Daca mama naturala vrea?
Raspunsuri - Pagina 5
Kariris spune:
Florina, situatia mea nu-i chiar atat de simpla....sotul meu are doi copii mari din prima casatorie si dorinta de a avea un bebe in brate si-o satisface cu nepotelul lui de numai 9 luni, iar daca vrea un copil mai marisor cu nepotelul de 6 ani. Deci e si bunic... si el cred ca chiar nu simte nici un gol in suflet, mai ales ca ma are si pe mine. El are tot ce isi doreste si nu, nu cred ca il voi convinge vreodata sa adoptam si daca ar fi s-o faca as vrea sa porneasca si din sufletul lui nu numai din al meu, iar acel copil sa fie doar tolerat de el. Vreau ca copilul meu sa fie iubit si sa-l considere copilul lui. Nu stiu oare toti barbatii or fi asa egoisti?
danutza_c spune:
Lachi, am indraznit sa scriu aici doar pentru ca te-am vazut pe tine. 
Eu ma simt exclusa de la acest subiect, din pacate si ma doare sufetul, pentru ca din cite am inteles noua lege nu permite celor cu domiciliul in strainatate sa adopte copii din Ro chiar daca sunt cetateni romani.
Macar voi aveti aceasta speranta dar eu nici nu stiu la ce sa sper decit sa se schimbe legea, fapt care ar fi oricum in folosul copiilor care acuma stau prin spitale un timp nepermis de lung.
Stie cineva daca exista vre-o portita pentru cei care sunt in situatia mea? Stiu de varianta cu mutatul in tara pina la doptie dar din pacate asta nu e realizabila, cel putin nu acuma.
aissa spune:
Danutza imi pare rau, dar din cate stiu eu nu exista nici o portita. Sper si eu sa se modifice legea...
Cristina si 
Ale (30.09.2004)
asi spune:
Danutza nu trebuie sa te simti exclusa.Poate ca exista sanse.Uite aici o adresa unde am primit si eu lamuriri dela o avocata referitoare la legea adoptiei:
http://www.dreptonline.ro/resurse/adoptie.php
Succes si poate ca totusi sunt sanse!
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Familia mea
Razvan
danutza_c spune:
Aissa iti multumesc pentru ginduri. Eu cred ca ar fi bine pentru copilasi in primul rind daca s-ar schimba legea, ar avea mai multe sanse la o viata normala.
Asi, si iti multumesc. Orice informatie e bine venita, abia am inceput sa explorez domeniul legal si ma simt inca in "jungla" nu prea vad lumina.
asi spune:
Danutza cu mare placere si sper cat de curand sa ai copilasul mult dorit.
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Familia mea
Razvan
danutza_c spune:
Asi, sper ca o sa te auda Dumnezeu si o sa ne dea si noua bucuria asta mare de a avea un copilas.
Sunt asa de revoltata de noua lege, de care am aflat doar acuma cind am venit in tara pentru fiv, cum nu pot sa spun. Nu numai ca nedreapta pentru atitea cupluri de cetateni romani care traiesc in afara si care isi doresc un copil si ar fi niste parinti minunati, dar si pentru cei de acasa a devenit foarte greu sa adopte un copilas. Am o buna prietena care trece prin procesul de adoptie acuma si care a incercat un fiv fara succes si stiu de la ea cit e de greu si cit de mult trebuie sa alergi ca sa rezolvi ceva in timp. Este un razboi al nervilor pentru viitori parinti.
Pentru copilasi insa este cumplit pentru ca ajung sa traisca prin spitale multe luni, depasind un an (fetita prietenei mele a stat un an si o luna pina s-o poata lua acasa!) si neavind parte de parinti care sa se ocupe de ei, sa-i invete sa mearga, sa vorbeasca au marea lor majoritate stigmatele copiilor asa-zis institutionalizati. Sigur insa ca nimanui nu-i pasa de ei, din pacate!
magda raluca spune:
danutza draga, este foarte greu pentru copilasi sa traiasca intr-o institutie, ai mare dreptate si nu este drept pentru ei. am lucrat o perioada destul de mare, ca voluntar, cu copii intre 0-3 ani, in care mergeam fix pe stimularea lor, pentru a se dezvolta psiho-motor bine. nu cred ca este numai nepasare. in leaganul respectiv, la 40 de copii pana intr-un an era doar un kinetoterapeut, care-si facea treaba, cu dedicatie chiar, dar era totusi doar unul.
partea buna, daca putem vedea si o parte buna in asta, este ca pana la trei ani, si o spun din experienta, copiii recupereaza uimitor de repede aceste "tare" ale institutionalizarii. Dupa trei ani este un pic mai greu, dar sunt sanse mari si aici, in functie de problemele dezvoltate.
asta o spun si pentru ca am auzit multi viitori parinti carora le este foarte frica sa adopte un copilas mai mare, pentru ca au probleme psiho-fizice.