Help! Ptr. fetele din lumea larga
Raspunsuri - Pagina 2
Mona_B spune:
Parerea mea e ca ai pornit gresit cu ideea ca vei gasi o lume de vis in afara Romaniei. Cum nu este asa, nicaieri in lumea asta, si oricum fericirea si multumirea inseamna pentru fiecare altceva, te confrunti cu o mare deziluzie si ti se pare ca tot ce te inconjoara e cauza nefericirii tale. E tocmai faptul ca ti s-a daramat acel "chateau de l'Espagne"pe care si'l construiesc imaginativ multi din cei ce vin aici.
Mult noroc iti doresc orice ai decide, si oricum mesajul tau le va fi multora de folos inainte de a veni aici, pentru ca e chiar pacat sa vezi atatia nefericiti. Cum spunea si Corina mai sus, nu oricine e facut sa emigreze.
Mona_B spune:
Inca o iluzie a multor emigranti, spulberata destul de rapid o data dezmeticiti, e ca vor ajunge sa castige munti de bani si ca vor scapa de griji. Nu e cazul nici macar al canadienilor bastinasi.Tocmai am citit intr-un ziar local ca un numar tot mai mare de senior citizens, trecuti de 65 de ani nu-si permit sa se retraga din campul muncii pentru ca nu le ajung banii pentru cheltuielile de trai. Nici mie nu mi-a venit sa cred, e adevarat ca multi prefera sa faca diverse activitati pentru a se mentine activi mental, dar tot mai multi sunt cei care nu-si permit sa se pensioneze.Si nu te mira, venitul mediu al unei familii canadiene e de 60000-68000 pe an, tu ce credeai? Si cea mai mare batalie se da pe joburile low-paid pentru ca sunt multi emigranti aspiranti la ele.
Cleomax spune:
quote:
Originally posted by Christin
Felul in care Canada isi bate joc de emigranti educati si cu experienta este scandalos.
hmmm, uite un exemplu: http://www.abheritage.ca/abinvents/inventors/florinesanu_biography.htm
si inca unul: http://www.uofaweb.ualberta.ca/rso/news.cfm?story=36739
Christin spune:
Draga mea Mona B,
Se vede treaba ca esti una din cei ptr. care "repatrierea" le-a adus numai satisfactii. Asta nu poate decat sa ma bucure, sincer.
Dar nu imi spune ca tu ai stiut exact ce te asteapta cand ai decis sa vii aici, nu imi spune ca tu esti 100% implinita aici, ca nu ti s-a intamplat si tie ca multe din asteptarile tale sa nu fie chiar pe masura, asa cum ai visat in tara.
E f. bine ptr. voi, cei care v-ati realizat departe de tara, voi care ati fost mai norocosi fata de altii, dar asta nu e valabil decat ptr. un mic procent din totalul romanilor plecati.
Ceilalti, majoritatea, cunosc personal persoane f. capabile (profesori, economisti, medici,....) care nu au incotro si fac muncile prost platite ale canadienilor, nu au incotro, trebuie sa traiasca cumva, trebuie sa isi plateasca studiile cerute de ei, asa ca sa avem pardon.....nu cred ca tu nu te-ai confruntat cu latura asta murdara de care vorbesc, sau nu ai cunoscut macar o persoana in situatia asta.
Pe de alta parte, nu am sa inteleg niciodata de ce atunci cand cineva incearca sa expuna si cealalta fata a monedei, cea mai putin frumoasa si mai putin mediatizata (pe care, fie vorba intre noi, o stii si tu f. bine, dar deh.....)se gaseste intotdeauna altcineva sa ii inchida gura, exact asa, cum ii sta "bine" romanului. Uite ca spiritul asta de dezbinare nu ai sa il intalnesti niciodata la alte comunitati (polonezi, chinezi, indieni, de astia stiu eu pana acum), ei nu stiu cum sa ajute mai bine compatriotii lor, incearca, culmea, sa le dezvaluie tot adevarul, indiferent care e acela.
Anyway....asa e, consider ca nu ptr. toti e facuta emigrarea, adevar graiesti (cu riscul de a ma repeta: noi nu am emigrat, Slava Domnului)ci numai ptr. cei care se multumesc doar cu partea materiala a vietii, sufleteste nu pot crede ca e nimeni cu ADEVARAT implinit aici (in definitiv, e vorba de energiile telurice din locul in care te-ai nascut, asta nu poate fi negat, ptr. ca nu degeaba te-ai nascut intr-un loc anume, nimic nu e intamplator!), indiferent ce spune sau sustine inversunat. Faceti un exercitiu de testare a celor mai sincere sentimente, nu spuneti la nimeni, stati singuri cu voi insiva si vedeti daca inauntru, acolo in voi, exista un plin sau o parte goala, daca simtiti aproape fizic o durere sufleteasca perceptibila doar in momente de maxima sinceritate.
Numai bine.
cataghe spune:
Christin, fara sa vreau sa te supar si eu cred ca, din pacate, ai plecat cu o idee total gresita de acasa - lumea in care traim e una extrem de pragmatica si e de o mare naivitate sa crezi ca cineva vrea sa iti dea sanse sau sa te ajute! Bineinteles ca tarile care accepta emigranti au interese proprii pentru care fac asta, insa daca vrei sa traiesti acolo trebuie sa iti mulezi interesele tale pe interesele lor, cu beneficii de ambele parti. Nici o tara nu e o societate de binefacere si oriunde trebuie sa te zbati daca vrei sa reusesti.
Un alt aspect in care nu sunt de acord cu tine: eu cred cu tarie in superioritatea sistemului de invatamant, cel putin american, dar cred ca nu sunt mari diferente intre cel american si cel canadian. Pe mine nu ma revolta absolut deloc ca americanii imi cer sa imi echivalez studiile, adica sa obtin licenta de practica, pt ca vad cum se face scoala de medicina aici, si stiu bine cum se face la noi - si poate ca la noi nici nu e asa de rau, cine stie cum o fi in alte parti. Mi se pare destul de absurd ca nu se pot hotari totusi sa recunoasca diplomele tarilor occidentale si vice-versa, insa de diploma romaneasca eu una nu am motive sa ma revolt ca nu e recunoscuta - si spun asta in conditiile in care am absolvit facultatea onorabil, am luat rezidentiatul in .ro mai mult decat onorabil si mi-am ales exact specialitatea pe care mi-am dorit-o - cu alte cuvinte, pot sa spun ca m-am preocupat de profesie si am facut multe sacrificii pe alte planuri pt ea. Poate ca in alte meserii este altfel, insa parerea mea e ca totul pleaca de la diferentele enorme dintre sistemele de invatamant.
Noi ne-am hotarat sa ne intoarcem acasa in Romania dupa un an de stat aici, veniti, la fel ca si voi, cu ideea de a ramane, insa nici prin cap nu imi trece sa blamez societatea americana - sau in general, sa blamez pe cineva pt asta. Societatea americana mi-a dat sansa, ca mie nu imi convine din alte motive, asta deja nu mai e problema societatii americane, e problema mea. Oricum, consider ca a fost o experienta extrem de utila pt familia mea in general, insa pt mine in mod special pt ca am avut ocazia sa lucrez aici si sa vad un alt fel de invatamant medical, alte standarde, alte pretentii. In nici un caz nu a fost un an pierdut, dimpotriva, eu resimt acest an ca pe o experienta care mi-a schimbat complet viziunea asupra lucrurilor. Insa fiecare si le stie pe ale sale si voi trebuie sa va ganditi ce este mai bine pt voi. Dupa parerea mea, indiferent ce ati alege in pierdere nu aveti cum sa iesiti, fie si numai pt faptul ca iesirea asta va conta la un moment dat in experienta sotului tau, mai ales ca e universitar in Romania. Insa trebuie luate lucrurile cu calm si incercat sa profitati la maxim de ceea ce va ofera societatea in care traiti acum - cum spuneam, sint convinsa ca daca faceti asa, orice ati decide nu aveti decat de castigat.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
Caroline spune:
Castelele de nisip ale sperantei pe care le cladesti plecand din Romania, de obicei le cladesti cu aceiasi energie in momentul intoarcerii (pentru cei ce decid sa se intoarca) Odata ajunsi inapoi acolo, dezamagirea este cu mult, mult mia profunda. Te simti atunci chiar fara de speranta. Va spun eu care am trecut prin toata suita de stari: emigrare, repatriere, reemigrare.
Cea mai buna metoda de vindecare pentru cei care doaresc sa se intoarca in Romania este intoarcerea insasi. La intoarcere primul an este unul de vis, abia dupa aia realizezi adevarata drama (cum a fost in cazul meu) Poate ca nu-i pentru toti asa si de aceia ii sfatuiesc pe toti cei care doresc sa se intoarca in Romania sa o faca imediat. Numai asa vor intelege ce se intampla cu ei.
Asadar Christin sfatul meu este sa va intoarceti acasa imediat ce se poate si apoi sa luati o decizie definitiva.
Pe mine reintoarcerea in Romania m-a vindecat definitiv de dorul de Ro.
Caro
Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(Radu Gyr)
Mona_B spune:
Revin cu un gand care ma preocupa de ceva vreme. Stii Cristina, mesajele tale seamana uluitor de bine cu ale unei alte fete din Canada,ce demult n-a mai aparut pe forum, teribil de suparata pe tara asta (pentru ca nici in cazul ei, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ)atat de bine incat nu pot sa nu ma-ntreb daca nu sunteti una si aceeasi persoana.Mi se pare ca ai ajuns sa stii foarte multe despre Canada intr-un timp asa de scurt, si ma surprinde ca n-ai vazut decat partea neagra a lucrurilor.In privinta diplomelor, no offence, dar nu poti avea pretentia sa fie echivalata cu a unui canadian, diferentele sunt imense, sa-ti dau doar un exemplu al unei fete de pe forum care in prezent studiaza pentru Bachelor of Education la University of Toronto si de la ea stiu ca nici nu se pot compara studiile noastre universitare cu tot ce se studiaza aici, asadar ori esti naiva ori rau intentionata daca-ti inchipui ca e un simplu moft de-al canadienilor sa nu recunoasca diplome overseas doar pentru ca nu vor.
Spui ca pentru multi experienta Canadei e una urata, eu cunosc destule exemple care sustin contrariul. Si nici nu se gandesc la intoarcerea in Romania.
In concluzie, mie mi se pare ca de fapt nu cauti sprijin moral aici, ci iti plangi un pic de mila (scuze dar asa sunt eu, mai directa)si cauti scuze pentru a-ti justifica deciziile,cu reprosuri adresate Canadei,ok, dar eu una nu sunt de acord cu comparatiile cu capsunarii din Vestul Europei si nici cu faptul ca mandria ii retine pe multi sa recunoasca faptul ca nu o duc bine aici si sunt nefericiti, sunt doar parerile tale, nicidecum nu poti generaliza.
Nu vreau sa dau nastere unei polemici pro/contra emigrare, au fost n subiecte pe tema asta si la toate au sfarsit in scandal,asa ca eu ma opresc aici.
carmen77 spune:
Mey, eu zic sa nu fim asa dure totusi ... cred ca mai exista si o culoare intermediara intre alb si negru.
Parerea mea e ca dupa 4 luni de Canada nu te poti considera nici pe departe integrata in societatea canadiana, procesul asta ia ani de zile. Si am citit un studiu facut de niste psihologi care spunea ca, dupa moartea unui copil, emigrarea se situeaza pe locul2, deci fiind ca al 2lea cel mai "deprimant" proces ce poate sa ne afecteze psihicul. Deci .... e logic si natural ca dupa 4 luni (asta se numeste perioada de soc) si fara job, sa te simti aiurea ... ca sa nu zic deprimata. Am trecut si eu (si cred ca si multi altii) prin asta. Ce pot sa iti spun ... timpul le atenueaza pe toate. O sa fie mai usor peste jumate de an 
.
E firesc ca celor care au reusit repede sau celor care au plecat de la o situatie rea din Romania, sa le placa in Canada, la fel cum e firesc sa nu le placa celor ce au lasat in urma o viata bunicica. Dar in timp ... diferentele se atenueaze, unii reusesc mai repede, altii mai incet ... totul depinde si de cat iti dai si tu interesul ....
Nici eu nu pot sa spun ca iubesc Canada, dar recunosc ca sunt multe aspecte bune fata de Romania (cel mai mult imi place cum e tratat clientul aici).
Sper ca nu v-am zapacit cu dizertatiile mele 
, vroiam de fapt sa spun numai sa nu sarim la gatul fetei, daca ar fi in Montreal, as scoate-o la o cafea, ca asta e chestia dupa care am suspinat eu cel mai mult in primele luni, dupa prieteni, de care duci lipsa acuta aici.
POZE NOI
Carmen 
si Matei Gabriel - [b]27.10.2003
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Christin
Draga mea Mona B,
Se vede treaba ca esti una din cei ptr. care "repatrierea" le-a adus numai satisfactii. Asta nu poate decat sa ma bucure, sincer.
Dar nu imi spune ca tu ai stiut exact ce te asteapta cand ai decis sa vii aici, nu imi spune ca tu esti 100% implinita aici, ca nu ti s-a intamplat si tie ca multe din asteptarile tale sa nu fie chiar pe masura, asa cum ai visat in tara.
E f. bine ptr. voi, cei care v-ati realizat departe de tara, voi care ati fost mai norocosi fata de altii, dar asta nu e valabil decat ptr. un mic procent din totalul romanilor plecati.
Ceilalti, majoritatea, cunosc personal persoane f. capabile (profesori, economisti, medici,....) care nu au incotro si fac muncile prost platite ale canadienilor, nu au incotro, trebuie sa traiasca cumva, trebuie sa isi plateasca studiile cerute de ei, asa ca sa avem pardon.....nu cred ca tu nu te-ai confruntat cu latura asta murdara de care vorbesc, sau nu ai cunoscut macar o persoana in situatia asta.
Pe de alta parte, nu am sa inteleg niciodata de ce atunci cand cineva incearca sa expuna si cealalta fata a monedei, cea mai putin frumoasa si mai putin mediatizata (pe care, fie vorba intre noi, o stii si tu f. bine, dar deh.....)se gaseste intotdeauna altcineva sa ii inchida gura, exact asa, cum ii sta "bine" romanului. Uite ca spiritul asta de dezbinare nu ai sa il intalnesti niciodata la alte comunitati (polonezi, chinezi, indieni, de astia stiu eu pana acum), ei nu stiu cum sa ajute mai bine compatriotii lor, incearca, culmea, sa le dezvaluie tot adevarul, indiferent care e acela.
Anyway....asa e, consider ca nu ptr. toti e facuta emigrarea, adevar graiesti (cu riscul de a ma repeta: noi nu am emigrat, Slava Domnului)ci numai ptr. cei care se multumesc doar cu partea materiala a vietii, sufleteste nu pot crede ca e nimeni cu ADEVARAT implinit aici (in definitiv, e vorba de energiile telurice din locul in care te-ai nascut, asta nu poate fi negat, ptr. ca nu degeaba te-ai nascut intr-un loc anume, nimic nu e intamplator!), indiferent ce spune sau sustine inversunat. Faceti un exercitiu de testare a celor mai sincere sentimente, nu spuneti la nimeni, stati singuri cu voi insiva si vedeti daca inauntru, acolo in voi, exista un plin sau o parte goala, daca simtiti aproape fizic o durere sufleteasca perceptibila doar in momente de maxima sinceritate.
Numai bine.
Christin, nu incearca nimeni sa-ti inchida gura, doar ca fiecare punct de vedere vine ca o concluzie a propriei experiente-in primul rind, si suntem diferiti, cu experiente diferite, de unde concluzii diferite despre viata de imigrant; dincolo de esec sau reusita, emigrarea ramane o experienta care te imbogateste, te trece prin furcile caudine, si uneori iti dezvaluite ascunse fatete ale propriei personalitati,a tariei de caracter si a puterii de adaptare; aceeasi Canada care tie nu pare sa-ti ofere mare lucru (desi cred ca n-ai explorat toate variantele inca), altuia ii pare o tara care i-a dat alte sanse, pentru o noua viata, pe care in Romania nu le-ar fi avut;
am prieteni medici imigranti aici care au ales sa-si dea examenele pentru a-si putea practica meseria din nou aici; unii sunt inca "pe drum", este o perioada cu frustrari materiale si profesionale, grea, uneii le-au mai picat si reluat; cunoasc insa doua persoane care au ajuns la capat, profeseaza de putin timp (sub 3 ani ambele), si vad deja viata cu alti ochi; ideea este sa accepti ca viata canadiana ar putea incepe cu o etapa mai dificila, in care reei tot ce credeai ca stii, ca ai invatat deja, cind inca nu esti in largul tau intr-o societate foarte diferita, intr-o tara traind cu cu totul alte reguli si obiceiuri decit cea din care ai venit, si daca depasesti perioada respectiva, n-ai sa te mai intorci;
am trecut si noi prin etapa respectiva, eu inca mai trec- ca si tine, incerc sa-mi gasesc un job in meseria mea si nu reusesc, dupa aproape doua luni de cautari, cv-uri trimise, am incercat inclusiv stagiu gratuit intr-un cabinet de contabilitate si n-am reusit sa obtin; uneori imi vine sa arunc toate frustrarile in spinarea 'quebecosilor rasisti" alteori realizez ca am multe lacune in cunaosterea sistemului contabil de aici, care este destul de diferit de ce-am invatat eu in Romania, ca in facultate (pe care la 37 de ani am reinceput-o aici), asimilez cunostinte teoretice, ca in practica lucrurile difera si cum in contabilitate ai mereu de-a face cu aplicarea, interpretarea legislatiei , este normal sa aiba retineri in fata unui nou-venit, picat de "nicaieri", cu recomandari doar din Romania, etc;
asta nu ma face insa sa ma gindesc macar un moment la intoarcerea in Romania- este o decizie foarte personala si subiectiva intr-adevar, care cumuleaza multi factori cum ar fi implinirile profesionale ale sotului meu, sanatatea copilului meu- cistigata aici- datorata Canadei, acestei provincii- Quebec, unde ma simt foarte bine, si nu- nu simt acel gol sufletesc de care vorbeai; doar departarea de familie- singurul factor care doare intr-adevar- dar pentur asta chiar nu aveam alta solutie decit a ramane in Romania.
Mona_B spune:
Draga Cristina, sa stii ca desi nu sunt de acord in totalitate cu parerile tale, te inteleg si chiar te simpatizez, cum scria si Carmen, chiar mi-ar placea sa te invit sa ne cunoastem direct dac-ar fi posibil.
N-am avut deloc intentia sa iti inchid gura, imi pare rau daca asta crezi,vezi tu, tocmai opiniile contra Canada ne-au ajutat sa ne inarmam dinainte cu incredere in fortele proprii si curaj.Inainte de a parasi Germania multi ne spuneau ca vom regreta alegerea Canadei, ca nici nu se compara cu traiul din Germania. Aveam indoieli care o data ajunsi aici s-au spulberat e drept si faptul ca am pasit cu dreptul ne-a dat mult curaj.
In privinta sufletului, pot spune ca nu sufar decat de dorul parintilor si al fratilor mei,adesea imi dau lacrimile cand ma gandesc la ei, desi ii vad ff.des prin camera web. Totusi ce am mai scump e aici cu mine, sotul meu, cel putin la fel de hotarat si luptator ca minesi baietelul nostru minunat. Nu pot spune ca deja am prins radacini aici,e prea devreme dar nu stiu de ce Dumnezeu ne simtim atat de acasa!poate vom avea totusi ocazia sa ne intalnim, daca e posibil si doresti.