu povestea dar e bine cand o femeie lupta pt ceea ce vrea.
Kariris spune:
quote:
Originally posted by booboo
LACHI... ce sa-ti spun decat... FELICITARI pentru decizia luata
Sunt sigura ca daca vei urma aceasta cale se va rezolva pozitiv si situatia ta cu sotul. Vor disparea neintelegerile si discutiile legate de copiii lui de care tu trebuie sa ai grija, pentru ca un sufletel in familia voastra o sa va schimbe complet viata!
Iar de varsta ta de 36 de ani... nu-ti face probleme draga mea... esti tanara si sunt convinsa ca vei avea puterea si rabdarea de a lupta pentru a rezolva situatia.
Te asteptam cu vesti bune
mama ingerasului Alex
Ei daca era sa am grija de copiii lui o faceam cu mare drag. Dar nu eu stau in WE cu nepoteii lui adica cu copiii copiilor lui! Ceea ce ma scoate din sarite; adica daca tot ii plac atat copiii de ce sa nu avem unul al nostru! Si cel mai tare ma enerveaza cand se uita copii lui (care stiu ca eu nu pot avea copii) superior la mine si cu o oarecare falsa compasiune.... Ieri chiar i-am spus unuia dintre ei: draga ca sa ai un copil pe care sa-l cresti pana isi ia zborul, sa-i oferi dragoste si un camin, sa stii ca ai pentru ce trai si munci...sa stii ca nu-i nevoie sa fii fertila! Si s-a uitat cam ciudat la mine; cred ca a intuit la ce ma refer desi nu a spus nimic. Pana la urma cred ca asta va fi chestiunea decisiva la sotul meu in privinta adoptiei - faptul ca s-a convins ca eu in afara de el nu am pe nimeni si ca proprii lui copii nu numai ca nu ma suporta dar vor sa-mi faca si rau. O sa am mai mari probleme cred cu copiii lui decat cu restul lumii, mai ales ca intre mine si ei e diferenta doar de 8 ani. Sunt doar cu 8 ani mai mare ca ei. Dar eu cand imi doresc cu adevarat ceva obtin pana la urma si acum sunt hotarata: anul acesta voi avea copilashul meu! O sa va anunt cand incep demersurile oficiale ca sa ma treceti pe listuta! Va pup pe toate!
daphnyie spune:
Buna fetele,
Ieri am depus dosarul si am vorbit la dpc, am intrebat ce sanse am sa iau un bb intre 3 si 6 luni si mi-au spus ca sanse sunt, dar....
trebuie sa avem rabdare (infinita probabil). Mi-au dat de inteles ca atestatul poate sa expire si noi sa nu avem copil, dar nu avem ce face, asta-i legea si nu sunt ei de vina (cei de la dpc).
Am intrebat apoi daca accepta varianta ca noi sa cautam copil si apoi sa se ocupe ei de finalizarea dosarului lui, cu copilul in plasament la noi, dar au spus ca asa ceva este ilegal, ca ar fi auzit ca se mai practica in tara, dar ca ei nu accepta asa ceva. Plasamentul se face numai pentru mamele sociale (cred ca asa se numesc) care au si proritate pentru adoptia copilului.
In concluzie, mi-au dat de inteles ca nu am ce face, decat sa astept sa fie copii atat de mici apti pentru adoptie si sa faca ei compatibilitatea cu familiile atestate.
Spuneti-mi la voi cum este, ce parere aveti, chiar e ilegal ? O sa mai citesc si eu legea.
daphnyie 