Constanta la apel (56)
Raspunsuri - Pagina 14
xandra28 spune:
fetele, vin si eu cu povestea nasterii, nu e cine stie ce, dar m-ati intrebat de ea.
Pe toata perioada sarcinii, mai putin primul trimestru cat am stat cu frica-n san sa nu am vreo problema pt ca anul trecut pierdusem o sarcina, zic eu ca am fost super optimista. Iar de nastere nu mi-a fost deloc frica pt ca m-am gandit de la inceput ca vreau sa fac cezariana, si-mi ziceam: ei, oricum, operatia n-o sa fie dureroasa, poate dupa aceea o sa-mi fie cu adevarat greu.
Cu cat se apropia termenul, cu atat mai mult ma gandeam ca ma duc la doctor sa-mi scot maseaua, nu sa nasc. Si mi se parea floare la ureche.
Marti, cu 3 zile inainte de nastere, am fost la ultima vizita la dr, si atunci s-a decis: vineri nasti! Nu-mi venea sa cred, mi se taiasera picioarele de emotie, nici nu stiu de ce, ca era de asteptam sa nasc intre 38 si 39 de saptamani.
In fine… pana vineri dimineata am fost super relaxata, bine, n-am mai dormit ca bolovanul, dar nici insomniaca n-am fost. Vineri dimineata cand am plecat la spital dormeam pe mine. A venit dr jos la urgenta in spital, a completat cu asistentele fisa de internare si m-a luat sus, la etajul cu nasteri.
La etaj, m-au condus intr-o salita, langa cea de travaliu, unde mai era o graviduta care tot cezariana astepta. Atunci am aflat ca urmau sa fie mai multe cezariene in ziua respectiva, si am rasuflat usurata cand l-am auzit pe dr meu pe hol spunandu-i asistentei: noi intram primii.
Pe la 9 fara un sfert o asistenta m-a luat si m-a dus intr-o salita care comunica cu sala de nasteri, unde mi s-a luat un pic de sange, nu mai stiu exact pt ce, si mi s-a pus acusorul pt perfuzie in mana, nu in vena, pe reversul palmei. Am impartit banii la asistente, cele 2 care au intrat cu mine in sala, si-am asteptat-o pe anestezista sa-i dau si ei din prima, asa am vrut, sa fie sigure si multumite. Asa ma gandisem. Apoi am intrat in sala de operatii. M-au urcat pe masa, mi-au dezinfectat spatele cu spirt, cred, si apoi anestezista mi-a explicat cum sa stau sa poata sa-mi faca anestezia in coloana. Am stat cumintica, am simtit anestezia, a fost ok, n-a durut. Apoi asistentele m-au intins. In acel moment pot sa va zic ca mi se facuse un pic frica, ma gandeam, cine m-a pus, nu mai fac copii, din astea, iar asta fara sa mi se intample nimic, pur si simplu ma speriasem.
A intrat si doctorul. Dr meu e super vesel, super jovial, cele care ati nascut cu el cred ca stiti deja, banuiesc ca asa se poarta mereu, eu niciodata nu l-am prins in toane proaste, mi-a zambit, m-a intrebat ce fac, si gata, s-au pus pe treaba. Ce mi-a placut, printre altele, este ca nu i-am auzit vorbind deloc, nu stiu cum comunicau, eu ascultam carcotasii la radio si uneori chiar imi venea sa rad. Am stat tot timpul cu capul intr-o parte si ochii inchisi, sa fiu sigura ca din greseala nu vad ceva care sa ma panicheze. Cam in maxim 5 minute de la anestezie l-am simtit pe dr impingand usor sub piept si m-am gandit, asta e, acum il va scoate pe bb. Intr-adevar, cam intr-un minut am auzit primul lui planset. Puternic, din plamani, dar in acelasi timp frumos, ganguros, ca o boscuta, nu stiu cum…
Asistentele l-au curatat si mi l-au aduslanga cap, mi-au zis, hai, deschide ochii, nu vrei sa-l vezi? Am deschis ochii si-am vazut cel mai frumos bebelus, roz, usor nervos ca a fost deranjat, putin incruntat si strigand intr-una. Senzatia pe care am avut-o nu v-o pot descrie, n-am plans, nu stiu, a fost ca un val de caldura, de usurare ca totul a fost bine, de liniste, de impacare, nici nu mai stiu. Nu m-am simtit coplesita, sentimentele au venit usor, pe rand, de cand l-am vazut prima data si pana acum, si inca mai continua sa vina… din acel moment m-am relaxat pe deplin, am inceput sa intreb: greutate, inaltime, e bine, in fine… peste vreo 5 minute mi-am amintit ca uitasem sa intreb scorul apgar si-am intrebat-o nota, iar ea mi-a zambit si mi-a zis usor glumet: nota maxima, doar ai pile, nu?
Cam in 20 de minute, maxim 30, s-a terminat totul, m-au dus cu targa in postoperator, unde am ramas pana-n dimineata urmatoare. Am aflat a 2 a zi ca in ziua respectiva fusesera 5 cezariene, si acum ma gandesc ca nu stiu cum as fi rezistat sa vin la 8 dimineata in spital si sa nasc ultima.
Apoi au inceput sa vina la mine, pe rand, sotul meu, mama, tata, apoi s-a intors sotul meu cu poze cu bb, primele, apoi s-au intors cu totii pe rand, si cam intr-o jumatate de ora a venit si o asistenta cu bb si l-am vazut din nou. Mi-a placut faptul ca pe parcursul zilei au venit de mai multe ori cu bb sa mi-l arate. A fost super!
Amintirile legate de nastere, de ziua respectiva, sunt foarte placute, a fost foarte rapid, a trecut super usor, asa cum de altfel ma si asteptam.
Cam atat pentru acum, partea a2a a fost cam altfel, zilele de dupa nastere, care n-au mai fost asa roze, a fost stresul pana a venit laptele, confruntarile cu asistentele de copii, super obraznice si de-a dreptul nesimtite, nerabdarea de a ajunge acasa…
Pupici
anda, mami de bb vladut
pozici cu mine
bb vladut
roxanaz spune:
buna dragelor
Xandra, dragutza povestea ta, am reusit sa vad si pozele! inca o data sa va traiasca piticu si sa fie sanatos!
Oana, tocmai ma pregateam sa iti spun ca si Laura a patit acelasi lucru. imi pare bine ca a fost ok la prima zi de gradi, sper sa fie asa si in continuare!
Jone, sa stapanesti sanatoasa robotul cel nou!
Tatiana, ce faza urata!!!! cum de a nu zis nimic maica-sa??? da tu nu i-ai atras atentia???? uffffffffff ce aiurea!
va pup pe toate si o zi frumoasa!
nastasie spune:
fetelor, eu am sunat la doctora sa vad canf face razvan vaccinul de 1 an si asistenta mi-a spus ca din cauza ca e epidemie de rujeola o sa-l facem intal pe cel de la 1 an si 1 luna si apoi cel de 1 an.
roxa, e vreo problema daca schimbam ordinea?oricum ele au fost decalate un pic ca razvan face 1 an si 1 luna si nu l-a facut pe cel de 1 an.probabil cum vin si vaccinurile.
albumul meu
nepotelele mele
adriana&
razvan 01.11.2004
roxanaz spune:
Adriana, scuze, uitasem de intrebarea ta. nu e nici o problema. oricum nu trebuie facute la minut!
BDana spune:
Tatiana, noua ne-a dat o fetita cu creanga peste fata si asta in timp ce Cristi ii zambea si gangurea, saracul si mamica respectivei mi-a spus " ce vreti doamna, asa vede si ea la copiii mai mari si face si ea la fel"
Mamica Dana si un bebe Cristi (13.01.2005).
Poze noi...cu noi
nastasie spune:
multumesc mult, roxa pt raspuns.te pup.
xandra, super povestea.imi aduc si eu aminte cum l-am nascut.parca e asa departe.
dana, naspa faza cu creanga.sa-i dai una si nu alta.
albumul meu
nepotelele mele
adriana&razvan 01.11.2004
dadi_t spune:
Gata , s-a terminat subiectul,! Va invit la urmatorul Capitol:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62637" target="_blank">Constanta la apel!(57)!
Poze octombrie!!
Tania cu Andreea(14 sept'96)+ 
Bianca (14 febr'04)
Ce nu poti controla...evita!