Superpacientele visatoare si gravi - dr. Moisa
Raspunsuri - Pagina 3
Liana30 spune:
realistooooo
poate tocmai acum o puiiii..de un pui![]()
olteanca
Liana
"Nimic nu-i imposibil!"
bety spune:
Liana - aparui - pui ![]()
Mai tii minte cum te alintam?!
Vezi ca pe la endo am topait
pentru tine!
MamiFlori - vrem poveste!
"Oamenii buni au parte de lucruri bune."
Beatrice
Poze dragi
galinarodica spune:
Bety mama nu-l iau azi, abia luni sau cel tarziu marti asa mi s-a promis. Sper sa se si tina de cuvant. Mi-e un drag de el de nu mai pot.
bety spune:
Rodi - nu stiam, ca am ramas in urma cu cititul; zi-mi pe unde sa citesc ce-ai patit!
"Oamenii buni au parte de lucruri bune."
Beatrice
Poze dragi
Amely spune:
Liliana scumpa mea, chiar ma intrebam ce faci... imi pare rau ca n-a fost sa fie nici luna asta, si te sustin din toata inima in decizia ta. Plus ca nu va strica nici pauza respectiva, poate fiind mai relaxati, cine stie? Indy a ramas fara inseminare, cand se astepta mai putin. Te
dulce!
Teo, mi-e dor de tine, pe unde esti, ce faci?
"...mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
Pozici cu noi
Liana30 spune:
pusule ?????????bety..parca asa..daca nu dau vina pe batranete![]()
![]()
![]()
rodi
Amely io tot te 

olteanca
Liana
"Nimic nu-i imposibil!"
Liana30 spune:
chiar asa Teo???????..api bine mama..io iti dau indicatii.alea...alea..si tu nu mai apari deloc????
bety vreau lamuriri cu tot..tot..pe pm plizzzzzzzzzzz..cat?cum? tot..tot..
canda ai tu timp..plizzzz



olteanca
Liana
"Nimic nu-i imposibil!"
mamiFlori spune:
Scuzati lipsa dar ieri nu am avut internet..
Sa va spun mai departe...
Pe cind alergau cu mine spre sala de operatii imi faceau pregatirile: unul monta alte perfuzii, unul ma dezbraca, etc. Pe sotul meu l-au imbracat ca pe chirurgi si l-au pus sa stea la capul meu si sa imi vorbeasca. Faptul ca l-au lasat in sala de operatii mi-a intarit convingerea ca era de rau. Apoi a aparut alta problema: pt ca imi lasasera nesfirsit de multe ore perfuzia cu medicamentul pt contractii, chirurgii imi bagau intraveos “antidotul” dar nu reuseau sa opresca uterul din contractii si nu puteau opera. Sotul meu ii auzea spunind “Doamne, ce au putut sa faca alea, doamne ce au mai chinuit-o pe femeia asta..” Pt ca nu au avut timp sa imi faca alta anestezie au bagat prin cateterul epiduralei un anestezic mai puternic dar dupa cum v-am zis epidurala nu era bine facuta. Asa ca in momentul in care au inceput sa taie, nu va pot spune ce am simtit… Cel putin cind au ajuns sa bage departatorul ala pt muschi (scuze ca nu am vocabular medical) am crezut ca mor ! Au scos copilul si mi-au adus-o la cap vreo 2 secunde . Apoi am itrat in soc. Am facut un fel de frisoane de sarea masa de operatie cu mine si nu pteau inchide oparatia. Mi-au bagat ceva in perfuzii si au adus prosoape calde si m-au mai calmat... In noaptea aceea am simtit-o pe sora venind din cind in cind si aplecindu-se sa imi verifice respiratia... Dupa operatie, in cele 7 zile cit am stat in spital nu am primit nici un antibiotic, nici un medicament ci doar nste injectii in picior, subcutanate, ca sa nu fac cheaguri de singe. Peste operatie au pus chiurgii un pansament f ingust, cam de 2-3 degete, ca un leucoplast, si cu ala am stat pina la externare, cind a venit o sora si l-a scos. Copilul a mai stat inca 2 zile pt ca tot timpul a avut o perfuzie cu antibiotic si era monitorizata cum vedeti prin filme, cu aparate din alea care tiuie.
La 1 zi dupa ce am adus fata acasa, mi s-a inflamat operatia in partea stinga, s-a intarit si ma durea ingrozitor ...
mamiFlori spune:
... si am mers la cabinetul dr. meu ginecolog. M-a intrebat daca am facut febra, am zis ca nu. Bine, zice, inca nu e infectie, dar e pe aproape. Apoi a rup dintr-un sul de hirtie (cum sint cele pt bucatarie) cit sa va zic... citi metri muni. Apoi ii zice sotului sa ma tina bine de mina si cu un ac metalic cu o biluta in virf a rupt, a desfacut operatia si a inceput sa stoarca, apasind cu forta. Sotul meu a zis ca nu a vazut niciodata asa ceva. A spus ca iesea din operatie ca un izvoras care bulbuceste din pamint. A curs peste tot, pe pat, pe jos, pa hinele mele... Atunci mi-a secat si putinul lapte pe care l-am avut. Treaba asta a durat 5 zile. 5zile la ora 12 ma astepta dr. sa imi stoarca infectia (ma rog, ce era aia). Nu am primit nici un medicament, doar un dezinfectant local. Dupa 2 luni am vazut ca nu se mai oprea hemoragia, care vreo 6 saptamini am considerat-o normala dupa nastere. Am mers la cabinet si mi-a zis ca am un cheag de singe imens in uter si ca nu poate fi scos oricum, ca imi da ceva care provoaca contractii. Daca se va elimina asa e bine, daca nu trebuie sa ma operze din nou. Vreo 4-5 zile am avut niste contactii destul de mari si dureroase si am eliminat multe ucati mari de cheag, ca niste bucati de ficat. Din fericire nu a mai fost nevoie de alta operatie. Moisa mi-a spus ca asta a fost endometrita, ca uterul a suferit f mult la nastere. Nu am primit nici un tratament pe asta. Mi-au spus f multi doctori ca am fost f puternica, ca am supravietuit si ca nici nu am facut infectii si alte complicatii mai rele decit astea. Am supravietuit, dar acum...
Multumesc lui D-zeu ca fetita e bine, nu a ramas cu sechele, e desteapta.... Dar cam 6 luni dupa nastere de la 7 la 9 seara urla cit putea, groaznic, si nu puteam s-o potolesc cu nimic. E nascuta la ora 8 fix. Si in plus, dupa nastere, mama mea a stat cu mine cam 3 sapt. Dupa care i-a expirat viza si a trebuit sa plece. Sotul meu venea acasa cam la 3 zile pt ca lucra la 150 km de casa, socrii mei lucreaza amindoi. Am fost singura cu copilul, cu noptile nedormite (dormea cel mult 30 de min., apoi plingea, iar o adormeam cu greu, si iar, etc, etc).
Multa lume ma intraba cum de mai am curaj sa mai fac copii. Cred ca intr-un fel am mai uitat... Si in plus am o eventratie la burta, adica muschii burtii nu s-au asezat bine dupa operatie, sau nu au fost cusuti cum trabuie si am acuma o burta... Nu se poate rezolva decit chirurgical la o noua cezariana....
Oricum, intotdeauna mi-am dorit casa plina de copii.
Asa, acum ca v-am oripilat, sper sa nu v-am creat frica de nastere, cezariana, etc. Ce am patit eu nu se intimpla prea des.
Va pup! Florina
Liana30 spune:
doamne mamiFlori..am cazut de pe scaun cand am citit...cum e posibil asa ceva????doamne si eu vroiam sa merg tot la nemtzi sa incerc ceva...mare tie gradina doamne...
ai mare grija cu eventratia aia..nu prea e bine sa stai cu ea asa...
....lasa..a trecut acum..stiu ca a fost greu..da e bine ca s-a termninat cu bine...ce printzesa minunata ai...doamne si acum imi aduc aminte de ea..oooo cum statea ea mititica cu papusica in mana asteptand sa iasa mami de la eco...oooo si mami ce se agita saracutza...doamne...da dragi imi suntezi amndoua..
ia zimi cum esti acum??? esti bine?
ce ai mai facut??????
olteanca
Liana
"Nimic nu-i imposibil!"
