CE TREBUIE SA FAC ?
CE TREBUIE SA FAC ? | Autor: rucsi
Buna fetelor !
Am nevoie de ajutorul vostru ! Ma numesc Rucsandra, am nascut un baiat care are acum 8 ani si acum 2 ani am mai nascut un baietel care mi-a murit la 11 zile. Imi doresc foarte mult sa am 2 copii, dar din pacate nu mai pot face copii. As dori un sfat din partea voastra vis-a-vis de aceasta situatie , daca ati mai intilnit si alte mame care sa aiba copilul lor si sa infieze unul. As mai vrea sa-mi spuneti care sunt pasii pentru demararea actiunii de infiere. Nu stiu absolut nimic despre asta. V-as ramane recunoscatoare daca m-ati ajuta. Va multumesc mult.
Raspunsuri
Silvia_Pui spune:
Rucsi , nu esti singura .Patri are 2 baieti si de ceva vreme isi cuta fetita . Pashosa are 2 copii infiati desi poatae avea si prorpii copii . Flory are un baietel si cu ajutorul Domnului va avea in curand un fratior sau o surioara .
Ce trebuie sa faci , in primul rand sa mergi la Directia pentru Protectia Copilului din sectorul unde locuiesti si acolo asistenta iti va spune pasii pentru atestat .
In mare , trebuie sa obtii initiala atestatul de familie adoptiva , apoi urmeaza partea cea mai grea , sa iti gasesti sufletelul . Daca va fi un pui mic , cu situatia juridica nedefinitivata va trebui sa il iei in plasament . Daca copiul are situatia juridica clarificata ti se va incredinta in vederea adoptiei pentru cel putin 90 de zile . Urmeaza apoi incuviintarea adoptiei care se face de catre un complet de judecata . Pentru mai multe detalii citeste legea adoptiei :273/2004.
Succes , drumul este destul de greu , dar merita . Noi am inceput cu atestatul in 8 sept 2004 , Stef s-a nascut in martie 2005 si de la 10 zile l-am luat in plasament . La 1 oct.2005 am avut deja un nou certificat de nastere , pe numele nostru .
http://pg.photos.yahoo.com/ph/map75ro/album?.dir=e4c8&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos
Alexa Ioana spune:
rucsi, bun venit in grupul nostru 
fetele sunt foarte dragute, m'au primit si pe mine cu bratele deschise. si totul a devenit mult mai usor ! 
dupa cum ti'a spus si silvia, mergi la DPC unde apartii tu, ca sa fi sigura ca pui la dosar exact ce trebuie.
eu vineri depun dosarul pentru atestare !!!
mult succes si sa stii ca suntem alaturi de tine !
irina_g spune:
Buna Rucsi,
Bine ai venit in grupul nostru.
Hai sa iti spun de ce acte ai nevoie.:
1. copie buletine identitate pt tine si sot
2. copie legalizata dupa certificatul de nastere si casatorie pt amandoi
3. copie legalizata dupa actul casei (proprietate sau contract de inchiriere)
4. adeverinta de venit pentru amindoi.
5. certificat medical format A5 cu semnatura si parafa urmatorilor medici: internist, psihiatru, directorul spitalului/policlinicii)+timbru fiscal de 10000 lei pt fiecrea certificate (pt ambii soti)
6. acelasi certificat medical si pentru persoanele care locuiesc cu voi (daca este cazul)
7. cazier judicar (are valabilitate 6 luni)
8. caracterizari de la ultimul loc de munca (cate doua pentru fiecare). La noi au cerut si domiciliul si nr. de telefon al persoanelor ce au facut caracterizarea si ulterior am aflat ca au sunat acele persoane ca sa-i intrebe personal ce parere au despre noi.
9. declaratie pr proprie raspundere data in fata notarului ca nu ati fost decazuti din drepturile parintesti. Cei de la DPC au cerut cate o declaratie pentru fiecare insa noi am facut una pentru amandoi si au acceptat-o
10. declaratie privind motivatia de a adopta si asteptarile persoanelor/familiei in legatura cu varsta, sexul si situatia psihosociomedicala a copilului ce il veti adopta , semnata de amindoi.
11. cazier judiciar si pentru persoanele ce locuiesc cu voi (daca este cazul)
Noi am dus o parte din acte, am completat o cerere (e bine sa fie ambii soti) si din acel moment am numarat 60 zile pina la obtinerea atestatului.
Ce nu ati adus in prima etapa , aduceti ulterior.
Succes si fii tare.
O sa te lovesti de multe greutati si ti se vor pune multe piedici insa daca sunteti hotarati sa o luati pe calea adoptiei le vei depasi.
Va tin pumnii sa reusiti. Obtinerea atestatului e nimic fata de drumul pe care il veti avea de parcurs pina gasiti bebelul.
Cu Dumnezeu inainte.
patri spune:
Buna Rucsi, ma bucur ca te-ai hotarat, sau inca nu esti hotarata? Sa stii ca daca iei aceasta decizie, dupa este mult mai usor, desi este greu! Si eu am 2 baieti si vreau o fetita, si e fff bine daca putem da o sansa unui copil abandonat! Sunt convinsa ca ii vom iubi la fel ca si cum i-am fi nascut noi, pt ca ai nostrii vor fi oricum, Dumnezeu i-a creat pt noi!
Eu ma interesez de situatia lui Luci, care e un baietel extraordinar de 3 ani, si daca are situatia clara, poate ii gasim o mamica!
Asa ca Rucsi, hai cu noi la "m-am hotarat adoptie..."
Pupici
patri
ariadna33 spune:
Buna, Rucsi! Nu stiu daca iti mai amintesti de mine, imi pare bine sa te revad, dar imi pare rau sa te gasesc la subiectul adoptii. Ce s-a intamplat de fapt, cine ti-a spus ca nu mai poti avea copii? Daca intr-adevar asta e realitatea cu care te confrunti acum, tot ce pot sa-ti urez din tot sufletul este sa reusesti sa adopti un fratior sau o surioara pt baietelul tau! Sper ca m-ai iertat...
*************************************
"Cand prezentul va fi trecut, visele vor fi realitate"
rucsi spune:
Bineinteles ca te mai tin minte, nu am de ce sa te iert. Ma bucur ca ti-ai adus aminte de mine. Chiar nu mai am nici o sansa, sper sa pot gasi ceea ce imi doresc. O fetita sanatoasa si frumoasa. Tu ce mai faci ? Te pup !!!
ariadna33 spune:
Dar eu stiu... am fost nedreapta cu tine si tu ai avut dreptate, mi-am dat seama dar mai tarziu... nu te-am mai vazut pe forum si n-am avut cum sa-ti explic... Dar ce echipa grozava eram, iti amintesti?
Mi-e dor de vreumurile acelea...
Despre mine ce sa-ti spun, n-am mai scris la aspirante, dar de atunci incerc... si incerc... luna de luna. Toti medicii imi spun ca totul e ok si totusi copilul nu apare... Nu am inca nici un semnal de alarma. Dar probabil ca voi ajunge si eu la adoptie curand...
Dar chiar nu se mai poate face nimic in cazul tau?
Te pup si succes in toate demersurile!
*************************************
"Cand prezentul va fi trecut, visele vor fi realitate"
rucsi spune:
Of, iubita mea , imi pare rau. Sigur o sa apara si bebe. Intre timp,cred ca ne-ar prinde bine , psihic vorbind , sa nu privim adoptia ca pe o ultima si disperata solutie. Dar , nu cred ca va fi cazul la tine.Tu ai toate analizele buna ?
Apropo, de ce zici ca am avut dreptate ?
Te pup si chiar ca mi-e dor de vremurile alea. Dar putem sa refacem gasca, nu ?
ariadna33 spune:
Rucsi, am vazut ca ai reusit sa ai inca un copilas, un baietel... sa-ti traiasca amandoi si sa va bucurati de ei! Iti doresc un an nou plin de bucurii, sanatate alaturi de familia ta!
LA MULTI ANI!
PS: Ar fi frumos sa refacem gasca... cu Felicity am vorbit de curand, are si ea un baietel 
.
Despre mine, da, analizele mele sunt bune si anul acesta voi fi si eu mamica, sunt sigura.
*************************************
"Cand prezentul va fi trecut, visele vor fi realitate"
pisi-si-boscu spune:
quote:
Initial creeata de rucsi
Buna fetelor !
Imi doresc foarte mult sa am 2 copii, dar din pacate nu mai pot face copii.
Buna,
Am intrat la acest subiect desi sunt inca foarte nehotarata, as vrea sa adopt o fetita mai ales pentru ca mi-as dori sa pot ajuta un copil, nu din dorinta de a avea mai multi. O sa-ti spun o poveste care sper sa iti puna niste semne de intrebare, sper chiar sa te ajute intr-un fel sa te hotarasti ce vrei cu adevarat.
Aveam 23 de ani, imi doream un copil si am ramas insarcinata. La doctor, a vazut ca avem oarecare rezerve ( sotul meu nu era foarte hotarat ) si mi-a recomandat sa nu pastrez copilul, pentru ca va fi o sarcina dificila din cauza pozitiei, mai exact probabilitatea de a se dezvolta in trompa era foarte mare. Diagnosticul de posibila sarcina ectopica m-a hotarat, si in feb. 2000 am facut un avort dupa care mi-am revenit psihic foarte greu. Sotul meu, impins probabil de remuscari si constientizand ca ori atunci ori mai tarziu tot vom avea copilul pe care mi-l doresc, a propus sa nu ne mai ferim, si cand o da Dzeu sa avem un copil. Desi nu eram pregatita fizic, la 2 luni dupa avort, am ramas din nou insarcinata. Doctoritza care mi-e buna prietena si ma cunoste - ginecologic - inca de cand eram virgina, mi-a zis ceva de genul " daca vrei un copil, asta va fi copilul tau " si de la 5 saptamani de sarcina, cu diagnostic de iminenta de avort, eram fericita castigatoare a statutului de aspiranta. Sarcina a fost minunata, cele mai frumoase momente personale pe care le-am trait legate de mine si sotul meu, am nascut normal, fara anestezie, un copil perfect sanatos de 3.650 si 50 cm. O broscutza frumoasa care ne-a schimbat viata.
La vreun an dupa nastere, ma duc la un control - rana pe colul uterin, mare, urata, doctoritza mea cere echografie vaginala. La echograf, doctoritza mea cu inca una, comentau ce vedeau pe ecran si cealalta ii spune dr mele: "fata asta are o malformatie congenitala, nu o sa aibe niciodata copii". Dr mea incepe sa rada, ii replica "malformatia ei are deja un an si doi ochi". mai tarziu, la insistentele mele imi explica faptul ca e adevarat, ca am o malformatie, am un fel de uter retrovers biseptat nu mai stiu cum, ca numai daca sarcina ar fi fost prinsa nu stiu cum sa se dezvolte si sa impinga septul, etc. ar fi avut sanse, s.a.m.d. Ma intreaba: daca iti spuneam acum cativa ani ca posibilitatile tale de a face un copil sunt foarte mici, aproape inexistente, crezi ca psihic erai ok, te-ai fi incumetat sa ramai in speranta ca se va prinde pe mucoasa uterina acolo unde trebuie?!
Cred din tot sufletul ca avea dreptate.
Pisi mamica lui Boscu' mic de 5 ani