Poveste lui Mos Craciun
Poveste lui Mos Craciun | Autor: GabrielaG
Dragele mele,
Anul trecut pe aceeasi vreme va rugam sa ma ajutati cu o poveste draguta pe care sa o spuna Mosul copiilor. M-ati ajuttat si a avut un succes enorm, dar...din pacate le-am ratact si nu le mai gasesc salvate nicaieri. Le-a salvat cineav dintre voi sau stiti vreo poveste draguta care sa poata fi spusa de Mosh langa bradut cand sta cu copilasii in jurul lui?
Multumesc foarte mult,
Gabriela si baietii (Octavian 7 ani si 8 luni, Matei 3 ani si 5 luni)
Raspunsuri
ML spune:
Eu mai am cateva dar sunt in engleza. Chiar asta seara am citit copiilor "Babouska" (poveste veche ruseasca de Craciun) care-i tare draguta
josefine spune:
povestea Craciunitei o stiti?
Toate scrisorile incepeau cu "Draga Mos Craciun" si continuau cu "te rog sa-mi aduci...". si, in general, toate cereau cam aceleasi lucruri: ciocolata, banane si portocale, hainute, jocuri Lego, Pokemon, Action Men, papusi Barbie, puzzle, trotinete, triciclete, carti cu povesti, patine... si iar ciocolata, jocuri, Pokemon, papusi Barbie... Craciunita citea, citea scrisorile copiilor, trecea in calculator ciocolata, bananele, papusile Barbie, trotinetele, Pokemonii...Cam monotona activitate, am putea zice. Chiar plictisitoare. La un moment dat, pe Craciunita aproape ca o fura somnul. Dar cand sa adoarma, privirea ii cazu pe un sir de cuvinte mai altfel decat se obisnuise: "Mos Craciun, te rog sa te duci si la colegul meu de clasa Filip. Taticul lui e somer si acum i-au evacuat din casa si copiii la scoala spun ca la el nu vine Mos Craciun ca n-are casa unde sa vina, dar eu te rog sa-l gasesti si sa-i duci ghete de iarna si un fular si patine. si sa-l ajuti pe tatal lui sa aiba de lucru.". Craciunita, uimita (era prima data ca un copil ii cerea lui Mos Craciun un dar pentru altcineva), puse scrisoarea deoparte, lânga jurnalul in care-si scria cheltuielile zilnice si intâmplarile mai iesite din comun. Asta dupa ce nota in calculator ghetele si fularul pentru Filip. si patinele, fireste. Cât despre baietelul care trimisese scrisoarea, acesta uitase sa ceara ceva si pentru el.
A doua zi, ce sa vezi? O alta scrisoare, si mai ciudata: "Draga Mos Craciun, eu sunt in clasa intâi si am scris pâna acum saptesprezece povesti pe care le-am citit apoi copiilor din clasa, ca ei nu stiu inca sa citeasca. Eu am invatat sa scriu si sa citesc de mult de tot, de când aveam patru ani si am o carte cu autograf de la un scriitor adevarat. Eu vreau sa te rog sa-mi aduci talent ca sa ajung si eu o scriitoare adevarata si sa scriu carti mari ca acelea din biblioteca lui tata".
"Ha, ha, ha!" rise Craciunel când Craciunita ii arata scrisoarea. "Pai sa-i duc un calculator, ca sa poata sa scrie mai usor, ca talent n-am cum sa-i dau." Apoi se duse sa hraneasca renii.
Craciunita era de alta parere, dar n-avea rost sa se certe cu fratele ei; gânditoare, puse cu grija scrisoarea la un loc cu cea din ziua precedenta.
Trecura doua zile fara evenimente, apoi o noua scrisoare poposi alaturi de primele doua: "Mos Craciun, nu stiu daca ai sa poti sa-mi aduci ce-ti cer. Eu te rog sa-mi aduci o minune. L-am auzit eu pe nenea doctorul spunându-i lui tata ca e nevoie de o minune ca sa se faca mama sanatoasa. Te rog eu sa ma ajuti acum, ca atunci când o sa fiu mare ma fac doctor si o sa inventez un medicament care vindeca toate bolile." Scrisoarea isi gasi locul in acelasi teanc.
Apoi, scrisorile acestea mai ciudate, mai deosebite, incepura sa vina din ce in ce mai des. Ziua si scrisoarea. Uneori, chiar doua pe zi. Craciunita incepuse de-acum sa le astepte, sa le caute printre miile de ravase care soseau zilnic pe adresa lui Mos Craciun.
"Mos Craciun, te rog sa-mi dai ceva sa ramân copil, ca sa vii la mine in fiecare an, toata viata".
"Mos Craciun, eu te rog sa-i spui doamnei educatoare sa ma lase sa fiu Mos Craciun la spectacol. Mi-a zis ca fetele nu au voie. De ce nu au voie?". Aici Craciunita ofta si o lacrima i se rostogoli pe obraz. "Eu si când ne-a intrebat ce vrem sa ne facem când vom fi mari am spus ca vreau sa fiu Mos Craciun, ca sa merg in toate casele, copiii sa spuna poezii, iar eu sa le dau daruri. E cea mai frumoasa meserie!"
"Eu când voi fi mare voi fi presedinta Europei si am sa rezolv toate problemele copiilor si oamenilor, dar pina atunci te rog sa-mi aduci un pic de infinit sau macar o carte depre infinit. Sper ca stii ce-i aceea infinit, ca mie mi-a explicat Musa. Musa e matusa mea."
"Draga Mos Craciun, eu te rog sa-i aduci Oanei un ursulet nou de plus maro, ca pe cel vechi i l-am stricat eu când am vrut sa-i pun un motor cu baterie ca sa se miste singur. Eu când eram la gradinita o iubeam pe Anamaria, dar acum o iubesc pe Oana si când am sa fiu mare am sa fac jucarii pentru copii, dar mai mult pentru baieti, pentru ca fetele se joaca mai mult cu papusi".
"Mos Craciun, eu am o problema. Am facut cu mai multi baieti din clasa o formatie si am dat mai multe spectacole anul trecut, dar acum ne-a plecat basistul, asa ca te rog sa-i aduci lui Mihai o chitara bas, ca sa poata cânta cu noi."
in fiecare seara, dupa ce-si termina treburile, dupa ce toti ai casei se duceau la culcare, Craciunita citea si recitea aceste scrisori, se gândea la copiii care le scrisesera - copii talentati, copii destepti sau, pur si simplu, buni la suflet. Ce sa faca pentru ei, ce sa le daruiasca? Grea intrebare. Câte nopti nedormite, câte gânduri, câte framântari...
Treceau zilele si noptile, se apropia iarna, cazusera deja primii fulgi de zapada in toata emisfera nordica (in cea sudica oamenii se duceau la plaja. Acolo, de Craciun, doar in poze au zapada), ninsese deci, semn ca Zapezica isi pieptana cositele, dar Craciunita inca nu gasise raspuns la intrebare: ce sa le dea celor care nu cer nimic? Dar celor care cer ceea ce numai Dumnezeu poate sa dea: talent, minuni sau... un pic de infinit? Ce sa faca ea, ce sa nascoceasca?
O noua scrisoare, sosita doar cu câteva zile inainte de Craciun, ii dadu ideea.
"Draga Mos Craciun, eu as dori, daca poti sa-mi aduci, o pereche de aripi ca sa pot sa zbor departe.".
Asta era! Aripi. Sigur ca da! Aripi pentru copiii care vor sa zboare. Dar ce fel de aripi? Din pene, ca ale pasarilor? Din metal, ca ale avioanelor? Craciunita dadu din cap, nemultumita. De ce nu avea mai multa imaginatie? isi dadu singura raspunsul: pentru ca gândea ca un om mare, nu ca un copil. Reciti scrisorile, pe unele chiar de doua ori, pâna in mintea ei deveni clar cum trebuie sa arate aripile. Apoi se apuca de treaba. Lucra zi si noapte, fara sa doarma, fara sa manince. Cu o zi inainte de Craciun, se declara multumita. Aripile arau gata.
Mai ramânea o singura problema: cum sa ajunga aripile la copii? Craciunel o refuza categoric:
- Am deja prea multe daruri de dus, iarasi va trebui sa fac mai multe drumuri, mai vii si tu cu aripile astea... Nu zic, ideea nu e rea, dar eu nu am cum sa te ajut. Gândeste-te ca am de vizitat milioane de copii...
Craciunita trebui, deci, sa se descurce singura. Se decise fara sa stea prea mult pe gânduri. Le va duce chiar ea, cu sania argintie. Dar nu se va mai masca in Mos Craciun, asta nu, niciodata, dupa ce patise anul trecut. Va merge ca ea insasi. Se invesmânta intr-o mantie rosie tivita cu blana alba, isi puse cizmulite elegante, cu toc inalt, tot rosii, tot cu tiv de blanita, se farda, isi despleti parul si-l pieptana cu grija. Avea parul lung, blond si ondulat; buclele aurii i se revarsara pe umeri si pe spate. Se privi in oglinda. Da, era foarte bine. Exact ce trebuia. Urca in sanie si, cu pletele fluturând, porni la drum.
in anul acela, multi copii au primit, pe lânga alte daruri, si o pereche de aripi. Stravezii si stralucitoare ca ale ingerilor, aceste aripi aveau insusiri miraculoase: cei care le primeau deveneau mai buni, mai destepti, mai talentati, mai curajosi, mai puternici... si doar ei puteau sa le vada, nimeni altcineva.
Numai târziu, uneori dupa ani de zile, isi dadeau seama cei din jur si se minunau: "Ia uite cum reuseste copilul asta sa faca tot ce vrea, parca ar avea aripi!". Singura care nu se mira (dar se bucura de fiecare data) era Craciunita. I se parea lucrul cel mai firesc din lume ca aceia carora le-a daruit aripi sa ia premiul Nobel, sa ajunga sefi de stat, sa scrie carti sau, pur si simplu, sa faca bine celor din jur.
(finalul povestii "Craciunita", de Lucia Verona)
_
"I'll make him an offer he cannot refuse"
josefine spune:
eu aveam salvat finalul povestii de acum vreo 3 ani, dar am gasit si povestea intreaga :-) aici
_
"I'll make him an offer he cannot refuse"
pika-pika spune:
Ce poveste frumoasa!Multumim!O pastrez pentru mai tarziu...
Uite asa m-a apucat iar ora 4 la calculator,de azi dimineata...
Craciun fericit!
10+
mamica incepatoare si bebelin
poze cu noi
GabrielaG spune:
Multumesc mult fetelor. Sunteti extraodrinare, chiar nu stiu ce m-as face fara voi si fara forumul DC.
Pupici,
Gabriela si baietii
andora spune:
Frumos!
Si SARBATORIFERICITE
www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea 
& Gogo
maimutica 
(DN 10.10.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii