va ajuta parintii?

eleńia spune:

Ra_mat.eu.nu.o.sa.inteleg.niciodata.parintii.care.nu.isi.ajuta.copii
mama.mea.a.fost.adoptata.s.mama.ei.nu.a.ajutato.prea.mult.in.a.avea
grija.de.noi
eu.sunt.o.mamica.singura.din.iunie.anul.acesta
mama.ea.s.tatal.meu.sunt.cu.mine.pt.a.am.ajuta.atat.in.a.avea.grija.de
dudumici.cat.s.moral
au.lasat.totul.in.rmania.s.au.venit.aici.fara.a.pune.prea.multe
intrebari
credema.ca.nu.am.decat.cuvinte.de.lauda.pt.ai.mei.s.ii.multumesc.lui
d-zeu.ca.am.asemenea.parinti
este.absurd.ca.niste.parinti.sa.reproseze.ca.asta.ai.cautat.asta.ai.gasit
acum.descurcaterusine
imi.pare.rau.pt.mamicile.care.sunt.in.aceeasi.situatie.cu.ra_mat
va.pup.s.va.doresc.tot.binele.din.lumevoua.s.copiilor.vostri

miria_cristina spune:

Nevoia de-a sta cu copilul si altcineva decat tine, de-a te simti iarasi "om" in fata unei cafele in oras sau de-a lua o cina cu cineva sa stii ca o simt si eu care am sot.

Eu pot spune chiar, ca tanjeam dupa o baie sau sa merg la coafor si sa nu ma trezesc cu ei dupa mine sau sa fac cumparaturi fara sa ma uit pe ceas dupa 1/2 ora.

Dar n-am ce face.
Copilul este inca mic, mama nu este persoana potrivita caresa ma ajute. Ba tu te poti considera norocoasa ca te-au ajutat macar material pentru ca la mine n-a fost nici asta.

Sotul meu are concerte in fiecare vineri, iar eu nu pot ajunge nici macar la prima parte.
Avem prieteni actori si n-am mai vazut un teatru de 4 ani.
Pana si la dentist am fost impreuna cu copilul.


Asa ca, daca iti poti gasi o bona sau sa-l dai la gradi, cred ca scapi de frustrarea ca nu te poti simti libera macar 1 zi pe saptamana.

Si mai consider, chiar daca si pe mine ma doare si plang uneori neintelegandu-i reactiile, ca mama nu-i datoare sa ma ajute daca nu vrea.

Este foarte adevarat, ca eu punandu-ma in locul ei, n-as concepe sa ajunga copilului meu sa-i fie dor de mine si eu sa preget, inca sa vin sa-l vad. Cu atat mai mult sa-l stiu necajit, obosit sau singur si sa nu il ajut cum pot.
Si totusi, asta este! Cand am facut un copil l-am facut pentru mine si pentru viata mea si suport toate consecintele si responsabilitatile.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

Tala spune:

asa cum bine a spus un ginecolog la care m-am dus si care mi-a vazut epuizarea pe fata, traim vremurile "bunicilor denaturati", adica: am locuit cu maica-mea in aceeasi casa (de 42mp) si au trecut si 5 zile in care nu si-a vazut nepotul, iar de cand nu mai locuim impreuna nu a mai dat nici macar un telefon (nici cand a implinit un anisor). Tata, divortat de mama si care nu intelegea un astfel de comportament, iaca s-a insurat si nici el nu a mai dat macar un telefon de luni de zile. Ajutor? eu m-as bucura macar sa-l iubeasca putin. Ei nu vad ce minune de copil am, ce minune de nepot au? Dar asa am spus si eu: e pierderea lor. Am marele noroc ca-l am pe sotul meu, sufletul meu pereche, care si-ar da si viata ca sa ma ajute, iar cand simt ca chiar nu mai pot, incerc sa ma gandesc la faptul ca-mi va fi f dor de clipele cand puiul meu a fost bebelus. Ra_mata, stiu ca ai deschis acest subiect cu mult timp in urma si chiar as fi curioasa sa aflu ce-ai mai facut, iti doresc sa fii puternica si sa-ti iubesti copilul si cat pentru bunicii lui denaturati.

monica70 spune:

RA_MATA imi pare tare rau de tine,imi imaginez cat iti poate fi de greu Eu am inca sot si tot ma ajuta foarte mult parintii si fratele neinsurat inca.Eu m-am intors la serviciu cand avea fetita doar 3 luni si mai lucrez si acasa (tin contabilitate la o firma).Deci l-am lasat pe sotz in CIC. In primele luni pana am stat acasa,mami mi-a gatit,mi-a facut curatenie,eu doar alaptam si faceam conta de acasa.Mami venea si vine si acum zilnic la noi,macar o ora doua sa stea cu Diana,sau sa o scoata la plimbare,in plus imi mai aduce si mancare,ca nu am timp sa gatesc zilnic.Inainte de sarbatori imi face si curatenie bec.In WE mai nou o ia la ei de seara pana a doua zi la amiaza,special sa mai pot eu lenevi dimineata sambata si duminica.Si tati mai venea sa stea cu ea,ca sa pot eu lucra cand aveam urgente.Fratele meu mai imi face uneori cumparaturile.Sotul sta cu Diana,face curatenie,spala vase,intinde si ia de pe sarma rufele,plateste facturi,face piata ... Asa reusesc ca pe langa cele doua servicii,sa ma mai si joc cu fetitza,sau sa mai iesim undeva.In rest, doar gatesc acasa si cand mai apuc,una alta ,mai pus la spalat,mai aranjat un dulap ... Acum sotul trebuie sa se angajeze si va veni mami sa stea cu fetita - a implinit doi ani.
Nu as reusi fara ei sa fac nimic ... Chiar nu ii inteleg pe parintii tai,nici nu stiu cum ai putea sa ii determini sa se schimbe.Unii oameni asa sunt,mai mult sau mai putin egoisti si nu ii poti schimba...
Iti doresc din suflet sa te poti descurca si la fel celor ce sunt in situatia ta,e groaznic sa fi singur.Eu in cel mai rau caz as mai avea la cine sa apelez:matusi,verisoare,prietene ...

MONI SI DIANA (01.01.2006)
www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIA MEA
" Fiecare om pe care il īntālnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare." ( Sigmund Freud )

miria_cristina spune:

Si cand te gandesti ca circula o vorba: " Bunicii isi iubesc mai mult nepotii decat pe copii".
Pai, cat inseamna ca te iubeste parintele tau, in cazul in care pe nepot aproape ca-l uita?!

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

monica70 spune:

RA_MATA ma bucur ca au inceput sa te ajute,chiar daca minimul posibil,sa zicem ca e un inceput... Cand va mai creste probabil il vor lua mai des la ei,ca e mai usor.In acelasi timp bravo tie ca te preocupi de cariera! Succes la examene!
In privinta alor mei,asa e traditia familiei:la noi toti bunicii si-au crescut nepotii sau macar au ajutat maximul posibil la cresterea lor. Si desi sunt nascuta si locuiesc in Arad,iar parintii mei sunt aici de pe la 15-16 ani (acum au 60-70 ) originea lor e - mama din Bihor,tata din Oltenia-Gorj,de la tzara.Deci zone total diferite,dar cu aceeasi mentalitate ... Am foarte multe rude din ambele parti,unii ramasi la tzara,altii pe la orase si la toti e la fel: bunicii-s baza,nici urma de bone Si nu suntem "familie unicat",cam acelasi model l-am vazut toata viata in jurul meu la vecini,prieteni,colegi.
Credeam ca bonele sunt folosite mai mult in Bucuresti sau orasele mari,de cei stabiliti recent acolo,cand familiile (deci inclusiv bunicile) lor sunt ramase departe ... prin Moldova,Oltenia,Ardeal ... Din pacate vad ca tot mai multa lume e nevoita sa apeleze la ele si din pacate, nu in cazuri cand bunicii lucreaza inca,sau nu mai sunt Pacat ... ca nici nu-si dau seama ce clipe minunate pierd !

MONI SI DIANA (01.01.2006)
www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIA MEA
" Fiecare om pe care il īntālnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare." ( Sigmund Freud )

magdalena67 spune:

Fetelor, eu va admir din tot sufletul pentru faptul ca nu considerati copilul o povara, si chiar nu ii pot intelege pe parintii care nu vor sa isi ajute proprii copii.Cum poti fii atat de lipsit de inima incat sa nu te intereseze proprii nepoti, proprii opii pana la urma.Ei nu au nici o vina ca exista intr-o familie destramata, si pana la urma nici voi.Eu cred cu tarie ca mai ales in astfel de cazuri trebuie sa fii alaturi de copilul tau, indiferent a cui este vina pentru destramarea unei casnicii.Eu voi fi bunica peste aproape 1 luna, si stiu sigur ca imi voi ajuta fata cu absolut tot ce pot.Acum ce sa fac daca sotul ia plecat, sa o parasesc si eu?
si ce daca sunt parinti care pleaca in concedii la munte, la mare, pe acei pui de om nu ii pot lua cu ei?
eu deja imi fac planuri cum imi voi petrece concediul impreuna cu nepotica mea, asta nu este un impediment sa ma plimb, sa ma distrez.

A_Iulia spune:

Incredibil

mereu am considerat ca tine de experienta proprie; daca nu au fost ajutati de parinti, li se pare normal sa nu ajute la randul lor...se pare ca nu e deloc asa.

Eu fara mama nu stiu ce ma faceam, dar modelul de familie la noi a fost ca cel al Monicai, mentalitatea de cateva generatii implica la noi dedicarea batranetilor nepotilor, fara ei am muri probabil timpuriu

Ra_mata

Adina + Olivia Q1.04

suzy78 spune:

Buna RA_MATA, n-ai mai dat nici un semn d eviata???!!! Care este atitudinea parintilor tai, acum dupa cativa ani???? Cred ca toate fetele care au dat sfaturi prin diferite postari sunt curioase.

Sincer, am citit tot si am ramas inmarmurita.
Cinva zicea ca bunicii nu sunt datori sa ne creasca copiii, dar oare pot dormi linistiti in timp ce fata lor e nemancata, nedormita , intr-un cuvant se chinuie??!!! Oare ce mama poate sta asa linistita, o mai putem numi mama??!!!

Eu nu ma aflu in aceasta situatie, ci exact la polul opus. Atat mama, cat si soacra imi iubesc copilul enorm, asta ma invatat acaa, ca daca mi-am facut copil trebuie sai iubesc, sa-l educ frumos si ca ce-i apropiati imi sunt sprijin.

Sper cand voi fi bunic sa-mi fie o lectie, grija si ocrotirea oferita de mama si de soacra, sa incers sa fiu cel putin la fel, daca nu mai mult.


Iar chestia cu : ca in occident nu isi cresc nepotii bunicele??!!! nu comentez, daca as avea bani si eu as plati o boina si mama sau soacra sa dea indicatii, dar cum nu sutnem in occident ne conformam la oile noastre.


Ma enervez la culme cand aud "bunici" care spun verde in fata ca daca ti-ai facut copii sa ti cresti, ca si eu mi i-am crescut, asta e o rautate clara si daca mama mi-ar spune asa ceva nu cred ca as mai vrea sa am de lucru cu ea.

Da, eu ma numar printre cele care daca vreau sa ies doar eu si sotul, imi sun mama sau soacra, sau sora si ma ajuta, este reciproc ajutorul, afectiunea si iubirea ce ne leaga.

De multe ori in weekend ma suna soacra daca sa vina sa stea cu copilul sa ne odihnim, sau sa ne uitam la un film linistit, sau sa iesim cu pritenii. Nici nu mi-am pus vreodata problema c anu m-ar putea ajuta, bineinteles fara sa abuzez si sa fiu nesimtita.

Mi se pare inadmisibil sa primeasca cineva asa replici taioase de la proprii parinti.

Soacra mea, in momentul in care am ramas insarcinata, m-a intrebat daca acceptul ajutorul ei, ca ea nu aavut cine s ao ajute, si-a vandut prorietatea cu tot confortul, a lasat totul in urma si s-a mutat vis-a-vis de blocul meu, sunt 3 ani de cand e ajutorul nostru. Nu se baga intre noi, nu da sfaturi necerute,dar ne ofera neconditionat dragoste, afectiune, iubire. Prin tot ceea ce face o vad ca pe o mama, un om care se face iubit si nu imi lasa impresia de soacra, indiferent de ora la care o apelez, ca are treaba , nu are, lasa totul si e acolo prezenta pentru ajutor.


Numai bine,

Suzy78, mami de Nicolas Mihai - 27 februarie 2009

ra_mata spune:

Buna, tuturor

Nu stiu daca e din cauza crizei generalizate sau din prea multa constiinciozitate...insa nu am mai reusit sa intru pe forum de luni de zile, ajung sfarsita acasa pe la 7-8-9 si abia am energie sa facem tot ritualul de seara: scooby doo, baie, nevastuica, poveste, declaratiile de iubire dinainte de nani si apoi nani.
In contextul asta cred ca as fi clacat fara cel mai mic sprijin al mamei...bona nu cred ca ar fi stat zilnic pana la ore de felul asta.
Si a mai fost un efect al crizei...s-a pensionat mama, cam fortat...Dupa vreo 2 luni de la pensionare si-a dat seama ca nu mai pot face fata singura, cred ca in perioada asta de cand a inceput anul am slabit vreo 3-4 kg doar din stres si lipsa de timp.
In concluzie s-a schimbat macar proportia de ajutor primit, nu ma mai pot plange acum, 2 zile pe saptamana stiu ca nu am probleme dupa-amiaza, pot intarzia oricat la birou fara sa stau in trepidatii.
Insa ca atitudine de culise, inca simt o reticenta de genul: il iubim, dar tu l-ai facut fara sa ne ceri acordul (eram maritata atunci...).
Daca mi s-ar nazari sa plec fara el intr=un weekend sau cu ocazia vreunei sarbatori (gen 1 Mai, Rev.) ma condamna ca nu il iau cu mine...ca nu stau cu el. Dar voi...lasati copiii la bunici...am copilarit toate vacantele cu bunicii. Lasa-ne pe noi, tu esti mama lui. In teorie e adevarat, ne simtim tare bine impreuna, in ultima jum de an nu am mai plecat nicaieri fara piticu meu insa si acum am un sentiment de jena...ca sunt surprinsa asupra faptului daca ies cu prietenele mele si o rog pe mama sa stea in ziua aceea cu pitic.
O sa crestem si noi...candva