Interviu cu Ancuta

Preluat de pe www.aberatii.com
Dialoguri cu Ancuta

Trebuia sa iau un interviu cu niste tânci de gradinita. Stabilesc întâlnirea cu directoarea pentru ora zece. Ajung pe la unu . Sunt parolist, în general, dar un amic super zgârcit m-a invitat la o pizza, tipul fiind bucuros ca batuse Steaua. Motivul real era ca zgârciobu’ asta de prieten avusese meciul pe un bilet de pariu si umflase vreo 3 milioane. M-a dus la cea mai nenorocita pizzerie din oras, una dintr-alea cu preturi sociale, cascaval de vaca cu aroma de oaie, ciuperci potential otravitoare si muste vii în atmosfera si moarte în aluat. Acceptasem invitatia nu numai fiindca mi-era foame ci si pentru faptul ca ne cunosteam de la cinci ani si era prima oara când facea cinste. Si amândoi terminasem, între timp câte un master la stat. A, el se si însurase. Super nunta! 9 invitati. Cu banii scosi s-a dus în luna de miere, 11 ore la Sinaia. Era cât p-aci sa stea si a doua zi, noroc ca a prins trenul de 8. Nu de alta dar si conservele cu fasole erau pe terminate. Economie pe toata linia, lucru apreciat de nevasta-sa din moment ce, la întoarcerea din Sinaia era înca însurat. Dar asta e alta poveste.
Ajung la gradinita aflata în spatele unui liceu. Am simtit unde urma sa intru. Nu trebuia sa-mi zica nimeni ca acolo era o asemenea institutie. M-am ghidat dupa galagie. Adica, mai bine zis, era un vacarm de nedescris. Aveam sa aflu si motivul în mai putin de 2 minute.
-Saru’ mâna, doamna Defta, nu?
-Eu sunt. De la radio, asa-i? Domnu’ reporter?
-Da.
-Aoleu, de când v-asteapta copiii. La 8 le-am zis ca veniti la 10. La 10.30 le-am zis ca poate aveti vreo treaba, la 11 m-au întrebat daca nu cumva i-am mintit ca sa nu se mai scuipe si sa stea fiecare pe scaunul lui. La 11.30 trebuiau sa manânce si am zis ca sa nu le dau masa pâna nu veniti. Ma gândeam ca sunteti musafirul nostru si nu-i frumos sa-i vedeti cu macaroanele în coltul gurii sau cu sos pe hainute.
Intru împreuna cu doamna în sala unde erau copiii. Vad dintr-o privire cum trei dintre ei rod cu pofta câte un creion iar un altul, o guma de sters, de-aia roz, cu gust de zmeura. De foame tipau saracii. Ma apuca mustrarile de constiinta. Eu eram satul, chiar daca mâncasem pizza fara sa o mestec, asta ca sa nu-i simt gustul rânced. Plus de asta, daca ar fi avut viermi, i-as fi înghitit asa vii si nu mi-as fi încarcat constiinta cu niste crime pentru care eram foarte putin responsabil.
N-apuc sa-mi scot haina, ca simt o mâna moale dar ferma în mâna mea dreapta.
-Eu sunt Anca, tu?
Î u! Ma uit în jos, foarte jos. Nu sunt prea înalt, dar nici 1,82 nu e putin. Era bruneta cu ochi negri si fata exagerat de alba. Se uita fix în ochii mei.
-Ce faci?
-Bine. Ce vreti sa ma întrebati? Întrebati-ma orice.
-Câti ani ai?
-Sase.
-Grupa mare?
-Nu, aia pregatitoare.
-Aha, intri într-a-ntâia?
-Dap. Atâta ma întebati?
-Nuuu.
-Vreau sa ma întrebati multe.
-Ai mâncat azi?
-O eugenie, da’ era crema acra si i-am dat-o lu’ Sebi. Mâncam si pilaf cu paste si sos dar v-am asteptat sa veniti, sa vorbim.
-Pai o sa vorbim…
-Suntem în direct?
Acum, chiar de la început, riscam s-o dezamagesc. Evident ca nu eram în direct, nici n-aveam cum, nici n-aveam de ce.
-O sa fim, dar nu acum.
-Când?
-Te anunt eu. Acum înregistram ceva doar.
-Bine.
-Ancuta, ce vrei sa te faci când o sa fii mare?
-Doctor stomacolog.
-Poftim?
-Doctor stomacolog.
-Aha.
-Da’ ce-ti veni cu asta? E o meserie grea…
-Îmi place sa curat dinti. Si pe ai mei si la altii. Si oamenii-mi dau bani. E frumos.
-O sa iei spaga?
-Sa iau…poftim?
-Daca o sa iei spaga, zic.
-Nu stiu ce e.
-Tu ce crezi ca e?
-Pai…un fel de peste, asa ceva…
-Ai mâncat vreodata spaga?
-Nu stiu, nu cred.
-Uite, ia spune-mi cu cine te împaci mai bine cu mami sau cu buni?
-Cu mami.
-De ce?
-Fiindca…mami…pai mami ma inerveaza ca toata ziua zice de dracu. Dracu , dracu matii, asa zice.
-Cui?
-Lu’ tati.
-Aoleu da’ de ce-l dracuie? Pai e frumos? Ce face de o supara?
-N-o supara. O bate.
-Ce face?
-Pai acum doua zile a dat-o cu capul de dulap. Uite-asa, poc! Si mi-au zis sa tin secret, sa nu spun la nimeni, da’ eu i-am zis lui buni.
-Si buni ce a zis?
-A zis sa am grija sa nu pic iaurtel pe covor, ca mâncam când îi povesteam.
-Am înteles. Dar de ce a batut-o pe mami?
-Asta chiar nu stiu…zicea ceva de niste bani sau de unu’ Florin, n-am înteles bine. Ca mama luase niste bani de la el si ca el îi daduse ceva.
-Ce legatura are cu tati?
-Nu stiu, tati îi zicea ceva ca „ti-a dat-o nenorocitul ala, racandula naibii, sau rapandula nu stiu…
-S-au împacat?
-Pai tati a trimis-o pe mami la alimentaruta din colt sa ia niste bere, el nu s-a dus fiindca era cam beat.
-Aha, înteleg ca nu prea te împaci bine cu mami, totusi. Te-a pedepsit vreodata?
-Da.
-Ce facusesi?
-Câteodata cam înjur.
-O fetita finuta ca tine sa înjure? Ai sase ani doar. Pe cine ai înjurat?
-Pe un coleg care m-a enervat.
-Povesteste-mi cum s-a întâmplat.
-Pai, terminam orele cu doamna si ieseam afara. Si afara, Sebi, uite ala care e în copac acum, ma tot facea urâta si proasta. Si eu l-am înjurat.
-Cum.
-E, acum vreti sa va zic si cum l-am înjurat? Nu pot…
-Te rog.
-Futu-ti gura ma-tii. Asa i-am zis.
-Si?
-Si m-a auzit mama. Era afara dupa usa si eu n-o vazusem.
-Si?
-Nu m-a batut. N-am mai avut voie la televizor doua zile. Atât.
-Nu e asa severa cu tine.
-Nu, nu…cum adica severa?
-Adica mai rea, mai aspra.
-Nu.
-E bine de tine.
-Pai da. Pot sa va stau pe genunchi?
-Daca vrei, da. Dar nu te apropia prea mult de reportofon ca nu se mai aude bine dup’aia.
-Bine, bine. Întrebati-ma multe. Orice.
-Te întreb. Dar de ce ma mângâi pe obraz?
-E fin. Sunteti berberit asa ca tati-meu.
-Ok, probabil. Si daca nu o sa intri la scoala aia unde se fac dentistii, ce o sa faci? Ce alta meserie ti-ai alege?
-Ziarista. As vrea sa fiu ziarista. Dar sa nu ma fure…
-Cine sa te fure?
-Ala urâtu’, am vazut la televizor, nu stiu cum îl chema…parca Marijan sau nu stiu cum.
-Si daca te rapesc si pe tine ce-ai sa faci?
-Am telefonul la mine. Îl sun pe tati si vine si sa vezi ce bataie le da. Îi adoarme imediat.
-Ma rog, o fi cum spui. Dar cine crezi ca e de vina pentru toata povestea asta din Irak?
-Basescu.
-Esti asa sigura? De unde stii tu la sase ani toate astea?
-De la stiri. Ma mai uit fara sa vreau la buni acasa. Se uita ei si eu n-am ce face ca nu-mi dau pe desene. Da’, mie nu prea-mi place de Basescu ca i se vad dintii galbeni când râde.
-Îti place politica?
-Tati zice ca Bush e sobolan. Asa-i zice, sobolanu’.
-De ce?
-Fiindca da atentate periculoase. Degeaba l-a rugat Papa sa nu mai dea, ca el tot da. Am vazut si la Londra, tot la stiri.
-Tu stii cum ai venit pe lume?
-Cu mami. Adica mami era la spital…
-Ce s-a întâmplat acolo, stii?
-Nu prea. Eu nu am vazut decât casetele de la nunta si de la botez…
-Dar ce crezi tu ca s-a întâmplat?
-Au operat-o sau asa ceva...
-Cu barza cum e?
-E, asta-i pentru copii. Barza face pui de barza, nu de om. N-are cum.
-Povestile cu Iepurasul de Pasti sau cu Mos Craciun…
-Nu. Nici p-astea nu le cred. Pai ce, iepurasul acela e atât de mic ca nici n-ajunge la lift, cum poate sa vina la mine la etajul sapte? Si Mos Craciun este mami si tati, ei îmi iau cadouri, ca mosul nu se poate ocupa de toti copiii din lume.
-Pai, Anca, dar toti copiii din lume cred în lucrurile astea si tu, îi dezamagesti daca spui asa.
-Nu, nu, eu nu vreau sa stric povestile astea dar asa cred. Sunt pentru copiii mai mici.
-Fie cum spui. Animalutele-ti plac?
-Mie da, dar nu-i plac lu’ buni. Am avut un papagal care a cazut în oala cu ciorbica si a murit acolo. Am avut si o pisicuta dar buni n-o lasa sa intre fiindca zicea ca pise covoarele. Acum i-am zis lu’ mami ca vreau o veverita, cum am vazut pe Discovery.
-Cum sa tii veverita în casa? Ce-i dai sa manânce?
-Muci.
-Ce?
-Muci.
-Nuci, poate…
-Pai da. Veveritele asa manânca ele din padure.
-Ok. Stii ce sunt alea proverbe?
-Pai, da. Niste cocoloase de hârtie care se arunca la gunoi asa…
-Cine ti-a spus?
-Nu stiu.
-Ce înseamna gaina batrâna face ciorba buna?
-Pai, înseamna ca gaina care e batrâna si bolnava, o pui în ciorba si face mami ciorba din ea.
-De ce doar gaina batrâna face ciorba buna, nu si aia tânara?
-Aia batrâna are pielea zbârcita , e mai buna.
-Aha. Tu o sa te casatoresti când o sa fi mare?
-Ma-nsor da. O sa am copiii, o sa-i duc la scoala, o sa-i ajut la lectii…
-Cu cine…te-nsori tu, Ancuta?
-Pai, cu Victor.
-Un coleg?
-Eee, nuuu. Victor din Numai Iubirea, telenovela aia româneasca. Va uitati? Io ma uit. Ce dragut e. Joaca si în Lacrimi de iubire. Nu va plac telenovelele?
-Nu prea. Sunt la fel toate. De ce crezi ca se uita asa multa lume?
-Io cred ca sunt curiosi sa vada ce fac personajele. Buni se uita la primu’ episod si dup’aia vede tot serialul. Si mami la fel. Ce înseamna avort?
-Unde ai auzit asta?
-Pai, în serial. Ce e aia?
-Îti zice mami ce e, ok?
-Bine. Io l-am întrebat pe tati dar nu mi-a raspuns. Cred ca nu era atent ca se juca pe calculator. Jocul lui, ca m-a înnebunit de tot cu aia, generals. Zice ca inamicii lui sunt arabii, ca e cu chinezii, ca îi bate mereu pe americani când el e francez. Io cu mami îl strigam sa vina la masa si el nici nu ne baga în seama. Îi mâncam noi mâncarea, pâna vine.
-Foarte rau. Stii de ce se cheama „Marea Neagra” asa cum se cheama?
-Pai, nu are nici un pic de vietate în ea si fiindca vin turisti.
-Si?
-Sunt jegosi.
-N-o sa lucrezi niciodata la Ministerul Turismului.
-De ce?
-Îi faci pe turisti jegosi. Se supara si numai vin la noi.
-Si unde se duc?
-La bulgari, la unguri…
-Tati zice ca unguroaicele sunt bune. Dar ce româncele sunt rele? Eu cred ca suntem oameni buni, toti.
-Dar tu trebuie sa fi patrioata nu? Esti românca doar. Trebuie sa faci turistii sa vina în tara ta. Ce înseamna sa fi patriot, Ancuta?
-Pai…sa fi politicos cu tara ta, sa nu faci mizerie pe jos, sa nu treci pe rosu, asta înseamna. Uite-o pe mami, uite-o pe mami! Vine sa ma ia acasa.
-Care, ca-s mai multe mamici acolo? Aia cu bluza verde?
-Da, da. Mamiiiiiii!
-De ce nu s-a machiat la amândoi ochii?
-Mami-meu nu se machiaza. Zice ca-i place sa fie asa cum a lasat-o Dumnezeu.
-Are ceva la ochi, totusi…
-A, stiu, stiu. De ieri. S-a suparat tati un pic pe ea. Zicea ceva de unu’ Florin…
-Saru’mâna. Sa stiti ca aveti un copil deosebit…mi-a consumat o caseta întreaga.
-Da? Ce faci mami cum a fost azi, bine? Ai vorbit cu domnu’ de la radio? Bravo.
-Da, sa stiti ca Ancuta e o figura. As vrea sa o mai înregistrez si alta data, daca îmi permiteti…
-Sigur, cum sa nu. Eu sunt Sorina. Uite mobilul meu. Ma poti suna cu o zi înainte si stabilim. De saptamâna viitoare e ok, suntem doar noi doua acasa, barbati-miu pleaca în voiaj trei luni…



de Laurentiu Babi

http://community.webshots.com/user/nadia1412
________________________
Winners don't quit; quitters don't win.

mamica dulce spune:

dragut!!mare figura ancuta asta..ma intreb de unde s-a inspirat autorul

poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Jocelyn spune:

mi se pare f f trist.


Researchers have discovered that chocolate produces some of the same reactions in the brain as marijuana. The researchers also discovered other similarities between the two but can't remember what they are

ellen spune:

chiar ca e trist