un pic din Radu Cosasu

Grace spune:

Natura vie, natura moarta

Este vara si razele soarelui reuseste sa patrunda si printre frunzele copacilor din padurea in care ma aflu. Admir in tihna bogatia naturii. Copacii sint frumosi si frunzele ma coplesesc cu bogatia lor. Pamintul este mingaiat de o patura moale de iarba deasa si verde ce il acopera. Privesc spre un bustean culcat pe pamint si vad doi melci ce se indreapta unul spre altul. Ajunsi fata in fata, observ ca amindoi aproape ies din casuta lor si isi unesc trupurile mici si gelatinoase spre reproducere. Odata ce aceasta actiune a luat sfirsit, revin in casuta lor, se intorc cu spatele si pleaca in directii opuse. Unul dintre ei a traversat de-a curmezisul busteanul, a ajuns in iarba si s-a facut nevazut, in timp ce celalalt tinea mortis sa traverseze tot busteanul. Deodata, vad o pasare care se aseaza pe bustean si prinde in cioc melcul. Desi era ranit, melcul a apucat sa se retraga totusi in casuta lui. Dar pasarea, insistenta si nervoasa, a prins casuta melcului in cioc si a izbit-o violent de bustean. Nimic nu s-a intimplat, casuta era destul de tare. Pasarea n-a cedat si a izbit casuta melcului de bustean iar si iar, si din ce in ce mai tare pina cind aceasta s-a zdrobit. Atunci pasarea si-a infulecat degraba prada si a plecat mai departe cu o fluturare de aripi.
Ma uit sus intr-un copac si vad niste omizi mari si pufoase ce isi unduiesc trupurile lor dansind parca, pe crengile copacului. Una dintre ele s-a oprit si rontaie la o frunza.
Privesc spre alt copac si vad un cuib de pasari, cuib destul de bine ascuns privirilor, in care se aflau o pasare impreuna cu cei patru pui ai sai, puisori mici si pufosi cu ochii inca aproape lipiti si cu cioculetele deschise cerind insistent de mincare. Mamica lor, o pasare superba, de dimensiunea unui cintezoi dar foarte pastelata, isi paraseste parca cu teama cuibul si se duce sa caute hrana. In timpul zborului, observa si pasarea omizile ce stapineau acel copac. Imediat prinde din zbor o omida si o duce in cioc spre cuibul sau si o indeasa spre gitlejul deja pregatit al unui puisor. Repete acesta operatiune de mai multe ori, zboara, prinde omizi si indeasa prada in cioculetul fiecarui puisor in parte.
Privesc in jurul meu. E atita liniste si viata aici. Ma uit in departare si vad un vultur impozabil stind pe virful unui stinci. Are o privire fixa si un chip impenetrabil. Se uita tinta la ceva. Incerc sa-i prind privirea si ma ingrozesc. Tinteste chiar acea pasare pe care tocmai am admirat-o. Priveste la ceea ce face si unde se duce. Brusc isi ia zborul si planeaza lin si falnic in acelasi timp, indreptindu-se spre prada. Pasarea se opreste o clipa si asculta, simte neliniste si pericol, iar apoi il vede, si incearca repede si ingrozita sa ajunga la cuibul sau, la puisorii sai. Insa vulturul, pasare rapida de prada, o prinde exact cind ajunge la cuib. O insfaca in gheare si pleaca mai departe. Se opreste o clipa, o fringe, si o duce apoi ca hrana la puiul sau. Se intoarce apoi la cuibul pasarii si insfaca fiecare puisor in parte. Ma uit in cuib. E gol, plin de pene, puf si singe.
Plec si ma intorc peste citeva luni. Este iarna. Copacii sint goi de frunze iar pamintul este acoperit de o patura tot moale, dar de zapada de data asta. Ar fi pustiu daca m-as preface ca nu observ croncanitul galagios al ciorilor. Pasarile si vietatile padurii s-au ascuns spre hibernare sau au migrat spre zone mai primitoare. O sa revin la primavara.

P.S. M-am inspirat de la un reportaj TV despre natura. Eh, si daca as fi avut si talent....