Vorbeste urat
Vorbeste urat | Autor: filofteia
Stiu ca toti copii au o perioada in care folosesc un limbaj foarte urat...
Problema noastra este ca Adi nu vorbeste urat decat cand este cu bona... cu noi nu se poarta asa... vorbeste urat si cu oamenii pe strada cand este cu bona...
Nu stiu cum sa reactionez... Am inceput eu sa-i dau pedepse, cea mai frecventa fiind interzicerea accesului la calculator,dar dupa o zi uita si are acelasi comportament...
Am vorbit si cu bona, dar nu este in stare sa se impuna... Iar in ceea ce ma priveste nu stiu daca este bine sa-l pedepsesc eu la cateva ore bune dupa ce a facut ceva interzis....
Adi are 5 ani in decembrie....
Si in ultima saptamana are si manifestari de independenta... Adica.. i-a spus lui tati "Tu sa nu-mi faci mie reguli"... bineinteles ca nu suntem toleranti cu comportamentul lui... dar nici nu stiu pana unde trebuie sa mergem cu pedepsele...
Poate si noi ne-am obisnuit cu un copil ascultator... chiar daca atomic... dar regulile erau reguli... nu pot spune ca inca le-a incalcat...
Sper sa intelegeti ceva din toate astea....
Raspunsuri
Ramba spune:
Probabil ca problema e a bonei.
El poate cauta o persoana pe care sa o domine si a gasit bona.
Ea trebuie sa isi schimbe atitudinea, intr-un fel sau altul. Sau sa o schimbati voi pe ea.
Principesa spune:
Filofteia, de unde vine confuzia asta in legatura cu pana unde trebuie mers cu pedepsele?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
filofteia spune:
Ramba si eu cred la fel, am discutat cu bona, dar nu am ajuns la nici un rezultat... i-am spus ca daca se poarta urat sa-l bage in casa... el incepe sa urle si bona cedeaza... I-am spus sa-l aduca in casa indiferent daca plange...dar ea cedeaza mereu...
Principesa... poate gresesc, dar nu-l pot izola pentru ceea ce a facut acum 5 ore.. Pana acum i-am interzis accesul la calculator... de data asta toata saptamana... Nu-mi dau seama cat intelege din aceste pedepse... adica nu vreau sa merg prea departe si sa se simta nedreptatit... ca pedeapsa este prea mare...
Of greu cu copii astia!
tlaura spune:
Daca voi veti vorbi cu el, eu cred ca este destul de mare ca sa inteleaga,, ca nu este frumos sa vorbeasca asa; intrebati-l unde a auzit si ii spuneti ca, daca mai continua asa, toata lumea o sa-l ocoleasca.
Dar chiar, unde a invatat? Daca are un asa anturaj, ar fi bine sa-l tineti departe de el.
Si pentru fiecare vorba urata, cate o pedeapsa; nu te crampona de faptul ca il pedepsesti peste 5 ore; tu spune-i: asta este pentru ca ai spus cuvantul ala... si ii aplici o mica pedeapsa. Nu neaparat cu interzisul la calculator; ce, el nu mai vrea nimic altceva?
Crede-ma, Andrei are 3 ani si am inceput deja cu pedepse de genul asta: nu vrei sa faci aia, nu iti cumpar din aia; ai facut prostia asta(intemtionat), nu mai primesti asta! si asa mai departe.
Stiu ca e greu, dar trebuie incercat, si mai trebuie sa fi ferma, pe pozitie! Stiu ce e usor de dat sfaturi, si f. greu de pus in aplicare, dar tu incearca!
Pupici si multa bafta!
Laura, mama lui Andrei
http://community.webshots.com/user/tcatlaura
http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite
april spune:
Cumva tangential de subiect:
Saptamana trecuta, la iesirea din bloc, erau cativa baieti de vreo 14 -15 ani care vorbeau prostii. Eu m-am facut ca ploua, dar fetita mea de 6 ani mi-a zis: "Mami, ce prostii vorbesc baietii aia! cu litera P. Dar nu-ti spun ce ca nu-i civilizat." Am ramas masca. Nici nu stiam ce sa zic. Ea nu a zis niciodata prostii, la noi nu a auzit, acum ma intreb de unde a stiut ca sunt prostii?? ca eu n-am schitat nici un gest. Cine stie la gradi ce povestesc ei!?
Copiii stiu mai multe decat ne inchipuim noi. De unde e intrebarea??? Chiar la gradi nu-i supravegheza atent de pot ei povesti liberi ce vor??? Afara, in fata blocului n-o las pt ca nu avem copii de varsta ei in scara si nu are cu cine se juca. Mai mult blocul da in sosea. Asa ca de unde????
Cricor spune:
Buna,
Uite, iti povestes ce-am patit eu cu al meu, poate iti vine vreo idee. Fi-miu, 4 ani, a inceput scoala (care nu-i place) in septembrie, tot atunci a venit si mama sa stea cu el sa nu-l mai las in day care cu orele. Ei bine, din septembrie, copilul a devenit un mic tiran. Avea crizele de la 2 ani, cu plansete si ‘nu’ raspuns la orice intrebare. Vorbea cu mama urat, nu cuvinte urate, dar un tot artagos si certaret, tipete pentru orice I se intampla lui bunica era de vina. In plus, intra in niste conversatii si schimb de acuzatii cu maica-mea ca ma scotea din minti. Iar mama nu stia ce pofte sa-i mai faca sa-i intre in voie. Noi disperati, si oarecum jenati ca a venit biata mama atata drum sa aiba grija de odrasla si el se purta asa, il pedepseam in fiecare zi aproape. Ajunsesem ca aproape nu mai stateam cu el cand veneam de la serviciu, ca el tot pedepsit la el in camera era.
Intr-o zi, mi-a luminat Dumnezeu mintea, si mi-am zis ca e clar ca ceva nu fac bine, asa ca pur si simplu am stopat pedepsele, si am luat copilul de-o parte la interviu :). Bietul de el, atat a asteptat sa simta ca e cineva si de partea lui. Nici nu-ti vine sa crezi care erau problemele lui: cand el pleca la scoala, unde si asa nu-i place, mama facea curat in toata casa, ii aranja jucariile la loc in cutii, pe rafturi. Cand el venea, era distrus ca nu-si mai gasea toate prostioarele pe care le lasa prin casa. E drept ca el imi mai zicea ca bunica i-a stricat nu stiu ce, dar eu nu acordam atentie, ca le vedeam intregi, el vroia sa-mi zica de fapt ca ii desfacuse constructiile lui si aranjamentele de masini. O alta chestie era ca maica-mea il cicalea, nu fa aia, lasa batul, nu alerga, unde ti-e caciula, lucruri care noi nu i le ziceam si el saracul nu stia cum sa explice, imi zicea ‘bunica ma oboseste’ (si eu ziceam ca e obraznic, asa mama ca mine…). De doua saptamani, nu pedepse, am vorbit cu mama sa-l mai lase in ale lui si e pe cale sa redevina copilul care era inainte. Restul de frustrari vin de la scoala, inca n-am o solutie, mai citesc pe aici si carti, poate imi vin idei.
Corina
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588/" target="_blank">Ajutati-l pe George!
numeioana spune:
Si finuta mea vorbeste urat cu parintii cand nu primeste ce vrea ea. De exemplu, intr-o zi si-a pus mainile in sold si a inceput sa le zica : "prostilor", "ratatilor" si alte apelative invatate din desenele animate. Din "johnny bravo" sunt cele mai multe. Ce ma mira e ca mama ei nu ia nici o masura. Zice ca o sa-i treaca. Oricum, copilul e deosebit si e destul de cuminte.
POZE
Ioana
filofteia spune:
quote:
Daca voi veti vorbi cu el, eu cred ca este destul de mare ca sa inteleaga,, ca nu este frumos sa vorbeasca asa; intrebati-l unde a auzit si ii spuneti ca, daca mai continua asa, toata lumea o sa-l ocoleasca.
Dar chiar, unde a invatat? Daca are un asa anturaj, ar fi bine sa-l tineti departe de el.
Si pentru fiecare vorba urata, cate o pedeapsa; nu te crampona de faptul ca il pedepsesti peste 5 ore; tu spune-i: asta este pentru ca ai spus cuvantul ala... si ii aplici o mica pedeapsa. Nu neaparat cu interzisul la calculator; ce, el nu mai vrea nimic altceva?
Crede-ma, Andrei are 3 ani si am inceput deja cu pedepse de genul asta: nu vrei sa faci aia, nu iti cumpar din aia; ai facut prostia asta(intemtionat), nu mai primesti asta! si asa mai departe.
Stiu ca e greu, dar trebuie incercat, si mai trebuie sa fi ferma, pe pozitie! Stiu ce e usor de dat sfaturi, si f. greu de pus in aplicare, dar tu incearca!
Pupici si multa bafta!
Majoritatea le invata de la desene... nu are un limbaj de mahala...
Cu noi nu se poarta urat... numai cu bona si cu persoanele adulte straine...
Pedepse mici nu prea stiu... el nu se omoara dupa dulciuri sau jucarii... Singurul lucru care il doare este absenta muzicii...
Chiar intr-una din zile cand am venit acasa si bona iar imi spune ca a vorbit urat s-a dus si si-a scos singur televizorul din priza...
Numai ca ieri m-a intrebat daca este pedepsit sau nu... Eu ii zic.."Dar ce si azi ai vorbit urat? De ce sa te pedepsesc?" Ieri a stat toata ziua cu mine si a fost civilizat... De unde am tras concluzia ca nu ii este prea clar pentru ce este pedepsit...
quote:
Buna,
Uite, iti povestes ce-am patit eu cu al meu, poate iti vine vreo idee. Fi-miu, 4 ani, a inceput scoala (care nu-i place) in septembrie, tot atunci a venit si mama sa stea cu el sa nu-l mai las in day care cu orele. Ei bine, din septembrie, copilul a devenit un mic tiran. Avea crizele de la 2 ani, cu plansete si ‘nu’ raspuns la orice intrebare. Vorbea cu mama urat, nu cuvinte urate, dar un tot artagos si certaret, tipete pentru orice I se intampla lui bunica era de vina. In plus, intra in niste conversatii si schimb de acuzatii cu maica-mea ca ma scotea din minti. Iar mama nu stia ce pofte sa-i mai faca sa-i intre in voie. Noi disperati, si oarecum jenati ca a venit biata mama atata drum sa aiba grija de odrasla si el se purta asa, il pedepseam in fiecare zi aproape. Ajunsesem ca aproape nu mai stateam cu el cand veneam de la serviciu, ca el tot pedepsit la el in camera era.
Intr-o zi, mi-a luminat Dumnezeu mintea, si mi-am zis ca e clar ca ceva nu fac bine, asa ca pur si simplu am stopat pedepsele, si am luat copilul de-o parte la interviu :). Bietul de el, atat a asteptat sa simta ca e cineva si de partea lui. Nici nu-ti vine sa crezi care erau problemele lui: cand el pleca la scoala, unde si asa nu-i place, mama facea curat in toata casa, ii aranja jucariile la loc in cutii, pe rafturi. Cand el venea, era distrus ca nu-si mai gasea toate prostioarele pe care le lasa prin casa. E drept ca el imi mai zicea ca bunica i-a stricat nu stiu ce, dar eu nu acordam atentie, ca le vedeam intregi, el vroia sa-mi zica de fapt ca ii desfacuse constructiile lui si aranjamentele de masini. O alta chestie era ca maica-mea il cicalea, nu fa aia, lasa batul, nu alerga, unde ti-e caciula, lucruri care noi nu i le ziceam si el saracul nu stia cum sa explice, imi zicea ‘bunica ma oboseste’ (si eu ziceam ca e obraznic, asa mama ca mine…). De doua saptamani, nu pedepse, am vorbit cu mama sa-l mai lase in ale lui si e pe cale sa redevina copilul care era inainte. Restul de frustrari vin de la scoala, inca n-am o solutie, mai citesc pe aici si carti, poate imi vin idei.
Crocor este plina de invataminte povestea ... multumesc, dar cu bona nu am reusit sa o fac sa vada altfel lucrurile... cu mama poti vorbi altfel... Am vorbit si cu Adi... si am regasit multe din cele scrise de tine... Inclusiv mi-a spus ca se poarta urat cu bona ca sa-l bata... Adica se vrea disciplinat, dar orice argumente i-am adus bonei ea face tot cum stie... adica cedeaza... Cred eu ca si ei ii este mai simplu sa ramana in continuare afara si sa stea de vorba cu vecinele decat sa-l bage in casa ca pedeapsa...
Este foarte greu... ieri am vorbit si cu educatoarea lui si a spus ca acolo se poarta foarte bine, dar tot cu bona se poarta urat cand vine sa-l ia...
Deci problema este la bona... desi l-a crescut de la 1 an si 9 luni... acum are 5 ani... Chiar nu stiu cum sa mai abordez problema...
Lona spune:
Experienta mea. Ca si tine, bona fiului meu este la noi de cand copilul avea un an. Pe la 5 ani, nu se mai descurca cu el, nu-i vorbea urat, dar n-o baga in seama, n-o asculta. II vorbea artagos, ii dadea tot felul de replici...Il chema la masa, si el intreba: a spus mama? Sau ii cerea sa-si adune maimutele de pe jos, si primea urmatoarea replica: te-a sunat tata sa-ti spuna asta? Cu noi, era copilul perfect. Incet-incet, prin discutii, prin joc cu personaje, am inteles ce era in capul lui: avea impresia ca biata femeie este o persoana inferioara, pentru ca "executa" tot ce ii ceream noi. El vedea dimineata cum ii spuneam ce sa faca, ce treburi sunt pe ziua respectiva, si a inteles ca toti din familie avem aceleasi drepturi, adica sa-i dam comenzi doamnei. Departe de noi s-o fi umilit vreodata, sau sa-i vorbim nepotrivit, dar probabil fermitatea cu care ii indicam treburile zilnice suna intr-un anume mod in urechile lui mici. Cu rabdare, i-am explicat care sunt raporturile, iar bona a avut si ea partea ei de contributie aici. A inceput sa "colporteze" cu el, in sensul ca atunci cand refuza sa faca ce-i cerea, ii spunea: "te rog mult, ajuta-ma, pentru ca ma pui intr-o situatie rea. Daca vine mama, se va supara si pe mine, si eu ce vina am? Si apoi, poate se supara si mai tare, si n-o sa mai vrea sa vin la voi, si asta chiar nu pot sa accept. Nu pot renunta la a te vedea zilnic". De fapt, ea a fost cea care a "lucrat" cel mai mult la povestea asta. Dupa cateva luni, lucrurile s-au schimbat. Se sunau reciproc sambata si duminica (era libera) si-si faceau planuri pentru luni, aveau o relatie, in sfarsit, civilizata si normala.
Finalul: la un moment-dat, cand Radu a inceput scoala, nu mai aveam nevoie de serviciile ei,mai ales ca si parintii mei isi schimbasera programul profesional si puteau sta mai mult cu el (locuim alaturi). Am facut o masa, ca sa sarbatorim "despartirea", i-am luat un dar mai consistent...Si la acea mica petrecere improvizata atat au plans amandoi, ca mi-am revazut planurile. Am pastrat-o ca menajera, pana la ora 2 sta cu un copilas si apoi vine la noi pentru 2-3 ore, face ce-i de facut,il "converseaza" pe puisorul care are peste 9 ani, ii face tot felul de mofturi culinare, vara mai ies la plimbare, il asculta la poezii...N-as putea sa spun ca face parte din familie, nici pe departe, dar uneori fiul mei ii povesteste lucruri pe care mie nu mi le spune imediat (de exemplu, vreo trasnaie).
Cam lung am scris, dar poate te ajuta...
Numai bine!
filofteia spune:
Iti multumesc mult Lona...
Problema cu bona este ca foloseste amenintari de tipul: "Pentru ca nu ai fost cuminte te las la gradinita" sau "Te las singur si plec sa vad daca iti convine".... Lucruri care nu pot fi aplicate in practica...
Eu am incercat sa-i explic, dar amenintarile ei tot de genul asta sunt...
Ca sa nu mai spun, ca in replica Adi i-a spus... " Si ce daca aduce mami alta tanti care o sa ma lase sa fac ce vreau"... Ceea ce noi nu numai ca nu am spus vreodata, dar nici prin gand nu ne-a trecut pentru ca in rest suntem multumiti de bona... Chiar i-am spus lui Adi ca il ducem la camin daca se mai poarta urat...sa nu-si imagineze ca are cine sa stea cu el. Nu cunosc nici o educatoare de la camin ca zau as incerca intr-o zi sa-l las la un camin... ca sa o aprecieze pe bona...