probleme legate de adoptie

Dupa multi ani in care nu am putut avea un copil inmod natural , am hotarit sa adoptam.. avem atestatul si urmeaza sa ne gasim un bb in curind.. problema principala nu este - cum m-a fi asteptat- legata de cum ii voi spuen copilului despre originea lui etc ,pt ca ma gindesc ca vom fi impreuna si il vom inconjura cu toata dragostea noastra, si deci nu va simti, sper, abandonul, ci modul in care te privesc ceilalti. Nu m-as fi asteptat sa fie entuziasmati- dar e atit de evident ca sint putin dezamgiti, si parca anuntul unie sarcini i-ar fi umplut de bucurie.. pe scurt, nu am simt deloc " gravida". Nu vreau atentii speciale, nu vreau nici macar intrebari prea dese, vreau doar sa fiu primita ca si cind vom fi paritni ce isi integreaza copilul in familie.... simt asa o tristete ca parca oamenii se tem de ceva anume, si nici macar nu l-au vazut... era oricum suficient faptul ca ma tot intrebam cum va fi , cum va arata, ce va fi.. citi ani/luni va avea... acum in plus e aceasta problema, ca parintii lui si ai mei nu sint prea entuziasmati.. nu cred sa fiu excesiv de sensibila, chiar asa este....pe de alta parte nu as vrea nici sa fiu bombardata cu remarci de genul - vai ce gest nobil.. nu este un gest nobil, mie mi se apre fires! Nu mi se pare firesc sa fii in mijlocul acestei mare biirocratii, asta da... , as vrea sa simt fiorul acelei asteptari, faptul ca propria mea mama este alaturi de mine... simt o mare singuratate si sufar pt ca copilul nostru, indiferent unde este - si Doamne, azi e chair ajunul lui Mos Niculae, oare o fi pe undeva? as vera ca el/ea sa fie asteptata cu drag in aceasta familie....

leistra spune:

Nu iti mai face atatea ganduri si griji, fii fericita pentru ce va urma, da tot ce ai mai bun in tine si va fi super.
Cumnata mea are un copil din Columbia si acum astepta in orice moment sa plece pentru al doilea. Acest copil este sufletul intrgii familii, absolut oricine e fericit ca este cu noi, e atat de inteligent, de iubitor, cumnata si cumnatul meu sunt cei mai fericiti parinti din lume, e minunat ca se bucura atat de mult de acest copil, ca traiesc viata de dimineata pana seara prin micile fapte sau prostioare pe care le face el.
Sper ca va fi bine, dar eu cred ca multi oameni in Romania sunt inca reticenti in ce priveste adoptia. Aici nu! Si ca sa iti intaresc ceea ce am afirmat iti mai spun ca o alta cumnata are o fetita din China, frumusica foc!
Iti doresc numai bine si daca vrei sa iti spun mai multe despre experienta lor, scrie-mi! Multe incurajari!

http://photos.yahoo.com/adina_roberta

ponicid spune:

Pepsica ia-o pe cont propriu. Daca esti sigura de ceea ce vrei sa faci nu mai astepta nici aprobarea nici dezaprobarea nimanui pentru ca nimeni nu se poate pune in pielea ta.
De teama de a nu stramba din nas eu nu am vrut sa le spun nici macar parintilor insa s-a intamplat ca tatal meu sa moara si atunci i-am spus mamei ca am inceput procedura de adoptie pentru a o mai insenina putin. Spre surprinderea mea mama s-a bucurat enorm si mi-a spus ca-i pare rau ca nu a apucat si tata sa afle.
In rest reactiile au fost extrem de variate: neamurile mele s-au bucurat si au apreciat gestul nostru, neamurile lui s-au comportat ca si cand ne-ar fi scazut rangul iar la copil s-au uitat ca la o rama (pe strada, ca in casa nu i-am invitat), prietenii si cunostintele in general au fost extrem de incantate, mai au fost unii care s-au exprimat ca "ei aveti si voi un suflet de crescut sa nu traiti degeaba", etc. Daca te iei dupa ce rautate zice fiecare o iei razna. Eu si cu sotul meu am facut in general numai ceea ce ne-a picat noua bine, indiferent de ceea ce a spus unul sau altul si am starnit reactii vehemente din partea multora dar nici macar nu le-am dat ocazia sa se exprime pentru ca i-am ignorat. La mine-n casa intra 4-5 familii (cu tot cu neamuri) si atat.
Eu cred ca tu esti inca tanara. Cu timpul o sa inveti ca "oamenii e rai", si totul va fi intre tine, sotul si copilul tau. Ti-o spune o femeie de 44 de ani!

Briantis spune:

Pepsica ,cine nu e in "pielea " ta nu are cum sa te inteleaga suta la suta .Poate ca cei apropiati tie isi pun aceleasi intrebari cum va arata bebe ,cate luni va avea ,cand il vei intalni?Dupa ce vei aduce bebele acasa eu cred ca modul lor de manifestare se va schimba .
Eu recunosc ca la noi s-au bucurat si parintii mei si ai lui si l-au indragit pe Andrei de cand l-au vazut prima oara ,ba chiar ma bat la cap de m-au innebunit sa il mai las la ei pe perioade mai lungi ,cce ce evident ca nu prea imi vine ,ca io vreau odoru acasa cu mine .Dar chiar daca nu ar fi fost de acord tot nu mi-as fi schimbat planurile .Sigur ca nu mi-ar fi picat foarte bine dar asta e.In viata ,parintii nu sunt totdeauna de acord cu ce facem noi,copii lor .
Iti doresc sa iti gasesti cat mai repede sufletelul ,dupa ce o sa ai bebele o sa fie altfel ,o sa vezi.

Mama lui Andreiutzu

asi spune:

Pepsica draga eu te stiu de la aspirante si te inteleg perfect.
Cand ne-am depus actele am anuntat parintii ca vom avea un copil.A fost bucurie mare dar cand le-am zis ca adoptam le-a cam cazut fata.Ne-au felicitat dar cam cu jumatate de gura.M-au innebunit cu intrebarea "dara v-ati gandit bine?".Soacra mea a fost foarte sincera si a zis ca adoptia e "un gest nobil care ea il apreciaza dar nu e de acord ".
Am mers inainte am luat atestatul si l-am gasit pe Razvan.I-am povestit mamei de el ca e un dragut si ca il iubesc de nu se poate.Mama mi-a raspuns "lasa draga ca doar e un copil oarecare".A cazut cerul pe mine atunci.
Acum mama ma vede dar nici nu ma baga in sema e ocupata sa discute cu Razvan.Dupa ce l-a vazut s-a schimbat radical.Soacra mea inca mai are retineri dar il iubeste.
Ce ma deranjeaza foarte tare e ca unii oameni se uita la el si zic saracu'.Asta ma omoara.
Razvan e la noi de un an jumate dar inca nu am scapat de parerile oamenilor.Unii ne dau sfaturi desi habar nu au ,altii apreciaza gestul nostru(culmea!) altii ne spun ca regreta ca nu a adoptat,altii ne zic ca e o prostie etc.
Uneori nu imi pasa ce zic ,alteori ripostez dar....

Iti doresc ca puiutul tau sa ajunga la casuta lui si sa fiti fericiti impreuna.Sarbatori fericite!

Familia mea
Razvan

svety spune:

Ma bucur cand aud ca cineva infiaza un copil. Acum de cand sunt mama, nu pot intelege de ce sunt abandonati unii copiii.
Pepsica, esti mai mama decat multe altele care au nascut. Faptul ca nu ai fost gravida si nu ai nascut, nu e un motiv sa te simti mai putin mama. Astea sunt trecatoare si uneori nici nu vrei sa-ti amintesti de cele 9 luni.
Tu esti mama si dreptul asta nu ti-l va contesta nimeni niciodata. Societatea noastra inca e ingusta in gandire.
Sa fiti fericiti.

asi spune:

Pepsica cum mai stau lucrurile?
V-ati mai linistit?

Familia mea
Razvan

pepsica spune:

nu m-am mai linisitit...mai nou propria mama - ce ciudat suna- imi spune, draga, eu nu cred ca e posibil sa iti iubesti la fel de mutl copilul adoptat ca pe cel facut de tine... e ceva organic.... hormonal etc... ca dorinta mea de maternitate nu poate fi inlocuita cu cea a unei amme adoptive, ca sigur ca ea nu se impotriveste (??) ci ca imi atrage atentia sa nu imi fac iluziii si sa fiu dezamagita....zic eu, bine , dar nici tu nu stii cum e sa adopti caci nu ai facut-o... acest gen de parere ma intristeaza NU PT CA MA FACE SA IMI SCHIMB PAREREA ci pt ca ma intristeaza pur si simplu, as vrea sa cred ca acest copil despre care nu stiu deocamdata unde este :( va fi iubit si acceptat de familia largita cum se spune.... caci copiiii sint sensibili, si simt toate aceste nuantelel.. iar mama mea credeti-ma..... e f " priceputa" in jigniiri...iar eu sint prea blinda pt ca ma gindesc ca nu e frumos sa raspunzi urit mamei tale...

asi spune:

Draga mea atunci cand iti vei tine in brate copilul vei avea un sentiment unic care nu poate fi descris in cuvinte.
Nu e frumos sa ii raspunzi mamei tale urat dar atunci cand fiul sau fiica ta va fi langa tine nu ii vei permite nimanui sa il atinga cu nimic rau.
Acum e prematur sa vorbesti despre iubire pentru ca deocamdata copilul nu exista fizic dar dupa aceea totul se va schimba.
Nu mai deschide subiectul despre copil cu nimeni care ar pute sa te raneasca.Decizia iti apartine tie si sotului tau si nu a fost luata fortat.Atunci cand copilul va veni acasa va fi bine.Toata lumea se va potoli cu siguranta.
Copilul va simti iubirea pe care mama si tatal lui i-o va da.Mama si tata sunteti voi.





Familia mea
Razvan

paris_h spune:

Pepsica e tare greu nu esti incurajat de persoanele la care tii iar cuvintele lor dor mult mai tare pt. ca iti sunt si rude.Eu inca sunt in curs de atestare si sper sa ma intareasca D-zeu in momentul cand voi gasi un bb (sau el pe noi)pt ca si noi provenim de la tara din familii de vaza si toata lumea va reactiona inntr-un fel, poate nu cum as dori eu.Ai mei stiu si nu pot spune ca sunt in extaz.Le-am taiat-o dinainte si le-am zis sa nu zica nimic ce ne-ar putea descuraja pt ca noi suntem hotarati si nu ma intereseaza ce-o sa spuna lumea ca eu nu stau in casa cu lumea.
Eu am norocul sa cunosc 2 familii care au cpii adoptati destul de recent. Eram putin reticienta ca tine. Cand am tinut in brate una dintre fetite (3 luni)iar pe cealalta am vazut-o dansand si vorbind n chestii am stiut ca nimic nu ma poate face sa ma razgandesc.Si inca ceva ambele mame se supara daca spui ca nu e al lor, ele iubesc atat de mult incat chiar nu simt ca nu e nascut de ele.
Sunt sigura de sentimentele pe care le voi avea pt un bb si mai stiu ca si familia va fi ok in momentul cand il vor tine in brate.
Eu zic sa cauti linistita si sa nu-ti pese de nimic iar daca ai vreo cunostinta cu bb adoptat stai de vorba, te va ajuta mult.
D-zeu le stie si le aranjeaza pe toate.
Bafta!

cmirela35 spune:

Sper ca hotararea voastra sa se finalizeze cat mai repede.Familiile voastre vor accepta ma repede decat crezi tu ideea.Toti copiii sunt mici ingerasi ce se fac indragiti nesperat de repede. Am si eu o papusa infiata,si daca la inceput familiile ne priveau cu reticenta si incercau sa ne descurajeze,acum o iubesc la fel ca si noi.
Nu stiu daca e cazul,dar eu as vrea sa iti dau cateva sfaturi practice.Incearca sa iei un bebe cat mai mic,astfel nu vei simti ca nu ai fost alaturi de el/ea cand i-au iesit primii dintisori,cand a spus prima data mama/tata,cand a facut primii pasi(ca in cazul nostru).O alta sugestie ar fi sa nu asteptati definitivarea adoptiei,caci poate dura,dupa noile legi,mai bine de un an,si sa luati in plasament un bebe pana la finalizarea hartogariilor. Bineanteles ca v-ar prinde bine o cunostinta la protectia copilului,dar asistenta sociala va poate ajuta incredibil de mult...,doar suntem in Ro,mai trebuie spus cum sa o convingi?
Te pup si sa auzim numai de bine

Mirela