va ajuta parintii?

r

pisik 4ever spune:

noi suntem departe de parinti, si sa stii ca si ptr noi e valabil, avem nevoie din cand in cand de un moment ptr noi. e pacat ca parintii nu vor sa se implice mai mult,este pierderea lor, eu sunt f apropiata de bunici ptr ca s-au implicat in cresterea mea. O alta solutie este sa recurgi la prietene, din cand in cand poti sa le lasi copilul o dupa-masa, este maricel.

solutia care ni s-a propus noua: sa gasim un alt cuplu cu unul sau 2 copii si atunci cand avem nevoie sa lasam/primim copii reciproc. eu am tinut legatura cu mamicile pe care le-am intalnit in maternitate ptr eventualitatea asta.

You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05

marcellinna spune:

Of,parca-i un cliseu la mine si la tine.
Parintii mei m-au crescut intr-un mod ce eu il numesc spartan.Aveau o situatie materiala binisor peste medie,au avut mereu spatiile lor si au avut dintotdeauna grija sa nu indraznesc sa profit intr-un fel sau altul de faptul ca-mi sunt parinti.Nu stiu o fi just sau nu,dar de prea multe ori m-am trezit ca sunt refuzata la modul gratuit,atat de mult incat nici cand m-am casatorit nu am indraznit sa le zic ca vreau nunta.
Si n-am fost eu cea care sa le fi iesit din vorba, ba chiar faceam in asa fel incat sa nu le dau batai de cap,doar doar or aprecia si odata si odata o sa ii simt ca sunt langa mine...si nici urata sau cine stie ce alta hiba n-aveam.Mergeam la camin si apoi la scoala fara sa dau batai de cap,mi-am luat bac-ul fara probleme si un serviciu si chiar si o locuinta dupa putin timp ca am avut norocul sa am un serviciu bun.In putine cuvinte nu prea am tulburat eu linistea lor.
Departe de mine gandul cand am nascut sa-i zic mamei ca am nevoie sa vina la mine sa-mi aduca macar ceva de mancare,sa nu faca nimic mai mult de-atat sau sa stea cu fetita macar o ora dupa ce iesem din repetatele internari in spitale,ca doar dormisem cate o saptamana doua pe scaunel langa patutul din spital.
Asa ca i-am lasat linistiti (nu stiu cum de or fi putut avea somn linistit ca ma uitam cu mirare cum la alte mamici veneau bunicile sa suplineasca macar pt o noapte veghea la spital pe timpul noptii).
Si fir-ar sa fie am stat 3 saptamani in reanimare cu fetita.
Mi-amintesc ca odata ,eram singura(sotul meu -devenit ex sot la ora actuala-era intr-o delegatie),obosita dupa nopti nedormite ,am venit acasa dupa o tura de la serviciu de 12 ore epuizata nervos,dupa ce am adus fetita de la bona,fetita era agitata si efectiv simteam ca-mi ies din minti ca aveam si cateva trebusoare de facut prin casa.
Am chemat-o pe mama sa vina macar doua ore sa stea cu fetita si sa ma lase sa dorm.Sa o sun pe soacra ar fi echivalat cu sa-i cer unui chinez sa-mi explice in limba lui cum vine treaba cu nemurirea sufletului.Raspusul mamei mele,a fost "nu pot ca am multe lucruri de calcat,dar stai tu linistita, cand o sa fie un pic mai marisoara fetita,poti sa o aduci la mine pe cate o ora doua."
Am rezolvat problema de acea data,sunand-o pe bunica mea urland ca iesita din minti (saraca batranica n-avea nicio vina)reprosandu-i comportamentul mamei mele.
A venit bunica,dar eu nefiind obisnuita sa cer nimic nimanui,nici nu m-am odihnit asa cum trebuie.
Au fost chiar persoane dinafara familiei ce le-au atras atentia parintilor mei(fara ca eu sa am un amestec in asta)ca ar fi cazul sa-si revizuiasca un pic atitudine,ca nu merit sa fiu tratata asa...S-a lipit de ei ca nuca de perete.
Cel mai tare m-a durut cand unii si-au luat inima-n dinti si m-au intrebat totusi "draga da' tu n-ai parinti sa te ajute ?"
Mi-a fost rusine sa le spun cine sunt parintii mei pt ca,parintii mei sunt cunoscuti de suficient de multa lume in oras.
Asa am aflat ca pediatra fetei mele a fost prietena in adolescenta cu mama mea... si ea a fost una din persoanele ce au tras-o de maneca pe mama.

In perioada ce a urmat ,ca sa nu mai am episoade de "delir" am rezolvat problema orelor de odihna cu ajutorul bonei.Mi-a fost recomandata o alta bona ce avea casa plina de copiii altora.Nu conta la ce ora ii duceai copilul sau ca il lasi la ea 3 ore sau 12 ore si nici macar daca il duci in fiecare zi sau doar doua trei zile pe saptamana.Avea casa ca o cresa...curata,plina de jucarii,tarcuri si impreuna cu fiica ei aveau grija de copiii altora.Nu mi-a parut rau niciodata ca am dus fetita la bona asta si nici macar atunci, parintii mei nu s-au urnit din loc.De ce spun asta? Pt ca Doamna ,am sa-i spun intotdeauna DOAMNA bonei,era tiganca.Dar era o femeie foarte onesta ,curata si n-am avut niciodata ce sa-i reprosez.Am gasit intotdeauna copilul curat,satul si vesel si daca ar fi fost vreun risc oricum n-as fi lasat copilul pe maini nepotrivite nici sa fi fost vorba sa nu dorm un an .
Unii se uitau ciudat la parintii mei stiind toate astea...
Ra_mata nu stiu ce sa-ti spun ...daca ei nu vor nu poti sa le impui.E pacat ca nu te inteleg.Inteleg ca nu poti sa-l lasi pe copil toata ziua buna ziua,dar cate un week-end pe ici pe colo,n-ar fi foc.
Dupa cum vezi,eu daca am vazut ca nu au tragere de inima sa stea cu placere,i-am lasat balta.Nici n-as fi stat eu linistita sa stiu ca nu stau cu placere sa aibe grija un pic de nepoata lor.

Carolyne spune:

Fetelor, ce povestiti voi aici seamana cu fata mosului si fata babei.
In sinea mea ma intrebam, in timp ce citeam: or fi parinti vitregi...?
In comparatie, eu ar trebui sa le ridic o statuie alor mei. Am nascut anul trecut primul copil, iar parintii mei s-au pensionat la comanda. Eram singura fara nici un ajutor (sotul lucra si 12-13 ore pe zi), nu stiam cum sa ma port cu copilul, ce mai eram in prag de depresie. Si cand avea fata o luna am sunat-o pe mama si i-am spus: mama, pensionarea si via in America! mama s-a executat, cu pile cu tot, in 2 saptamani era pensioanata anticipat, cu o pensie de 100$...Dar si daca ar mai fi lucrta 3 ani tot nu ar fi castigat mare filozofie. Dar pentru mama nu a contat aspectul asta. la inceput i-a fost f. greu: nu avea cu cine sa vorbeasca, nu tv, nimic, nimic. Dar se uita pe internet la stiri, a mai invatat ceva engleza, a inceput sa ii placa shoppingul, ca sa nu mai spun ca ne gatea, ne facea prajituri, avea grija de fata, toate astea in timp ce eu si sotul eram la serviciu.
Acum urmeaza runda 2: a stat mama 5 luni jumate, apoi a venit tata sa stea 6 luni cu fata. Ba inca el si-a lasat serviciul ca nu a mai avut timp sa se pensioneze, a facut-o dupa ce s-a intors in R.
La ora actuala am trimis fata in R pentru 3 luni, bineinteles la parintii mei. Parintii sotului inca lucreaza si...intr-un fel e mai bine
Pe la sfarsitul lui ianuarie iar vine mama pentru 6 luni, apoi vom mai vedea, pentru ca tata a zis ca nu mai poate, i-a fost tare greu aici, dar va spun ca a avut grija de gargarita noastra mai ceva ca o mama.
De f.f.f. multe ori ma gandesc ca am niste parinti unicat! Si-n culcare si-n sculare ma rog pentru sanatatea lor. Tare mult m-au ajutat si inca ne mai ajuta. Material nu dispun, dar in rest...educatia pe care ne-au dat-o, mie si fratelui meu, sunt de nota 100!
Mai stiu o fata aici in Chicago, a nascut primul copil, se muta din alt oras in Chicago, deci era si slujba noua, casa noua, copil, a crezut ca pica cerul pe ea saraca. Parintii ei locuiesc la 12 ore de condus masina, maica-sa avenit si a stat cu ea 2 luni la inceput, apoi brusc, intr-o zi, i-a spus ca ea si-a cumparat bilet de avion pentru intoarcere, ca l-a lasat pe sot singur si nu are rufe curate si nu descurca fara ea, bla, bla. Si in ziua aia a plecat si a lasat-o cu copilul singura in casa!!!
Si eu as face pentru fetita mea tot ce au facut parintii mei pentru mine. Daca nu iti ajuti copilul atunci cand are nevoie, cand o vei face???
Poate tine si de relatia afectiva dintre parinti si copii. Cu toate ca si eu si fratele meu ne-am casatorit, ne sunam f. des parintii si impartasim cu ei toate evenimentele si emotiile, chiar daca din partea mea sunt mai mult telefonic acum.
Asa ca inca o data ma minunez cand citesc cum se poarta unii parinti. Mi se pare trist, f. trist. Daca nu vor, nu vor, nu poti sa ii obligi. Sa ne aducem aminte cand vom fi bunici ce ar trebui sa facem si ce nu. Eu cred ca aceasta-i o lectie f. importanta pentru noi.
Va doresc parinti apropiati si iubitori cu nepoteii.

Carolyne si bobocelul Veronica

Ioana Sora spune:

ra_mata, nu cred ca o sa reusesti sa schimbi atitudinea parintilor tai. Insa ideile celorlalte fete sunt foarte bune. Poti apela la o prietena sa te ajute sau la alt cuplu care are copil. Sau la o bona care sa stea mai multe ore... sau in weekend.
Din fericire, ai mei, si mai ales mama, ma ajuta enorm in privinta asta. De fapt, mama e cea care sta cu fi-mea cat sunt eu la munca. Dar au fost si situatii in care mama n-a putut si atunci am apelat la o prietena. La fosta soacra e exclus, e mereu prea obosita sau prea bolnava. O singura data am fost in situatia in care n-am avut efectiv cu cine sa-mi las copilul si am fost nevoita sa merg cu Cata la munca. Nu puteam sa-mi iau liber, pentru ca aveam ceva urgent de rezolvat si nu are cine sa ma inlocuiasca. Unul din sefi e american,nici nu suporta copiii si a facut crize cand m-a vazut cu fi-mea la munca. In acea zi il sunasem si pe ex-ul sa ma ajute in problema asta. Culmea e ca el in ziua aia chiar a stat acasa, dar nu l-a interesat problema mea.
Dar astea sunt situatii rare, ma pot baza aproape oricand pe mama, chiar nu stiu ce m-as face fara ea.

LYADA spune:

Nici pe mine nu ma ajuta parintii din punctul asta de vedere. Este si greu dat fiind ca amandoi lucreaza si nici nu sint din Bucuresti. M-au ajutat strabunicii copilului in schimb, insa deja sint batrani si nu ma mai inteleg cu ei.

Si ma ajuta din ce in ce mai mult bona. De anul trecut ii platesc sambetele separat. Mai apelez la cate o prietena, sora mea, etc insa e necesara ceva planificare

Te inteleg. Vestea buna este ca pe masura ce copilul creste si devine mai usor de stat cu el cresc sansele sa gasesti pe cineva dispus sa petreaca timpul cu el. Mi se pare ca parintii tai iti reproseaza cumva despartirea de sot, poate ma insel, insa asa o simt pe mama ta...A avut si a mea o perioada insa i-a trecut sau disimuleaza mai bine

Nu stiu cu cat te ajuta mesajul meu...am vrut doar sa iti spun de fapt ca te inteleg foarte bine

LYADA spune:

Ti-am trimis pm cu detalii ca sa nu deviem cursul subiectului.

pisik 4ever spune:

Ra mata,de ce divortata cu un copil face din tine oaia neagra a familiei? Cum adica i-ai facut un copil mizerabilului? Eu as spune mai degraba: am o realizare extraordinara, un copil, am pentru ce sa traiesc si sa ma lupt.

Iar daca mama ta poate sa-ti spuna o asemenea ineptie "de ce l-ai facut pe matei" da-i ocazia sa-si revizuiasca punctul de vedere. Spune-i ca te-ai hotarat sa renunti la copil ca sa-ti duci o viata usoara de tanara celibatara si c-o sa incerci mai multi barbati pana o sa-l gasesti pe cel potrivit, doar n-o sa mai ai nici o piedica in prezenta unui copil, nu? Spune-i lucrurile in asa fel incat sa te ia in serios, in nici un caz cu comentarii de genul "asta voiai, nu?"
Si adauga cireasa pe tort la un moment dat spunandu-i ca ai gasit o familie de adoptie pentru copil si invit-o sa petreaca o ultima dupa masa cu el, deoarece dupa n-o sa-l mai revada niciodata.

Nu cred ca o sa mai scoata ineptii de genul celei de mai sus. Si poate ar face-o sa renunte la logica "asa iti trebuie cu mana ta ti-ai facut-o" si sa-si dea seama ca orice moment petrecut cu nepotelul e unic, si ca legatura dintre ei e ceva magic, indiferent ca tatal lui este sau nu cel mai iubit dintre pamanteni.


You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05

olim spune:

Sunt fel de fel de oameniMama mea amurit acum 6 ani, asa ca sunt sigura ca o sa imi fie greu in momentul cand o sa ma un copil, dar o am pe sora mea de 16 ani, care e totul pentru mine.Si asta mi-a dovedit-o de atatae ori, mai ales la nunta.POt sa ii cer orice ca ma ajuta, bineinteles ca si invers e la fel.Tatal meu si-a gasit o prietena la putine luni dupa moartea mamei mele, si pe de-o parte chiar m-am bucurat ca era o prietene de-a mamei mele, care ramase vaduva ininte cu 1 saptamana sa moara mama, si ma gande-am ca o sa aiba grija de sora mea, mai ales ca ea avea doi copii casatoriti, plecati din Romania.Dar s-a purtat groaznic cu ea, iar tatal meu este de necunoscut.Acum doi ani am fost operata la san, iar tatal meu nu s-a deranjat sa ma intrebe cum ma simt, ca de venit la spital nici nu poate fi vorba.
Dar sa nu deviez de la subiect sunt parinti si parinti.
Soacra mea i-a crescut cumnatei mele amandoi copii, ca "" ii tare greu", iar mie cand i-am spus ca vrem un bebe, mi-a spus ca nu am decat sa-l fac si sa-l cresc, cum fac toate mamele.Ca si ea si-a crescut singura baietii si nu a ajutat-o nimeni.
Ce parere ai despre asta, adica unii sunt nepotii tai si poti sa ii cresti si ceilalti nu?
Eu cred ca cel mai bine e sa apelezi la bone,si asa nu poate sa iti reproseze nimeni nimic.
Multa bafta si multa putere de intelegere.Pacat ca sunt si asemenea parinti.

anamari spune:

ra_mata-daca te ajuta financiar, nu te-ar putea ajuta sa platesti o bona de week end?

imi pare rau ca simt asa despre nepotul lor.eu cred ca sunt inca suparati ca ai ales un barbat cu care poate ei nu au fost de acord.Poate daca ar realiza ca nepotelul lor e si din sangele lor , nu numai al"mizerabilului" sa isi schimbe atitudinea...

anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993 si samburelul de decembrie 2005-36

poze de copii cuminti

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200" target="_blank">povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra
Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut

pisik 4ever spune:

anamari, eu as spune ca e NEPOTUL LOR. PUNCT. avem o vorba: din acelasi lemn se face si icoana si nuia (ceva in genul asta).

You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05