Sunt in dilema

salut pe toata lumea!
Sunt nouă și v-am descoperit din întâmplare.Am citit subiectele de la secțiunuile ce m-au interesat de pe forum și nu știu încotro s-o apuc.Am realizat cu idignare că cei care locuim în provincie departe de un centru medical serios suntem lipsiți de informare din partea medicilor. N-o mai lungesc. Am fost anunțată acu vreo 4 ani că soțul meu are azoospermie și că nu vom avea nici o șansă să avem un copil împreună. Recunosc că a fost și vina noastră dar ni s-a spus destul de categoric. Am ajuns la concluzia în cele din urmă ar trebui să înfiem un copil. Citind și informându-mă de pe net am aflat că există proceduri de a avea un bb și cu azoos. Recunosc nu mă alungă banii din casă pt. că am auzit că costă ceva și nu e sigur.Cele care ați adoptat ați încercat mai întâi pe cale medicală? ELA

Briantis spune:

Ela ,nu e important ce am incercat noi.Important e sa iei o decizie cu care sa fii impacata 100%.Eu am incercat cate ceva ,nu tot ,am adoptat si am baietelul pe care mi l-am dorit intotdeauna .A fost cea mai buna decizie din toata viata mea.

Mama lui Andreiutzu

Costi spune:

Am incercat tot ce era posibil mai putin Fiv.
Regret atit de mult ca am aruncat banii pe fereastra dar nu mai pot intoarce timpul.
Astazi sunt cea mai fericita femeie din lume si o viitoare mamica.
Numar fiecare zi pina vine micuta acasa la fel ca si cum as numara zilele pina ar veni"sorocul".
Nu-ti pot spune ce sa faci, dar...pot sa-ti spun ce am hotarit eu:
Am hotarit sa fiu fericita, sa-mi string copilul in brate.
Elena

Ultima speranta!

aissa spune:

Sincer, eu cred despre mine ca am incercat mult prea putin, adica eu inca sunt convinsa ca as fi putut rezolva problema daca dadeam peste un medic mai bun, daca aveam mai mult timp la dispozitie eu si sotul sa ne "cautam" si bineinteles bani.
DAR, indiferent de asta, decizia de a adopta a fost de departe cea mai buna hotarare din viata mea. Facuta de mine daca era, fata asta nu ar fi fost mai iubita, iar noi mai fericiti, asta cu mana pe inima iti spun!


Cristina si Ale
Child birth is an act of Nature, adoption is an act of God

paris_h spune:

Vă mulțumesc pt sfaturi însă tot mi-e greu.Dacă ar fi să încercăm fiv ar presupune timp pt a strânge banii și putere din partea mea de a lua taurul de coarne pt că soțul meu e cam resemnat, ba chier se simte bulversat de ultimile noutăți de pe net pt că l-am instalat recent.Poate ar trebui să vorbesc cu un preot. Uneori cred că poate așa a vrut D-zeu și dacă voi forța nota nu va fi o.k. Sunt sigură pe de altă parte că dacă voi înfia l-am iubi enorm.Am senzația că nimic nu e întâmplător pe lumea asta și poate îsta e destinul nostru.Spun asta pt că din celelalte pctde vedere am avut noroc cu carul, astfel că la 30 de ani avem de toate,in limita decenței și mai ales o relație cu familia f bună.Pt a fi împliniți cu adevărat ne mai lipsește doar un bb.

Silvia_Pui spune:

Si noi am incercat tot ce a fost posibil , dar pana la inseminare sau FIV . Si asta nu din lipsa posibilitatilor financiare sau a ideilor preconcepute . Ci pur si simplu pentru faptul ca asa am simtit noi in acel moment ca este mai bine pentru noi . Si acum suntem cei mai fericiti parinti , la care se adauga cea mai fericita bunica , matusica , nasici , mosici , etc . Avem un superbebe care de ceva vreme nu mai sta locului de loc . Trebuie sa fii mereu cu ochii pe el ca altfel face el vreo prostiuta mica .

http://pg.photos.yahoo.com/ph/map75ro/album?.dir=e4c8&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

qsar spune:

Noi am fost mai norocosi: nu am facut nici un fel de tratament, nici investigatii nesfarsite, nici sperante irosite aiurea cautand nush'ce minune a medicinei. Ne-am continuat viata firesc si, cam la doi ani dupa ce aflasem verdictul NU, l-am avut pe Dinu. Ne-a umplut sufletele, viata si casa intr-un fel in care nici macar nu am fi indraznit sa ne imaginam. Si seamana cu noi... pfffff! Daca-l nasteam eu nu cred ca-mi iesea atat de bine :))

Q

patri spune:

Cand va veni vremea , vei simti! Si uite la mine, nu trebuie sa simti ca nu poti avea copilul tau ca sa infiezi...Trebuie pur si simplu sa simti!!! Numai asa vei fi pregatita sa lupti, cu birocratia, cu binevoitorii...cu timpul de asteptare...cu tine insuti! Noi oamenii nu suntem logici, suntem sentimentali...Nu poti sa stii acum cum vei fi peste un timp, dar tre sa simti ca un anumit lucru TREBUIE sa-l faci!

patri

carmens spune:

Mihaela, din pacate barbatii sunt reticienti in ceea ce priveste investigatiile si toate acele metode invazive. Femeile sunt mult mai rezistente si oricand pregatite de sacrificii.
Am facut multe investigatii si chiar doua interventii chirurgicale clasice dar la un moment dat am spus stop.
Noi ne-am pus problema adoptiei inca de la inceput pentru ca eu am avut probleme asa ca decizia nu a fost prea grea. Sincera sa fiu nu banii ( care nici pe noi nu ne dau afara din casa) ci doar ceea ce implica FIV (deplasari din provincie in Bucuresti, spitalizare, lispa de la serviciu) precum si o rata mica a reusitei.
Daca ai indoieli priveste in jurul tau. Ai prieteni care au facut acest pas si poti vedea cum li s-a schimbat viata.

Mult succes si Dumnezeu sa va lumineze calea !

carmen
Otilia

rucsi spune:

Paris_h, noi am incercat aproape orice. Spun aproape pentru ca as mai fi putut incerca si laparoscopia ( cu sanse foarte mici de reusita ) si FIV.Am sa-ti spun de ce nu am facut-o. Acum 3 ani eram inebuniti sa mai avem un copil (aveam deja un baietel de 5 ani , care are 8 ani) si pentru ca nu ramaneam gravida , am facut tot felul de investigatii . Inttr-un final am ramas gravida si am nascut un baietel care , din pacate, a murit la 11 zile. Si acum traiesc cu impresia ca am fortat soarta si ca vina este doar a mea. Crede-ma ca este un sentiment groaznic. Iti doresc sa ai luciditate si putrea sa iei decizia corecta !

liliana csaki spune:

Nici noi n-am incercat prea multe, am zis stop repede, cand ni s-a propus donator. Uite ca si fara, avem acum doi copii absolut minunati si nu-mi inchipui viata mea fara ei sau casa fara "balamucul" de fiecare zi.

Pozele noastre
Poze noi