Magia Nasterii
Raspunsuri - Pagina 4
ovidiu bufnila spune:
Bobolina
roman
Capitolul 6
Am inceput sa ma gandesc foarte serios la Bobolina. O auzeam plangand mai tot timpul. Erau zone in care nu mai auzeam plansul ei. M-am gandit ca poate fiinta aceea fabuloasa era legata de mine, traia prin mine. Poate ca o generau fluxurile creierului meu. Sau poate era doar o banala audenie pe care as fi putut s-o tratez cu Bergadol Plus. Barmanul Gilbert de la Ochiul Magic a incercat sa ma traga de limba. Ai ceva pe suflet, consiliere, zi drept. Auzi, mi-a soptit conspirativ, umbla vorba pe aici ca esti unul dintre cei mai periculosi profesionisti din istoria arhipelagului Virtual. Cica tu, enigmaticul consilier de imagine si comunicare, Ovidiu Bufnila, ai fi hoatarat Alegerile Prezidentiale din 2004, ha, ha, ha, zi drept, nu te codi, nu te torn. Ak, Gilbert! Chelia-i stralucea in lumina stroboscopului. O curveta roccoco ii facea ochi dulci. Johnny ii facea si el cu ochiul de pe o eticheta. Un lungan soios care chinuia pianul dogit tot tipa la Gilbert bulbucandu-si ochisorii. Nu, Gilbert, nu sunt eu ala. Vorbeste lumea-n dodii. Hai, hai, crezi ca n-a rasuflat povestea cu programele autoexecutabile dupa care acum umbla baietii cu ochii albastri in draci?! Stii, a fost pe aci un colonel de la IE, informatiile externe, n.a., si a intrebat de tine. Sanchi, i-am ras eu in nas lui Gilbert. Burdihanul lui era plin de pete de bere, mustata-i era uda leoarca, nasu-i borcanat parea sirena unui pachebot ruginit si andocat la dana ultimelor dorinte.
(va urma)
Ovidiu Bufnila
Timpul imaginilor este valurit si valuritor.
ovidiu bufnila spune:
Bobolina
roman
Capitolul 7
Ovidiu Bufnila
Cred ca Bobolina era suparat pe mine si de asta plangea intr-una. Cand ma duceam sa beau o bere la barul din coltul strazii, incepea sa planga pe ruptelea. Rupert, chioscarul, care se invredniciea sa ma tina la curent cu mersul bursei de la Cairo si cu ultimele atacuri ale chinezilor in Tel Aviv s-a aratat decateva ori surprins ca indata ce-mi faceam aparitia auzea venind de nicaieri un plans de femeie. I-am zis usor emotionat sa se duca la psiholog dar el n-a parut convins. Mi-a vorbit despre campuri magnetice, despre spirit si despre domnisoara Zenobia care putea sa stea de vorba cu mortii.
Timpul imaginilor este valurit si valuritor.
ovidiu bufnila spune:
Bobolina
roman
Capitolul 8
de
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
ovidiu_bufnila@yahoo.com
mobil: 0744797266
Marea balena albastra din inima sudicelor l-a aruncat intr-o buna zi pe nebunul de Pitoskin pe tarmul oceanului in apropiere de mândrul Beauburg. Pe vremea aceea toata lumea vorbea despre ploaia informationala adusa de norii trandafirii si despre submarinul galben cu care o multime dintre prietenii mei voiau sa porneasca intr-o nemaipomenita calatorie dincolo de orizontul nostru vizibil.
Multa vreme am crezut ca universul acvatic l-a creat pe Pitoskin dupa chipul meu valuritor si dupa asemanarea mea. Am banuit ca voia sa stârneasca indoiala asupra descoperirilor mele despre arta navigatiei catre ultimul sens.
Pitoskin a folosit povestile science fiction scornite de mine pentru a construi o realitate paralela. A jucat o multime de roluri. A luat chipul arhivarilor din Tambo Tamboree, Ghemba, Matapahapamar, Bulbona, Ogabonda, Tazamo, Bankusai, Tulubras, Gaian, Wenda, Gutumbe, Halafaas, Hostina, Mataras, Bungburg, Tahomm, Wahstand, Burbaansk, Cammelor, Rafadda, Massa Gome, Kalodda, Gaspirias, Tulbonna, Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, si dezmatata Kumbali. S-a substituit imparatului Owagama si l-a interpretat magistral pe Gingullo Baloas, un personaj fabulos descris de arhivarii din Guadebo in scrierile lor de taina.
Eu am intrat in jocul lui Pitoskin pentru ca, fara sa stie, m-a ajutat sa inteleg strategicile acvatice ale furtunilor oceanice.
Sa raspunzi insa unei invitatii facute de el era ca si cum te-ai fi dus la razboi gol-pusca. M-am indreptat totusi catre acel internet-café din Batoa Butuba, fabulosul port despre care imi vorbise in numeroase rânduri perversul de Pitoskin!
O mâna sigura decupase o fereastra digitala intr-un perete cândva caramiziu, acum aburit si plin de pânze de paianjen. Se zarea foarte bine vestitul wormhole Bagadorobarsk care infuleca planete, fiinte fabuloase si o multime de inele magice cazute din vârtejurile virtuale ale furtunilor oceanice.
Decupajul imi amintea de cuvintele lui Gastrobados din Kalorna care, inainte de a fi decapitat la sfârsitul marilor razboaie semantice, le-a spus calailor sai sa-si faca datoria cu demnitate, cu evlavie si cu dragoste pentru frumos.
Asa s-a si intâmplat.
Nu a curs o picatura de sânge, afirma Postatores in intemeierea sa ultima purtând numele de Canonul de la Matapahapamar, scriere pentru care pictorii inspirati din Maladro Mora si-au dat viata sau si-au vândut modelele unor negutatori de sclavi din Kontarao.
O lumina sângerie se filtra prin fereastra, cadea in neorânduiala pe podeaua strasnic lustruita de o femeie corpolenta care tragea dintr-un chistoc de tigara si ma privea cu un soi de dispret. Era una din acele femei Rubonssiene a carei imbratisare la miez de noapte te-ar fi lasat fara suflare.
Rubons din Taleeamaro ar fi fost incitat de formele ei, de culoarea pielii ei care te pândea ca o fiinta vie. Coloritul, spunea Rubons, e intelegerea culorilor, parada nebuna pentru ochiul hulpav.
Dar femeia aceea masiva, atotcuprinzatoare, fictionala si superba, facând intreg suvoiul temporalitatii acvatici sa se pravaleasca in despicatura sânilor ei ca doua pâini scoase din cuptorul calugarilor din Gomanao, era chiar culoarea.
Era intreaga culoare a lumii acvatice pornite sa cucereasca bietele forme asemenea mie, cel care inca mai aspiram la o interpretare culturala a lumii, la un discurs interior sustinut de lecturi amestecate, impanat de idei fugare, pervertit de o falsa privire asupra universului acvatic.
- Modernitatea trage sa moara, zicea uneori Pitoskin soptindu-mi ca din intâmplare ca dibuise secretul nemuririi urmarindu-l pe Gingullo Baloas, personaj fabulos descris de arhivarii din Guadebo in scrierile lor de taina.
Postmodernismul sucombase intr-un hamburger. Isi daduse duhul in Kaatosaonai in ritm de house. Iar modernismul era ingropat in burta Eutopolisului, arhipelagul preafericitilor scriitori de science fiction care se cautau pe sine tocmai acolo unde nu aveau sa se gaseasca vreodata. In bula fantasmagorica asupra literaturii science fiction emisa in urma cu o mie de ani de imperialele orientalelor.
Asta e, parada marilor filozofi se sfârsise.
Prudentul Tantore, filozoful contradictoriului, se ratacise printre conceptele sale enigmatice, McYan, astrofizicianul melancolic, era prins fara scapare in fictiunea corzilor cosmice iar Plodowsky, criticul vehement al bisericii, era pe punctul de a-l pierde pentru totdeauna pe Dumnezeu dupa ce avusese o revelatie in legatura cu materia intunecata de dincolo de orizontul vizibil de unde se apropia o strasnica ploaie informationala enigmatica si foarte periculoasa.
Dar tocmai se sfârsea parada de august si fanfara navala din Gumabumbe incheia manifestatia, faloasa, zgomotoasa si foarte parsiva.
Fetele lesinau de emotie lasându-se in vârtejul unui orgasm nebunesc iar femeile maritate se despleteau dezgolindu-si sânii de nebune si alergând salbatice in calea tamburului-major trandafiriu care calca apasat si tantos indreptându-se spre circul de ape construit in inima unui inel magic.
va urma
Timpul imaginilor este valurit si valuritor.
ovidiu bufnila spune:
Bobolina
roman
Capitolul 9
de Ovidiu Bufnila
Instrumentistii aveau fete vinetii si ochi incercanati. Sigur ca privirile lor obosite mi-au evocat chipul lui Satalin, dictatorul din Bankusai, in ultimele clipe ale vietii sale legendare sau chipul lui Gotombre, regele-macelar din Kamarapamatapar sau al lui Casobias, ucigasul din Helaor sau al lui Mamboa, tiranul baragodez sau al lui Mataloman, profetul din Gamboa.
Oboseala dictatorului era, pentru o meduza ca mine, o necunoscuta ca si erotismul poporului acvatic dezlantuit sau adormit sub valul metaforei si al mitului numit, nu se stie de ce, Valul Malaya, de martorii din Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, si zbuciumatul Baradazar
Chipurile acelea mânjite de funingine violentau proportiile si isi bateau joc de Canonul de la Matapahapamar in care se vorbea despre strategicile acvatice ale furtunilor oceanice. Chipurile erau purtate de insi iesiti din depourile secolului al nouasprezecelea, le purtau nu niste fiinte vii ci niste fantome plin de funingine care scoteau pietre din caldarâm punând pe fuga bonjuristii filozofi din Gootaa, malagambistii literari din Treodo sau trupele lui Kun Sun Ta sau barbisoanele din parlamentul Berlinuzului sau conspiratorii din Gutumbe.
Privind formele si chipurile pornite la stricarea lumii, eu, meduza, incercam sa patrund intelesurile tainice ale oboselii sau ale erotismului popoarelor acvatice sau ale nemuririi al carui secret il cautau cu totii cu o fervoare de neinchipuit.
Asta il incânta pe nebunul de Pitoskin. Il punea pe jeratic.
Pitoskin se avânta. Se jura ca o sa fure secretul nemuririi din casele imaginarului care se aflau bine ferecate intr-un inel magic aflat in corpolenta fictiune din inima universului acvatic, desfasurat in corporalitatea Imagikonului.
Pitoskin se urca pe câte un scaun si declama. Imi recita din Pidulsky, din Quambo Bamquaboa si din Moround, din Katamari sau din Omar Khalam. Imi vorbea plin de patos despre metamorfoza markoniana si despre mirajul orientalelor.
Pitoskin murea de nerabdare sa ajunga la portile orientalelor.
Orientalele il fascinau. Ii ardeau buzele. Il impingeau sa se destrabaleze, sa-mi vorbeasca despre ordine când de fapt dezordinea era regina nisipurilor.
- Artele privirii sunt ale ritmului, mi-a spus Pitoskin in timp ce ma cara cu el prin bazarul din Qutombe cautând o tastatura magica.
Ar fi vrut sa devina si el un moreaugarin. Un navigator al secretului! Dar nu pentru a patrunde ultimul sens al universului acvatic. Pitoskin era intruchiparea marelui si hulpavnicului nimic. Voia doar sa stârneasca dezordinea.
L-am urmat insa fara sa crâcnesc. Ma fascina. Asta eram, o meduza fascinanta pe deplin, pe deplin daca va spun.
Il intâlnisem pe asteroidul Quampaala din constelatia Rajahala. Pitoskin rasarise din neantul oceanic, scuipat de o balena albastra.
Poate ca nici nu era o existenta reala. Poate ca era un animat construit de razboinicii semantici din Goltuba sau de piratii de dincolo de orizontul vizibil. Poate ca era un exercitiu al furtunilor oceanice sau o protuberanta a vârtejurilor virtuale. Se lauda in stânga si-n dreapta ba ca ar fi om de stiinta, ba ca ar fi un vestit scriitor bazgubanian in travesti.
Mare mincinos, Pitoskin! Pezevenghi! Coate-goale intelectual!
va urmaaaaaaaaaa
Timpul imaginilor este valurit si valuritor.
ovidiu bufnila spune:
Pe scurt, Bobolina traieste intr-o alta lume si trebuie sa nasca. Ideea e ca in acea lume nu sunt medici. Mai mult decat atat, ea nu stie ce i se intampla. Nu stie de ce a ramas insarcinata si nici cum de i s-a intamplat acest miracol. Pentru ea e un miracol. Romanul e povestea acestei femei aflate intr-o lume magica. Ea incearca sa comunice cu lumea noastra prin intermediul unui scriitor si consilier de imagineeee.....
OB
http://finance.groups.yahoo.com/group/Clubul_de_Imagine_si_Comunicare/
ovidiu bufnila spune:
Ioana, in afara de inspiratie, ce i-ar mai trebui unui scriitor? Poate curaj, poate ambitie, poate sansa sau noroc, poate un pic de insurgenta?
quote:
Originally posted by Ioana75
Si mie imi place. Inspiratie si succes!
Ioana, mama Mirunei
ovidiu bufnila spune:
Bobolina Acvatica (schita)
Ce spune Bobolina:Daca nu stii sa respecti un gunoier ca om si pe un academician asemenea, tot ca om, esti bun de dus la balamuc. Daca esti tânar si aspiri la o ranita de soldat pe frontul de lupta politic invata ca poporul acvatic digitalizat si fragmentat e cea mai buna armata a ta. E drept insa ca orice armata nu e o armata daca nu e disciplinata. Iar o armata ca sa fie armata trebuie tratata cu respect. Invata sa-ti respecti poporul acvatic digitalizat si fragmentat. Arata-i din când in când respectul tau.
Nu fii suficient si nici arogant. Fii dur dar drept. Nu da de pomana poporului acvatic caci nu te va iubi netarmurit. Victoriile in razboaie iti aduc dragostea poporului acvatic. Nu-ti pune numele pe locurile publice in timpul acvatic vietii fiind dovada de singuratate iar daca ai facut-o renunta pâna când poporul acvatic digitalizat si fragmentat nu se trezeste cumva. Vorbeste despre popor si pentru popor. Inalta-l pe el si nu pe tine si te va urma oriunde vei dori.
Daca iti inchipui cumva ca astazi poporul acvatic digitalizat si fragmentat e lipsit de mândrie in adâncul inimii sale esti sortit pieirii politice. Cine cerseste iubirea poporului acvatic prin gesturi ridicole sau vulgare, va pieri de mâna poporului acvatic pentru ca poporul acvatic digitalizat si fragmentat este o mare fiinta care are o tainica mândrie. Mândria poporului acvatic e construita altfel. Din mii de suflete.
http://finance.groups.yahoo.com/group/Clubul_de_Imagine_si_Comunicare/
ovidiu bufnila spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Ovidiu, baga mare, mie imi place cum incepe!
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
M-am apucat de alte fictiuni...Cum crezi ca ar trebui sfarsita Bobolina?