Magia Comunicarii
Raspunsuri - Pagina 5
pisik 4ever spune:
Exercitiu de stil pentru tema nr 2
ma gandeam ca ar fi mai simplu sa va dau direct tema de casa decat impresiile mele despre ea. Brenda, ne impartasesti impresiile tale despre tema nr 1? Ramonai, de ce te prinzi in hora daca nu vrei sa joci?
norii se intend undeva jos intr-o perdea compacta. Ciudat: cand arunc privirea pe geam as avea chef sa ies sa-i ating, iar cand am strabatut perdeaua de nori totul era atat de gri…o ceata trista in care timpul parea incremenit… zburam de aproape o ora si ma las iar prinsa de ganduri. La urcarea in avion am declarat ca plec in vacanta. Vacanta cu gust de exil… voi gusta exilul pe urmele unui mare om: Napoleon. Oare insula pastreaza inca adanc impregnate in fiinta ei urmele pasilor sai? Durere, ambitie, fermitate, determinare…ce va rezona in sufletul meu? Oare exilul printre optiuni are acelasi gust amar ca exilul ca singura optiune ? oare mai are rost sa ma framant acum, cand hotararea este deja luata? Privirea imi cade pe chipul tanarului de langa mine. a atipit si chipul lui este iluminat de un zambet. Si realizez ca framantarile mele se leaga de fiul meu. Prea mult timp a trecut de cand nu l-am mai vazut zambind. Ar fi trebuit sa-mi dau seama mai devreme. Dar am fost egoista. Prinsa in plasa unei relatii mocirloase in care m-am lasat anesteziata de rutina. Si dintr-o data imi vine in minte imaginea unei panze de paianjen in care se prinsese o musca pe care am privit-o cum se zbate intr-un moment de plictiseala. Lent, inexorabil, sfarsitul nu putea fi decat unul singur. Daca ar fi stiut, ar fi continuat sa se zbata? Poate ca musca are mai mult merit decat mie, care m-am lasat prinsa in plasa de bunavoie. Si nesilita de nimeni, imi vine completarea automat. Inca mai pot sa zambesc. Asta e bine. Ce paradox: cu cat musca se zbate mai mult cu atat se prinde mai bine in plasa, iar in cazul meu ea fost pe dos, cu cat am stat mai mult sa astept, cu atat plasa s-a strans in jurul meu mai mult si mai mult. Atunci ma gandeam ca e mai bine sa nu intervin si sa las lucrurile sa se desfasoare de la sine. In fond si un paianjen trebuie sa manance. Eliberand musca fac de fapt o alegere, a celui ce va supravietui. Cine sunt eu ca sa am acest drept? Ce repede ne gasim justificari, nu-i asa? Poate ca pur si simplu aveam chef sa gust suferinta altuia. Poate ca faptul asta anodin ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Poate a fost prima doza de suferinta pe care mi-am servit-o singura. Putem deveni dependenti de suferinta? De propria noastra suferinta? Mi-este usor sa raspund acum "da", mult mai usor decat mi-a fost pana am avut curajul sa spun lucrurilor pe nume. Un alcoolic, o masochista si un copil prins in capcana, ratacit prin mlastina cotidianului anost … cat timp va rezista inainte sa–si caute reazem intr-o dependenta? Alcool, pariuri, drog, fumat… numele sunt diferite, dar fenomenul ramane acelasi. Si vidul dinauntru care trebuie umplut. Curios cum dupa ani de intrebari iti dai seama ca ai raspunsul dintotdeauna, doar ca trebuia sa-l accepti. Doar atat. Sa-i faci loc. si totul pleaca de la un lucru atat de anodin…zambetul unui pasager de pe scaunul de langa mine, un zambet care nu-mi este adresat de catre o persoana pe care nu o cunosc…un "simplu" divort nu va rezolva nimic. Dupa atatia ani in care m-am complacut sa-mi iau doza de suferinta, ce garantie am ca nu voi ceda si reveni langa cel pe care inca il mai iubesc? Ce m-a tinut langa el in tot acest timp? Momentele noastre extraordinare sau endorfina care-mi circula prin vene dupa crizele de suferinta?... Inca nu ma simt pregatita sa aflu adevarul. Imi voi pune aceasta intrebare cand ma voi simti in stare sa-mi dau un raspuns. Caut numele stewardesei care trece pe culoar … pe eticheta de pe piept reusesc sa intrevad … Laura H. deschid revista cu destinatii turistice din buzunarul scaunului din fata mea.
peste o saptamana, intr-o dupa amiaza anosta ca oricare alta, o stire banala la jurnalul de seara despre un avion care s-a prabusit. Si o stire extraordinara care totusi nu va avea nici un ecou la jurnalul de stiri: undeva in Borneo, Laura H. cauta sa regaseasca zambetul pe fata fiului ei.
PS sunt doar 700 de cuvinte in loc de o mie, daca asta ne poate impiedica sa vedem padurea, pot sa-l refac... 
You're unique. Just like anyone else.
... si 
bursuca 08.05.05
ovidiu bufnila spune:
Iata MISIUNEA Scolii bufniliene de Imagine:
PRETUIESTE VIATA: nu te inlatura pe tine din iuresul si din miracolul vietii
OCROTESTE VIATA: fie fluture, fie om, fie dinozaur, fie ierburi magice, fie trandafiri, ocroteste aceste minunate forme ale viului
APARA VIATA: nu pregeta sa aperi viata oriunde ar fi ea, oricui ar fi
ADAUGA VIATA: poti adauga viata sub diverse forme, descopera aceste cai
INSTRUIESTE VIATA: invata viata sa fie viata, instruieste florile sa se faca frumoase dar instruieste-te si pe tine
INFRUMUSETEAZA VIATA: alunga raul din tine si din ceilalti
INSPIRA VIATA: viata inspira viata
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Pisik, e prima contributie la constructia acestei scoli! O contributie plina de delicatete, o meditatie profunda. Interesant motivul panzei e paianjen. Si libertatea de a alege. Intr-adevar, un adevarat consilier de imagine trebuie sa aleaga. Poate fi mercanil, sa castige o tona de bani sau de carduri sau de actiuni fara sa-i pese de posibila lui misiune. Sau poate fi un pragmatic consilier care are Harul de a imbina pragmatismul cu misiunea.
Sa salvam sau nu musca?
E o chestiune de alegere in corporalitatea Miracolului Lumii. Cred ca daca o salvam INFIRMA AFIRMAN entropia, dezorganizarea, risipirea. Pentru un Moment de Adevar, de Gratie, indepartam haosul de la lucrarea sa. Asemenea si Hazardul.
Multumesc, Pisik, ai deschis o fereastra uriasa catre una din Ipostazele Fiintei in Noul Mileniu! Nu mai putem fi orbi, indiferenti, indolenti, aroganti, tampiti si idioti, simplu hedonisti, avari sau calici. Trebuie sa descoperim un sens.
Cu prietenie,
Ovidiu Bufnila
quote:
Originally posted by pisik 4ever
Exercitiu de stil pentru tema nr 2
ma gandeam ca ar fi mai simplu sa va dau direct tema de casa decat impresiile mele despre ea. Brenda, ne impartasesti impresiile tale despre tema nr 1? Ramonai, de ce te prinzi in hora daca nu vrei sa joci?
norii se intend undeva jos intr-o perdea compacta. Ciudat: cand arunc privirea pe geam as avea chef sa ies sa-i ating, iar cand am strabatut perdeaua de nori totul era atat de gri…o ceata trista in care timpul parea incremenit… zburam de aproape o ora si ma las iar prinsa de ganduri. La urcarea in avion am declarat ca plec in vacanta. Vacanta cu gust de exil… voi gusta exilul pe urmele unui mare om: Napoleon. Oare insula pastreaza inca adanc impregnate in fiinta ei urmele pasilor sai? Durere, ambitie, fermitate, determinare…ce va rezona in sufletul meu? Oare exilul printre optiuni are acelasi gust amar ca exilul ca singura optiune ? oare mai are rost sa ma framant acum, cand hotararea este deja luata? Privirea imi cade pe chipul tanarului de langa mine. a atipit si chipul lui este iluminat de un zambet. Si realizez ca framantarile mele se leaga de fiul meu. Prea mult timp a trecut de cand nu l-am mai vazut zambind. Ar fi trebuit sa-mi dau seama mai devreme. Dar am fost egoista. Prinsa in plasa unei relatii mocirloase in care m-am lasat anesteziata de rutina. Si dintr-o data imi vine in minte imaginea unei panze de paianjen in care se prinsese o musca pe care am privit-o cum se zbate intr-un moment de plictiseala. Lent, inexorabil, sfarsitul nu putea fi decat unul singur. Daca ar fi stiut, ar fi continuat sa se zbata? Poate ca musca are mai mult merit decat mie, care m-am lasat prinsa in plasa de bunavoie. Si nesilita de nimeni, imi vine completarea automat. Inca mai pot sa zambesc. Asta e bine. Ce paradox: cu cat musca se zbate mai mult cu atat se prinde mai bine in plasa, iar in cazul meu ea fost pe dos, cu cat am stat mai mult sa astept, cu atat plasa s-a strans in jurul meu mai mult si mai mult. Atunci ma gandeam ca e mai bine sa nu intervin si sa las lucrurile sa se desfasoare de la sine. In fond si un paianjen trebuie sa manance. Eliberand musca fac de fapt o alegere, a celui ce va supravietui. Cine sunt eu ca sa am acest drept? Ce repede ne gasim justificari, nu-i asa? Poate ca pur si simplu aveam chef sa gust suferinta altuia. Poate ca faptul asta anodin ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Poate a fost prima doza de suferinta pe care mi-am servit-o singura. Putem deveni dependenti de suferinta? De propria noastra suferinta? Mi-este usor sa raspund acum "da", mult mai usor decat mi-a fost pana am avut curajul sa spun lucrurilor pe nume. Un alcoolic, o masochista si un copil prins in capcana, ratacit prin mlastina cotidianului anost … cat timp va rezista inainte sa–si caute reazem intr-o dependenta? Alcool, pariuri, drog, fumat… numele sunt diferite, dar fenomenul ramane acelasi. Si vidul dinauntru care trebuie umplut. Curios cum dupa ani de intrebari iti dai seama ca ai raspunsul dintotdeauna, doar ca trebuia sa-l accepti. Doar atat. Sa-i faci loc. si totul pleaca de la un lucru atat de anodin…zambetul unui pasager de pe scaunul de langa mine, un zambet care nu-mi este adresat de catre o persoana pe care nu o cunosc…un "simplu" divort nu va rezolva nimic. Dupa atatia ani in care m-am complacut sa-mi iau doza de suferinta, ce garantie am ca nu voi ceda si reveni langa cel pe care inca il mai iubesc? Ce m-a tinut langa el in tot acest timp? Momentele noastre extraordinare sau endorfina care-mi circula prin vene dupa crizele de suferinta?... Inca nu ma simt pregatita sa aflu adevarul. Imi voi pune aceasta intrebare cand ma voi simti in stare sa-mi dau un raspuns. Caut numele stewardesei care trece pe culoar … pe eticheta de pe piept reusesc sa intrevad … Laura H. deschid revista cu destinatii turistice din buzunarul scaunului din fata mea.
peste o saptamana, intr-o dupa amiaza anosta ca oricare alta, o stire banala la jurnalul de seara despre un avion care s-a prabusit. Si o stire extraordinara care totusi nu va avea nici un ecou la jurnalul de stiri: undeva in Borneo, Laura H. cauta sa regaseasca zambetul pe fata fiului ei.
PS sunt doar 700 de cuvinte in loc de o mie, daca asta ne poate impiedica sa vedem padurea, pot sa-l refac...
You're unique. Just like anyone else.
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
pisik 4ever spune:
[quote]Originally posted by ovidiu bufnila
Buna seara Pisik!
Buna intrebare. Multa lume e confuzionata de termenul generic de IMAGINE. O putem privi ca pe un invelis, ca pe o aparenta, ca pe o reprezentare, ca pe o coaja, ca pe o masca, o Imitatie.
Sunt convins ca deja ati gasit definitiile Imaginii pe Net sau in dictionare.
In linii mari, Imaginea este de fapt un oncept extrem de complex. Functional e legata de simtul vazului dar si de celelalte simturi. Metafizic e o totalitate de semne, de convingeri, de prejudecati, de sperante intime, de vise si visuri, de ganduri.
Cred ca Imaginea este de fapt un Proiect profund, fundamental in care regasim corpurile noastre cu fiziologia, topologia, metafizica, cinematica lor, lumea reala, lumea virtuala, un Proiect care ne expliciteaza si ne motiveaza.
Imaginea inseamna Miscare, inseamna Reflectie, inseamna Joc si multe alte lucruri.
Sunt convins ca puteti imbogati nevinovata mea incercare.
Va pretuiesc,
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
PS: In viziunea lui bufnila-cel-obraznic, Imaginea este o Ipostaza Integratoare. Imaginea nu e o constructie statica ci un proces profund in care este inlantuita Privirea-Ochiul-Celelalte Simturi-Imaginarul_Experienta
PS: Va rog frumos sa dezvoltati aici in scoala propriile voastre idei despre Imagine. Asa vom ajunge impreuna la unele adevaruri!
Multumesc pentru explicatii, ovidiu.
"PS: Va rog frumos sa dezvoltati aici in scoala propriile voastre idei despre Imagine. Asa vom ajunge impreuna la unele adevaruri!"
Pentru mine imaginea este ambalajul, iar Imaginea este reflectarea deformata de prisma perceptiei.
You're unique. Just like anyone else.... si bursuca 08.05.05
Nane spune:
Am tot incercat sa ma abtin, dar nu pot.... 
Sunt pe jos de ras, nu-mi vine sa cred cata aberatie "metafizica" cuprinsa in subiectul asta. Domle ce cuvinte mari... acasa o sa deschid dictionarul si o sa caut neshte cuvinte mai alambicoase ca sa creez o fraza de mare impact sa va dau pe toti gata.
Psik hai ca-ti dau si eu nishte teme ca vad ca duci lipsa orelor de la scoala. Cati ani ai? 16 cumva? Pt ca e calr ca esti la varsta aceea critica de visare si viata roz... Nu ti-am citi compunerea, ca n-am rabdare dar daca dl. Bufnila zice ca e interesant motivul panzei de painajen... io zic sa te apuci de scris...
Cred ca e una dintre cele mai tari glume de pe forumul asta... Ma mir insa ca mai sunt oameni care pica in "panza de paianjen" ca mushtele, iar paienjenoiul sef are grija sa le incurajeze sa-si traiasca agonia pe ultima suta de metrii.
Ah! Ce-am dat-o p-asta!
Nane
pisik 4ever spune:
multumesc pentru aprecieri ovidiu si Nane... care tocmai mi-a dat ideea de a va propune o noua tema de casa:
Va propun Tema nr 3. intr-o seara ca oricare alta, cand iesi de la servici intreaba pe cineva de pe strada ce varsta iti da. Dincolo de aparenta fizica, esti sigur ca diferenta nu provine dintr-o stare de spirit?
PS ti-e rusine sa pui aceasta intrebare unui necunoscut deoarece "nu se cade". Rezerva pe care o manifesti tine de educatie, timiditate, imagine despre sine, …?
You're unique. Just like anyone else.... si bursuca 08.05.05
pisik 4ever spune:
quote:
Originally posted by ovidiu bufnila
Vorbesc despre viata reala. Un consilier de imagine poate ajunge in cele mai idioate situatii, idioate pentru alti oameni. Un bun consilier de imagine trebuie sa aiba talentul si curajul de a traversa orice situatie. Unele situatii sunt extrem de violente. Despre asta vorbesc. In ce masura nu te lasi intimidata de agresiunile verbale? Te inrosesti? Incepe sa-ti bata inima repede?
Cu prietenie,
Ovidiu Bufnila
"... acasa o sa deschid dictionarul si o sa caut neshte cuvinte mai alambicoase ca sa creez o fraza de mare impact sa va dau pe toti gata. " Bravo, Nane! Fii creativ!!!
"Psik hai ca-ti dau si eu nishte teme ca vad ca duci lipsa orelor de la scoala. Cati ani ai? 16 cumva? Pt ca e calr ca esti la varsta aceea critica de visare si viata roz..." Multumesc pentru compliment
" Nu ti-am citi compunerea, ca n-am rabdare dar daca dl. Bufnila zice ca e interesant motivul panzei de painajen..." nu e nevoie s-o citesti, nu asta e subiectul topicului de fata. E doar o tema de casa.
PS ti-am raspuns implicit, ovidiu.
You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05
ovidiu bufnila spune:
Linkuri utile pentru viitorii consilieri de imagine:
Cursuri de PR si Comunicare
http://www.1educat.ro/cursuri/detaliate/cursuri.php?categ=prel&pag=1
Revista de marketing si comunicare in aaceri
http://www.markmedia.ro/sections.php?g_id=24
Asociatia Romana a profesionistilor in relatii publice
http://www.arrp.ro/
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Alte linkuri utile pentru viitorii consilieri de imagine:
Cursuri de Relatii Publice
http://www.eurocor.ro/Cursuri/Relatii.htm
Asociatia de comunicare Ethos:
http://www.eurocor.ro/Cursuri/Relatii.htm
Gala excelentei in Relatii Publice:
http://www.praward.ro/
Cum sa faci cariera in relatii publice :
articol din revista AVANTAJE:
http://www.avantaje.ro/index.php?a=875
Specialistul in Relatii Publice:
http://www.ele.ro/articol_1704.html
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.
ovidiu bufnila spune:
Relatii publice in house:
http://www.ele.ro/articol_1909.html
Totul se bazeaza pe relatii publice!:
http://www.jurnalul.ro/articol_39408/totul_se_bazeaza_pe_relatii..._publice.html
Inmultirea fiintelor la nesfârsit tine de o economie a viului dar si de filozofia textului, fictionalul fiind constructul fundamental.