Reclame de sezon...

“A inceput! Febra, stare de agitatie, probleme cu somnul, halucinatii... Mergi des, dar nu rezolvi nimic... A inceput sezonul de cumparaturi, denumit traditional astfel de pe vremea cand aceste cumparaturi reprezentau un motiv de bucurie maxima, lipsita de griji. Si grijile tale legate de sarbatorile ce urmeaza sunt destule. Griji legate de faptul ca modernismul ar cam putea sa cam strice ce era de baza in aceasta perioada: simplitatea, si intentiile... Te gandesti la interpretarea imnului national cu un patos specific aroman, pe voci cata frunza si iarba, care mai de care si mai agramata si mai colorata, si-ti vin in minte colinde si urari de Craciun de aceiasi factura, reprezentatii ale scenei cu nasterea lui Iisus pe ritmuri de manea, cu animalele aruncand bancnote spre pruncul ce va mantui lumea, “fara numar, fara numar! ”. Ti-e teama sa mergi pe strada, fiindca ramai cu impresia ca nu esti prea bine imbracat pentru un film cu razboi. La televizor vezi reclame cu Mos Craciun imbracat in abastru, care stropeste oamenii cu suc. Spiridusi care se bat cu sabia, si cica se antreneaza pentru Craciun. Nu stii pentru ce parte a Craciunului te antrenezi invatand sa minuiesti sabia, dar poate de-aia nu esti spiridus, pentru ca nu stii nici macar lucrurile de baza. In alt spot ai vazut niste tipi deghizandu-se in nenea Craciun si renii sai cu carnet de conducere si un singur far rosu, sar dintr-un avion, si hop! A venit Mosu’... Deci nici la tv nu prea poti sa te uiti, daca vrei sa nu iti alterezi conceptia asta traditionalista pe care incerci s-o pastrezi, spre a pacali si sarbatorile astea... Iesi din nou prin oras, sa vezi perceptia electrica postata pe stalpuri a perioadei sarbatorilor. Tot felul de lumini, care mai de care mai fara rost, care in loc sa iti atraga privirea, ti-o alunga in jos, spre gaurile de prin trotuare, mizerie, si mizeriile aruncate pe jos de cei rapizi din incheietura. Te-ai duce intr-un club, intr-un bar, dar cu ce rost? Si mai mult ca oricand, simti ca nu prea ai nimic de facut in afara de stat, citit ceva bun, casti pe urechi si muzica la maxim, si asteptat... Vorbesti cu cei apropiati, cei cativa, te sim]i linistit, nu esti sigur daca impacat sau resemnat, dar e aproape bine.”