Sunt in dilema

Silvia_Pui spune:

Cine isi pune atatea intrebari despre mosteniri genetici si ce s-a rmai putea intampla este sigur ca nu este pregatit pentru adoptie . eu mi-am pus astfel de intrebari pentru inseminare sau FIV - cine imi garanta mie la cat de bine ,, merge" sanatatea in Romania (chiar si in clinici private ) ca se foloseste ,,materialul meu genetic "?? Nimeni nu poate garanta , au fost greseli de acest gen si in state in care totul este foarte bine pus la punct . Pana la urma ,, riscul este acelasi " .
Cand noi am hotarat - adoptie - singurul lucru pe ca ni l-am dorit a fost un copil cat mai mic si sanatos . Restul pentru noi nu mai conta - cine sunt parintii , bunicii , zeste genetica .
Am cunoscut atatea situatii in care parintii erau niste oameni minunati , iar copiii (purtatorii genelor parintesti ) erau clienti ai politiei de la 14-15 ani . Si invers din parinti simplii au iesit copii straluciti .
Pana la urma totul tine de educatie si noi ne rugam Domnului sa ne indrume sa-l crestem frumos si curat .Pentru ca oricum ne-a daruit un super bebe , cred ca nici eu nu as fi putut realiza ceva asa de bun .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/map75ro/album?.dir=e4c8&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

Silvia_Pui spune:

Si ce am uitat , noi credem ca el este tot fructul dragostei noastre pentru ca doar atunci cand il iubesti cu adevarat pe cel de langa tine poti sa gasesti rezolvarea tuturor problememlor ce pot umbri drumul pe care au pornit impreuna .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/map75ro/album?.dir=e4c8&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

mimsi spune:

Oare de ce si eu am sentimentul ca n-as fi putut naste asa un copil perfect, cum e Alexia? Ma mai gandesc iar la sanatate. De ce am fi noi mai breji decat altii atata vreme cat disperarea de a avea un copil nu vine la o varsta prea frageda (hai ca nici una dintre noi nu mai e foarte tanara) si de cele mai multe ori acel copil, chiar daca vine natural, vine dupa o groaza de fortari ale organismului (tratamente hormonale, stimulari etc) care daca zice NU - inseamna ca are el un motiv sa se opuna.



Mimsi si Alexia(10.09.2005) http://community.webshots.com/user/AlexiaMaria2005

urziceanu spune:

Ce pot sa-ti spun draga Flory.Am incercat 18 ani din cei 20 de casnicie sa pot avea un bebe.Prea mult,nu?Prea mult timp in care m-am chinuit trupeste si sufleteste.Poate nu eram pregatita sa am un bb.nici biologic ,nici adoptat.Acuma nu as mai ezita nici o clipa fara sa adopt un bb,care sa ma implineasca ca sotie si mama.

corina urziceanu

aissa spune:

Mimsi ai spus perfect! Organismul nostru bombardat de hormoni nu refuza degeaba sarcina...
Silvia, ai dreptate, este fructul iubirii noastre pentru ca putini sunt cei ce reusesc sa se iubeasca atat de mult!

Si intru si eu in clubul celor care sunt convinse ca eu daca o nasteam nu imi iesea asa de bine, e perfecta si minunata!
Suntem niste fericite!

Cristina si Ale
Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

paris_h spune:

Tocmai am citit ultimile mesaje.Ce sa zic? Nu stiu Flory, dar eu nu am sange albastru.Nimeni nu e perfect insa nu mi-e rusine de genele pe care le avem si mi/ar fi placut totusi sa am un copil cu barbatul pe care il iubesc asa cum ,cred ca toate dintre cele care ati adoptat v-ati fi dorit.
Mi se pare normal sa stii ceva de copilul pe care il adopti, mai ales legat de sanatate.Am experienta din familie.Stiu cum e ca parinte sa stai prin spitale cu un copil si sa te intrebi "De ce nu m-a pedepsit pe mine D-zeu?"Poate suna egoist insa parca n-as mai avea puterea ca inca un membru al fam. mele sa sufere iar mie sa mi se rupa inima.
Sunt perfect de acord cu ce s-a spus despre educatie.Lucrez in domeniu si sunt adepta "celor 7 ani de acasa" Copiii copie intr-o mare masura tot ceea ce tine de parinti.
Probabil voi adopta si eu iar D-zeu ma va ajuta sa ma luminez in acest sens.Si ceea ce mai cred e ca acel copil va fi norocos pt. ca va fi inconjurat de m. multa dragoste iar noi vom fi fericiti ca vom avea cu cine imparti dragostea noastra.
Va rog nu va suparati pe mine pt. ca nu sunt mama acasa.Momentan, chiar daca e greva, sunt mama la servici, la copiii vostri si...nu e totuna.

irina_g spune:

Buna
ma bag si eu ca musca in lapte
Ca si antevorbitoarele mele, am 2 regrete:
1. ca nu am un bb cu barbatul pe care-l iubesc (asta fiecare regreta).
2. din clipa in care ne-am hotarat sa adoptam, regret ca am asteptat asa de mult pina ne-am decis sa urmam aceasta cale.
Un copil, indiferent ca are genele tale sau nu, iti ofera aceleasi bucurii si satisfactii si iti umple viata.
Concluzia: nu regret pasul facut.

carmens spune:

quote:

---

Originally posted by irina_g


1. ca nu am un bb cu barbatul pe care-l iubesc (asta fiecare regreta).

---

Ba eu chiar nu regret .
Am scapat de tratamente si investigatii, am scapat de cozile de la usa doctorului, am scapat de stresul din fiecare luna - imi vine sau nu.
Am scapat de greturi, am scapat de sani lasati, am scapat de vergituri, am scapat de tratamentul inuman din salile de nastere si din maternitati in general.
Rezultatul : am un copil extraordinar, care culmea seamana cu noi perfect si care ne lumineaza zi de zi viata. Exact cum spunea Silvia si celelalte fete : daca o faceam noi nu cred ca am fi reusit atat de bine, dar incurcate sunt caile Domnului.
Un alt rezultat : ca familie suntem mult mai uniti, ne iubim mult mai mult (daca asa ceva era posibil ), comunicam altfel, suntem un tot.

Flory, (ion_easca) eu chiar nu stiu ce bagaj genetic are fiica mea si cred ca acum ar fi cam tardiv sa ma intereseze. Stiu doar ca cea care ia dat viata ei a abandonat-o in spital (dupa ce a dus-o acasa cat sa incaseze cei 1.400.000 lei) iar despre tatal ei chiar nu stiu nimic. A, despre mama stiu ca e de la tara si probabil s-a hranit mult mai bine decat m-as fi hranit eu la oras( ex. eu am o lipsa permanenta de calciu pe cand Otilia il are perfect. Al meu sot spune ca probabil taica-su o fi fost cioban ca ii place foarte mult branza si in general toate lactatele ). Si daca ar fi sa ma iau si dupa mediul social de unde provine - nu-mi fac nici o problema :este foarte desteapta ( spune cioara )
Mergem cu Dumnezeu inainte, ce ne este scris asa se va intampla.

Va doresc din tot sufletul ca Dumnezeu sa va lumineze mintile si sa puteti lua decizia cea mai bune pentru voi !

Mihaela pot primi PM, dar cred ca tu fiind membru nou inca nu poti trimite.

carmen

mimsi spune:

Eu ma bucur ca cresc un omulet impreuna cu omul pe care il iubesc


Mimsi si Alexia(10.09.2005) http://community.webshots.com/user/AlexiaMaria2005

ion_easca spune:

Fetelor, unde sunt sufletele voastre mari si iubitoare? M-am hotarat greu sa va scriu...si iata...fiecare din voi a interpretat spusele mele...nu, nu sunt de vreo "rasa ariana", n-am nici "sange albastru", vorbeam doar de bagajul nostru genetic, bun sau rau (cum ni l-a lasat cel de sus)...atata tot...si am crezut ca o sa ma indrumati, o sa ma sfatuiti, nu sa ma blamati, ba chiar sa ma luati in ras . Sunteti subiective si incercati sa eliminati orice "subiect" care inca n-a ajuns la felul vostru de a vedea lucrurile. Si simt o frustrare in spusele voastre...cred ca noi toate ne-am fi dorit sa nu fi "scapat de greturi, sani lasati, de vergeturi si chiar de tratamentul inuman din salile de nastere si din maternitati in general"...toate astea sunt ptr a da nastere unei vieti.
Doream doar suportul vostru moral si nu doream sa-mi "usurez constiinta" , ptr ca nu aveam de ce si doream sa-mi pun, cu ajutorul vostru, care ati trecut deja prin asta, ordine in ganduri, sa-mi vad mai bine prioritatile...sa-mi bucur sufletul chinuit...
Stiti care a fost momentul care m-a facut sa va scriu? Clipa in care am vazut-o pe sora mea, imediat dupa nastere, cu pruncutul in brate...a fost sfasietor de dureros, ptr ca ma gandeam ca nu voi simti nicicand acea senzatie...si sa nu-mi spuneti ca ati simtit-o ptr ca nu cred...e ceva unic.
Nasterea unui copil este un act divin, pacat insa ca nu toate femeile care nasc simt asta
Sanatate la copilasii vostri!