Vrem sa luam un copil acasa de Sarbatori
Raspunsuri - Pagina 2
anangel_lexi spune:
Ca sa raspund direct la cele ce s-au scris mai sus: nu consider motivul invocat ca fiind pueril. Pe copilul tau, cum spunea si Jocelyn, poti sa-l culci cu tine in camera in patutul lui. Nu-ti spune nimeni nimic. Dar cu un copil care nu e al tau, aflat sub tutela statului, nu poti face asta. Poti fi luat drept pedofil, nu? Si apoi stai linistita, nu am plecat chitita pe ideea asta, eu am cerut niste sfaturi nu am spus ca gata, sunt hotarata sa iau un copil acasa de sarbatori, am spus ca "m-am gandit ca ar fi frumos daca am putea..." Imi pare rau ca unii considera asta drept dovada de egoism, poate asa o fi, nu stiu, nu-mi dau seama...
Eu stiu ca in alte tari, odata ce ai ajuns sa iei acasa de sarbatori un copil din orfelinat, chestia asta poti sa o faci pe termen lung, adica odata ce ai primit aprobarea sa iei acasa acel copil pe perioade determinate o poti face nu numai de sarbatori ci si in week-enduri, in concedii, etc. Credeam ca si la noi se poate asta, un fel de "imi dau copilul la program saptamanal la gradinita si-l iau acasa vinerea dupa-masa". Tocmai de aceea am cerut un sfat si o parere a celor care au mai facut asta. Imi cer scuze daca am suparat pe cineva cu subiectul meu. Tocmai de aceea propun inchiderea lui de catre moderatori. Multumesc!
I wish I were an angel...
http://photos.yahoo.com/anangel_lexi
mimsi spune:
anangel_lexi, noi am trecut prin procedura de atestare in vederea adoptiei. Avem doua camere si nimeni nu ne-a masurat canapeaua din sufragerie sa vada daca incep la dormit 2 persoane. Si n-am nici chef de discutii la nesfarsit...numai ca ma deranjeaza explicatii gen drobul de sare. Te-ai interesat si ti-au spus cei de la DPC ca nu te pot atesta din motiv de spatiu locativ?
Jocelyn, ce mai stii de acea fetita luata in vacanta? Ati mai tinut legatura?
Mimsi si 
Alexia(10.09.2005)
Kariris spune:
Si eu mi-as fi dorit sa am un copil acasa de sarbatori...va spun sincer ca din egoism: pentru ca imi doream eu sufletul implinit si doream sa incerc sa-l sensibilizez pe sotul meu in ideea ca poate va accepta sa adoptam. Ideea mea insa, "a murit in fasha" pentru ca tot eu, inainte de a-i propune sotului sa luam copilul, m-am gandit la acel copil care va simti in universul lui de copil, ca si-a gasit in sfarsit o familie, va vedea cum este sa ai parintii tai care sa se ocupe doar de tine si nu de tot orfelinatul, ca apoi sa fie dus inapoi la camin. Acel copil ar fi sperat ca poate cumva va ramane la noi si nu ar fi inteles niciodata de ce nu l-am vrut (pentru ca in mintea lui ar fi fost ca nu l-am vrut) si de ce l-am dus inapoi. Ori eu nu vreau sa trezesc in sufletul niciunui copil un sentiment in plus de culpabilitate.
Pe vremea cand eram educatoare am lucrat o perioada buna de timp intr-o gradinita saptamanala unde copiii erau adusi luni si luati vineri seara acasa. Majoritatea copiilor credeau ca din vina lor sunt la saptamanala, ca sunt intr-un fel mai rai decat alti copii. Degeaba le spuneam ca parintii lor nu au conditii, ca imi aduceau exemple de oameni mai saraci decat ei dar care isi tin copiii acasa.