Cum am scapat de frica de avion

M-am hotarat sa incep acest subiect in speranta ca voi reusi sa-i ajut pe cei care se mai confrunta inca cu aceasta fobie, fobie care le ruineaza vacantele sau le afecteaza viata profesionala. Sper ca cei care au sugestii se le posteze aici si sa incercam impreuna o terapie de grup :-). Bineinteles ca ne bazam si pe Principesa, care ne poate aduce si parerea de expert.

Sa incep cu zborurile mele: la inceput am zburat prin Europa, apoi au fost mai multe zboruri in Statele Unite, cand curiozitatea mea era la maxim, si cand nu am simtit nimic apropiat de frica. Daca au fost turbulente, ele au fost minore, cred ca am fost norocoasa :-).

Fobia mea a inceput in cursul unui zbor, la aterizare, se vedeau deja masinile pe sosea si avionul a cazut groaznic, in asa fel incat am ramas agatati in centuri, si lumea a inceput sa tipe. Bineinteles ca totul s-a terminat cu bine, ca altfel n-as mai fi aici sa scriu :-).
S-a declansat asa o frica in mine incat la urmatorul zbor cand am intrat in avion am avut probleme de respiratie, transpiram intens si simteam ca se strange avionul pe mine. Nu mai vorbesc ca la turbulente nu puteam sa ma misc.. de mers la toaleta nici gand, aveam senzatia ca avionul se va dezechilibra din cauza mea :-)))). Asa a inceput un an de cosmar pentru mine. Prin natura meseriei trebuie sa zbor destul de des, zboruri scurte (max 3 ore) dar care pareau zile pentru ca ma uitam la ceas din minut in minut.

Dupa o vacanta in care am fost traumatizata de zborul de inceput si de sfarsit - asa de speriata incat efectul concediului aproape s-a anulat.. am luat marea hotarare: eu sau fobia!

Asa ca am inceput cautari pe internet, explicatii, pe care le-am aplicat astfel incat acum pot sa ma comport ca un om normal si chiar sa motzai in timpul turbulentelor; corpul mi-e relaxat - bine, ma mai ajut si cu un pahar de vin, face minuni.

Tehnici incercate de mine:

1. Mi-am dat seama ca teama de zbor vine si din faptul ca aveam impresia ca am lasat lucruri neterminate acolo jos pe pamant..oameni care ma asteapta, chestii pe care nu le-am experimentat - cred ca era mai mult teama de moarte. Asa ca am incercat sa ma pun la punct cu toate, si, intr-un fel, sa fiu pregatita in orice moment pentru trecerea dincolo. De indata ce iei aceasta hotarare, vei simti ca te cuprinde linistea, si iti vei da seama ca nu are ce rau sa ti se intample.

2. Claustrofobia este o componenta importanta a fricii de avion. In consecinta, am incercat sa "extind" mental avionul..sa-l fac mare mare in jurul meu. M-a ajutat mult (chiar daca suna amuzat) sa-mi inchipui ca zbor cu intreg aeroportul, asa ca in desene animate :-).

3. Turbulentele sunt niste lucruri normale si nici un avion nu s-a prabusit vreodata din cauza lor. O explicatie interesanta: sa ne inchipuim aerul ca pe o apa..si locurile cu turbulente sunt ca locul de unire a unor rauri..e ca si cum ai trece dintr-un rau cu o anumita viteza in altul mai lent sau mai rapid, sau dispus la un anumit unghi fata de primul..Cu alte cuvine, aerul nu e static, ci extrem de dinamic, cu curenti de temperaturi si viteze diferite.

4. Uitati-va la piloti si la stewardese. Ei fac asta in fiecare zi si sunt inca acolo. Un pilot spunea: cel mai sigur ma simt in aer, acolo am tot controlul, cand vin pe sol incep problemele :-). Uitati-va la insotitoarele de bord - sunt in stare sa functioneze normal si in timpul celor mai groaznice turbulente, cand avionul face hopa-sus, hopa-jos! Eu mi-am pus in functiune orgoliul: adica ce, eu sunt mai papa-lapte decat ele? Nicidecum, si eu sunt la fel de barbata!

5. Controlul. Cand te-ai urcat in avion, te-ai pus in mainile pilotilor. Daca te ajuta, poti sa te rogi pentru sanatatea lor, si vei vedea ca te vei simti mai bine. Nu poti controla nimic, si asta ii face pe unii sa le fie frica.. Eu ma gandesc ca si pilotii au tot interesul sa ajunga cu bine acasa, si nu vor face greseli.

6. Ca si lectura, va recomand Antoine de Saint-Exupery, un mare om care a fost indragostit de avioane si de zbor. Cititi "Pamant al oamenilor" si va veti dori sa va luati brevetul de pilot :-). Eu deja m-am gandit la asta, doar ca e cam scump deocamdata..


Stiu ca unele sfaturi sunt puerile, dar la mine au functionat. Astept sa-mi spuneti parerea voastra. Si nu uitati: conteaza ce alegeti: sa va fie frica o viata intreaga si la batranete sa ziceti - uite ce fraier(a) am fost sau sa va luati fobia in maini si sa-i faceti felul!

Cu drag,
Sibel

roisin spune:

Ma bag si eu ca musca, desi sunt inca in faza paroxistica in care nu suport avionul nici la teveu, deci practic sunt offtopic.

Eu am zburat in doua randuri (un singur drum facut dus-intors, cu cate o escala fiecare, deci in total 4 zboruri). Tre' sa marturisesc din start ca pe langa frica aia stupida de avion (de fapt, de moarte), la mine mai e si raul de inaltime, o 'binecuvantare' care ma impiedica sa admir peisajul daca stau mai sus de etajul 4 (unde locuiesc si unde m-am invatat).

Daca incerc sa-mi amintesc primul zbor ma loveste o vijelie de sentimente, intai ma cuprinde o panica sora geamana cu cea indurata la momentul x, apoi pufnesc in ras si pe urma incep intrebarile existentiale: "ma da-o incolo, chiar nu-s in stare sa trec peste asta?". Inca mi-e frica sa-i cer impresiile amicului care ma insotea atunci, saracul om cred ca a ramas marcat definitiv.
Eu as putea sa imi infrang pornirile isterice si cred ca as reusi sa nu zbier de cate ori se aprinde becu' de pus centura, in schimb imi e imposibil sa ignor golurile de aer, pe care le resimt ca pe niste pierderi de echilibru si asta ma scoate din pepeni. Cea mai puternica dorinta pe care am avut-o in avion a fost sa ma tin de ceva si n-am sa inteleg in veci de ce n-a pus nimeni niste manere din alea cum sunt la masini deasupra hublourilor. Pe mine m-ar fi ajutat enorm.

Ce m-a ajutat:
- Privitul intr-un punct fix. Atata vreme cat imi tineam ochii departe de geam si mai ales nu miscam capul prea rapid, era aproape ok. Totusi, din cand in cand ameteam atat de tare incat trebuia sa ma sprijin de tetiera si sa privesc undeva departe un obiect fix.
- Aerul conditionat dat la maxim si batand catre fata. Asta ma ajuta si la ameteala, si la greata aferenta, si la racirea neuronului infierbantat.
- Mancatul. Incetisor, cu spirit critic ("ia uite ce ne-au pus astia aici..."), fara graba, astfel incat sa dureze cat mai mult.

Am observat ca ma simt mult mai bine intr-un avion mic, din ala cu elice, care vibreaza puternic mai tot timpul, decat intr-un jet silentios si lin, in care golurile de aer se resimt muuuult mult mai nasol.

Acuma, ca tot suntem la marturisiri nevropate , la mine problema cu raul de inaltime s-a agravat mult dupa ce am ramas insarcinata prima oara. In plus, dupa un accident de masina am ramas si cu ceva sechele legate de cat de usor e sa mori, asa incat acum nu mai suport nici telecabina (cu care n-am avut niciodata probleme), ba uneori nici liftul.

Sunt absolut convinsa ca singurul remediu pentru mine este sa incerc. Ma gandeam sa incep prin a ma da o zi intreaga in roata mare din Herastrau. Se pare totusi ca incep sa fac mici pasi in directia care trebuie, azi-noapte am visat (dupa muuuulta vreme) ca zburam cu avionul si nu aveam nici o problema. Ba puteam chiar sa ma uit pe geam.

Lauraa spune:

Si eu intru aici. La inceput nu-mi era frica deloc. Dupa cateva zboruri ok a urmat si cel care mi-a declansat frica. Zburam peste desertul Egiptului si ne pregateam de aterizare. La interferenta blocurilor de aer rece si cald s-a pus de o suma de turbulente oribile, ne zgaltzaia in ultimul hal, mi-am vazut moartea cu okii. Sub noi se vedea doar desert si stanca,nu credeam ca avem scapare.Am avut. O imbunatatire a situatiei a avut loc cand veneam cu avionul din Caraibe si am avut o enterocolita urata,cu diaree,dureri cumplite,febra,etc,.. Nimic nu mi se parea mai rau decat starea aia. Erau si turbulente si tipete de frica dar mie nu-mi pasa,jur,imi doream doar sa scap de dureri. 12 ore a durat zborul de chin si cosmar dar frica de avion nu am simtit deloc. In timpul ateritarii eram pe buda, pe proporia raspundere, pur si simplu acolo am stat tot zborul. Sigur ca in aeroport m-au luat direct cu Salvarea dar pana acolo am crezut ca mor. COncluzie,daca ai o durere mai mare nu-ti mai pasa de frica de avion.
La mine mai merge si cu alcool . Serios! Cer o sticluta de vin sau 100 cognac si e mult mai bine

Mama de Lara Celine

Sibel spune:

Roisin, poate daca iti tratezi prima data fobia de inaltime, n-o sa mai ai nici o problema cu avionul.. La urma urmei e suficient sa cazi de la 5 metri ca sa-ti frangi gatul, nu e nevoie de 50 sau de 5000

Lauraa, asa cum ai spus, de obicei frica incepe cu episod mai zgaltaitor.. Putem face o vizualizare, sa ne sugeram faptul ca n-am trecut prin acel zbor si sa revenim la curajul dinainte..
Dar si desensibilizarea treptata ajuta, ceva de genul:
1. la un zbor iti propui sa te ridici de pe scaun si sa mergi la toaleta
2. la urmatorul incerci sa stai mai mult in picioare
3. la urmatorul sa te uiti pe geam in timpul decolarii

Important e sa vrem sa ne tratam!

diciu spune:

buna tuturor......
mda...credeam ca nu-s multi ca mine...dar se pare ca sunt...
si eu am frica de avion...dar o asa frica incat am zis ca gata...nu mai zbor cu avionul orice ar fi...decat poate daca ar trebui sa evacuam o zona a pamantului cu totii obligat fortat...
nici eu n-am avut prima data cand am zburat frica...decat o emotie normala pentru primul zbor si o ameteala la decolare...apoi mi-am revenit si chiar mi-a placut...mi s-a parut safe si frumos sa ma uit pe geam...eu nu am frica de inaltime..
si asta a fost primul zbor al meu...catre america...un zbor de 14 ore cu escala la paris...e adevarat ca la ajungerea spre destinatie...NY...au fost ceva turbulente...dar nu tin minte sa ma fii speriat asa tare...
problemele la mine au aparut la al doilea zbor..de intoarcere in tara..in vacanta..cand curiozitatea disparuse...si cand totul era suprapus cu 11 septembrie...
cu alte cuvinte atacul de la World Trade Center m-a prins in America...in NY....iar eu bilet de avion catre Romania aveam pe 12 septembrie...apoi pe 25 noiembrie de reintoarcere in America...
Acolo se creease deja fobia avionului...iar data plecarii mele s-a amanat pana pe 16 septembrie...cand pe aeroportul din NY-JFK..era o nebunie totala...se vedea inca fumul de la gemeni si au bagat in avion oameni cat pentru 3 avioane...si bagaje tot atata....eram toti panicati..aveam impresia ca oricine are o bomba sau e terorist....si totul s-a suprapus cu turbulente groaznice si intarzieri si planari deasupra aeropoartelor de juma de ora....
si de aici s-a instalat panica mea de avion...care cu fiecare zbor urmator s-a tot amplificat...
cand m-am intors dupa 2 luni in America...s-a intamplat altceva...cand eram in aer deasupra coastei Canadei...ne-a anuntat pilotul ca un avion s-a prabusit la NY si ca nu putem ateriza deocamdata....dupa 2 ore prin aer...am aterizat pe un aeroport cam parasit din nordul canadei si toata lumea era in panica...nimeni nu stia nimic si de ce s-a prabusit avionul...era clar pentru noi ca era alta atac terorist...desi nu fusese asa...totusi am ajuns cu bine..
apoi a fost al treilea zboor...de intoarcere definitiva in romania....cand am hotarat sa iau un Tarom direct NY-Bucuresti...ca sa ajung mai repede...muream deja de frica...dar stiam ca va fi ultimul meu zbor...
insa...desi toata lumea mi-a laudat taromul...a fost al doilea zbor cel mai groaznic din viata mea...numai turbulente...becurile de la centuri au fost tot timpul aprinse...va dati seama...nici sa mananc n-am putut...si palmele imi erau transpirate mereu...
m-am dat jos din avion...cu gandul ca gata...s-a terminat cosmarul cu avionul for ever!...
dar n-a fost asa....pentru ca la 2 ani...cand incepusem sa uit cum e cu avionul...tata a avut 2 bilete pentru barcelona..la o conferinta si cum n-avea cu cine sa mearga..m-a luat pe mine...puteam sa refuz si sa piarda excursia??...
si m-am dus...si a fost cel mai groaznic zbor....de tata a zis ca nu ma mai ia niciodata..si eu am zis ca poa sa arda ca eu cu avionul nu mai merg...
cand ne-am intors...era furtuna in Bucuresti...si desi avionul a plecat cu 1 ora intraziere de la Barcelona...totusi a plecat!....iar sotul meu a binevoit sa ma sune cand eram inca acolo sa ma intrebe daca mai plecam?!...ca e mare furtuna la Bucuresti...ca vantul are 120 km/h..ce-am simtit in alea 3 ore..nu vreau sa-mi mai zic...si cum facea avionul in ultimele 10 min pana la aterizare...cum vomau unii...si cum venea el saracu spre aeroport ca o caruta care se dezmembreaza...cand sus...cand jos de tot...si intr-o rana...
cam asta e povestea mea....si imi e tare greu acuma...dupa toate...sa-mi inving frica...sunt in faza cand simt emotie in stomac numai cand aud cuvantul AVION.


anda

"daca dragoste nu e...nimic nu e"

Sibel spune:

As fi preferat sa fi fost singura speriata de avion

Wow, citind ce scrieti voi imi dau seama ca la mine s-a declansat la un prag mult mai jos..
Dar, ce putem invata din ce-ati povestit voi: ca un avion NU se prabuseste din cauza turbulentelor! Exact cum ati spus, zboara ca o caruta, se zguduie, chitzaie, dar aterizeaza! Asta e de bine, sa stiti..

In al doilea rand, nu poti spune ca a avea sau nu turbulente depinde de compania aeriana. E pur si simplu in functie de vreme si de culoarul de zbor.

mamica dulce spune:

:) Doamne prin ce chinuri treceti fetelor!!!
Eu ador sa zbor,mai ales la decolare si aterizare.Inainte sa am copilul voiam sa devin stewardesa.Si acum mi-ar placea dar...vorba ceea,si daca mor tu cui ramai???
Mie mi se pare senzational sa privesc de sus,cand sunt deasupra norilor gasesc forme,visez,deasupra europei incerc sa delimitez traseul si sa recunosc cate ceva,rauri,munti(asta ca am terminat geografia).Ganditi-va si voi la chestii din asteea frumoase,o votka,un vin si e mult mai bine.Urmaresti o strada,densitatea localitatilor..prostii din astea,trece timpul.
Insa de cand am pe Marc ma tem pentru el,imi vine sa-l tin numai strans in brate si tot timpul ma gandesc ca ,in caz de urgenta nu as putea urma intructiunile,adica masca mai intai mie si apoi la copil.

Asta in cazul in care puiul e in toane bune ,vara asta spre turcia-inapoi putea sa fie mama turbulentelor si bin laden in persoana,' geaba nene,io eram deja depresiva.
Fi-meu a vrut musai sa o tina intr.-un tantrum de ala adevarat de acasa ,prin aeroport ,pana am ajuns la turci,peste 7-8 ore mai tarziu.Si eu singura cu pruncul de 2 ani jumate,isteric,cu prostul obicei sa o ia la picior si sa dispara,cu carutul,bagaje de mana,plus ca in timpul zborului s-a stricat incuietoarea la valiza de o tona...(ca pt 3 sapt vacanta)
La aterizare plangeam amandoi isteric-el de nervi io de disperare.§ sapt. mai tarziu am nimerit aceeasi stewardesa care si-a pus mainile in cap cand l-a vazut pe fi-meu
Garantat iti dispar toate fobiile in conditiile astea!



poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Principesa spune:

Sibel, ma bucur ca ai reusit sa depasesti aceasta fobie. Tu esti un exemplu remarcabil pentru faptul ca oamenii au in interiorul lor resursele de a face fata problemelor pe care le intampina dar uneori sunt blocate. Tu ai reusit sa le deblochezi si sper ca mesajul tau sa fie o incurajare, pentru cei aflati in nevoie, ca se poate!

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Principesa spune:

Inca ceva, pentru cei cu o stare mai accentuata: strategiile cognitiv-comportamentale sunt si mai eficiente daca se aplica in stare de relaxare sau hipnoza

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Stefana spune:

Si mie mi-e tare frica de avion. Am zburat doar de 4 ori, insa sper sa nu repet prea curand experienta. Maini transpirate, scaun langa culoar (sa nu vad jos), la fel nu m-am ridicat sa merg la baie, sa nu se dezechilibreze avionul etc.
Frica mea a venit pe parcurs si e alimentata de reportajele de pe Discovery si National Geographic despre accidente aviatice.
Si culmea-culmilor e ca eu chiar am brevet de pilot sportiv, insa in planor nu mi-a fost niciodata frica (poate pentru ca eram eu in control?).

It's nice to be important, but it's more important to be nice

Rochita de vanzare

adrienne12 spune:

De fiecare data cind zbor imi las lucrurile pamintesti in regula. Exista medicamente pt. fobia de avion. personal prefer sa dorm. Mi s-a facut frica de avion cind un avion al companiei Tarom care mergea la Bruxelles a explodat la citeva minute de la decolare la Otopeni si au murit oameni pe care ii cunosteam (in 97 sau 98 cred). Apoi tot cam atunci un avion a cazut chiar in aeroprot la mine aici si nimeni din cei peste o suta de pasageri nu a supravietuit. Nici in ziua de azi nu se stie public ce s-a intimplat si din ce cauza s-a intimplat asta.Acum vreo 3 ani ma intorceam din Buc de la o nunta, nedormita si frinta de oboseala. Am plecat direct la aeroprot de la nunta, la 5 am. Nu stiu daca au fost turbulente, daca s-a servit mincare sau ce s-a intimplat, am dormit ca in acceleratul de suceava, nu stiu cind a venit nasul :-) m-am trezit in Amsterdam de unde m-am trambalat in transatlantic si am dormit ca o valiza pina la mine acasa.