Maya
Maya | Autor: monet
Nu-mi vine sa cred ce rapid m-am transformat din femeie la casa ei, fara copii, in mamica de doua printese frumoase si sanatoase! Da, e adevarat, e viata mea, stramutata din planul viselor si ideilor despre parinti cu bebelusi in plin haos de zimbete, tipete si sarutari inocente date din ochi de copii trimisi pe pamint….
Lia mea s-a nascut acum un an si jumatate si povestea ei am spus-o cu ceva vreme in urma. Ce putin a trecut si, uite, vreau sa spun povestea Mayei in ziua in care a decis ca vrea pe lumea asta: dimineata de sfirsit de octombrie. Frig si ploios, vint prin plete si frunze uscate, mototolite de pasii trecatorilor. N-ai nici un motiv sa fii pe-afara, stai in casa, la caldura, meditind la toamna ce, in sfirsit, a venit. De o saptamina, am hotarit sa nu mai trec pe la servici cu nici un chip, ma simt obosita ca o cirpa si greoaie ca o piatra de moara. Scarile de-abia le urc, rasuflu ca o locomotiva in plin traseu… imi amintesc cu placere ca astazi e vineri si totul o sa fie bine. O duc pe Lia la vecina de peste drum, incerc sa-mi urmez programul pe azi: curatenie prin casa si somn de voie de dupa-masa, aaaaaa, gindul imi da fiori subtiri de placere. Ce ciudat, sotul meu e inca acasa si e aproape noua dimineata. O coincidenta imi da de veste ca un cutit prin burta, asa, in jos. Ma las pe vine si-mi vine sa mor putin, dar trece. Incep sa-mi fac treburile si, minune, in citeva minute – zece, aveam sa justific mai tirziu – inca un cutit imi sfisie bucata de jos a burtii. Mai, sa fie…. La a treia repetare a aceluiasi scenariu de film horror in capul meu – un pitic mic cu un cutitas ascutit, ascuns undeva si taindu-ma la ore fixe, fara mila. Meritam, nu? – ii spun sotului “ daca nu te-ai duce in dimineata asta la servici inca, uite ce-i, hai, sa vedem, vrei?” Vrea. Continui cu treburile, dupa programul stabilit, si, dupa o ora intreaga de incercari fara gres ale piticului sa-mi taie partea de jos a burtii, decid sa sun la spital. Le spun. Imi raspunde o asistenta, mi-l da pe doctor la telefon “hai, sint contractii”. Deci, asta e. Ne pregatim, ne imbracam, hop in masina si, clar ca ma durea, il las pe sotu’ sa conduca :). Drumul e scurt, e aproape unspe catre prinz si lumea nu-i pe autostrada. Parcam, ii zic sotului sa nu ia toate bagajoaiele cu noi, vedem noi mai incolo. Bun.
In spital, agitatie mare, lume multa si grabita, in holul mare de la intrare, in sus si-n jos pe scari, inghesuindu-se la lifturi. Ce-i graba asta? Imi iau sotul de mina si, incet-incet, pornim spre camera de primire a noilor mamici. Ne intimpina o doamna cu zimbet de ceara si, dupa ce ne intreaba de nume, ne indeamna sa luam loc si sa asteptam: sintem pe lista, la numarul trei. Ma asez si sotu-mi spune ca sed pe acelasi scaun pe care l-am ales cu optspe luni in urma, pe cind eram cu burtica plina de Liutza. Zimbesc si-mi dau seama ca are dreptate; ce ciudat creier am…. Sedem cam vreo juma de ora, in sfirsit ne cheama: ne ia toate datele, ne pune bratarici si ne spune sa intram intr-o camera la capatul unui coridor: e o camera de ‘tranzit’ pina la camera de travaliu…. Vine o asistenta si-mi da instructiuni pe care mi le amintesc de data trecuta. Chiar vreau s-o corectez pe ici, pe colo, dar ma abtin, tocmai ma taia piticu’ cu cutitu’…:)
Sint pe patul ingust, cu monitoare pe burta, vine doctorul “inceput de travaliu, contractii ok, dar nu dese si nici destul de intense”. Hopa, aici parerile noastre difera drastic, dar tac. Ma si controleaza si verdictul e “dilatatie 4 la 5 cm”. Ma simt bine sa aud asta, ma gindesc ca-s la jumatea drumului:).
Vine o alta asistenta si ne spune ca toate camerele de travaliu si nastere sint ocupate, e vineri (!) si trebuie sa asteptam vreo doua ceasuri pina se elibereaza una. E bine? Pai, avem de ales?! Vorbim de una, de alta, eu si sotu’, intre timp incep sa ma vaicaresc ca nu i-am spus Liei ca plec la spital, ma ingrijorez pentru soarta ei pentru weekend si-mi planific sa fiu inapoi acasa duminica. Parca e dupa mine:)……. Piticotul cu cutitul venea mai des deja, cam la cinci minute, dindu-mi clar de stire cind e pe vine si umplindu-ma de speranta cind se duce. Uf. E aproape ora 2 dupa masa.
S-a eliberat o camera. Ne mutam. Vor sa ma ia cu pat cu tot dar eu vreau sa umblu pe jos. O sora mi se incrunta in fatza si-mi zice “nu se poate”. Dar de ce nu? “Nimeni nu mai face asa”. Zic “va rog, m-as dezmorti si mi-ar prinde bine”. Spre surprinderea mea, ma lasa. Ajungem in camera, totu-i la locul lui, camera e mare si curata. Ma asez pe pat cu placere, ce comod e….. Mi se pun monitoarele si, prompt, o anestezista se prezinta sa ma intrebe de epidural – din moment ce aveam dilatatie 5cm, eram ‘clienta’ buna. Stau in cumpana numai o secunda – timp in care imi amintesc de durerile nasterii – si zic “da, de ce nu”. Imi trage cu ochiul si-mi zice ca vine in juma de ora. Zis si facut. La 3:30pm, aveam infipt in spinare tubuletzul care-mi aducea alinare – piticotul nu mai facea fatza, haha, l-am pacalit:). Doar ca am mai pacalit inca ceva: chiar contractile pentru ca, daca va vine sa credeti, nu le mai aveam. A, nu e vorba, nu mai simteam nimic de la medicament, dar pe monitor, acolo unde ele, contractile, trebuiau sa suie munti si sa coboare vai, nu mai erau!! Stupoare, cum adica nu mai sint contractii?! Ce se-ntimpla?! Nu vine bebe? Credeam ca totul merge struna……….. Vine doctorul si-mi explica frumos ca, in cazuri rare, odata ce anesteticul alearga prin corp, organismul da semnalul de ‘inchidere’ a oricarei alte activitati. Prin urmare, eram in hibernare:). Imi zice “asteptam vreun ceas, doua, sa vedem daca-ti revii”. Ma gindeam “...la normal, ca e clar ca-s anormala”, asta-mi lipsea……..Intre timp, doctorul imi rupe membranele. Simt un siroi de apa caldutza si placuta pe mine. Sora vrea sa ma schimbe, ii zic ca-mi place asa si ma lasa in pace. 5:30pm, nimic. Se convine la pitocin intravenous. Aaaaaaaaaaaaa, venele mele!
Douazeci de minute de picaturi de stimulare a creierului meu sa dea semnalul de contractii. Bucuros, sotu-mi spune ca vede pe monitor o contractie mica-mica, dar e acolo. Ma bucur si eu, facem galerie. E sase si-un sfert si simt ca-mi pica ceva din mine. Ii spun sotului, ma intreaba “crezi ca-i pruncul?” Zic “ce altceva?” hem sora. Nu ma crede “e prea Repede, stai linistita”. Insist “mapreseaza tare si simt ca trebuie sa scot ceva afara din mine”. Dupa patru-cinci rinduri de schimb de replici, se-ndupleca si cheama doctorul. Vine, ma verifica “copilul e jos, dilatatie 10cm, start”. Are o alta clienta si ma lasa cu sora. Asta vine linga mine si-mi zice sa incep sa-mping. Fac ce trebuie de doua ori si-o aud pe sora aproape zbierind “nu mai impinge!! aduna-ti picioarele, treci pe-o parte!” Ce se-ntimpla?! Pai, nu vroiau sa scot copilul?! Nu de asta-s aici, in spital, in loc sa-mi savurez linistea de vineri dupa-amiaza?! Il suna la telefon de urgenta pe doctor sa vina…. Copilul iese fara doctor, nu-i permis! Vine doctorul, ma pun in pozitie, imping si Maya e afara!!!! “Intinde miinile, s-o apuci”, imi zice doctorul. Eu pufnesc in ris “serios?”. “Da, e copilul tau, hai”. O apuc si mi-o trag pe piept, e un omulet mic si rozuliu-albastriu, plinge putin ragusit, dar cu toti plaminii. Lumea-mi zimbeste in jur, totul e bine. Ma uit la fetitza, e mica si fatzuca-i e schimonosita de grimase; vrea sa plinga si eu vreau sa rid. Cred ca reusim amindoua. Ce frumoasa e…..
Maya are cinci zile azi. Eu, mamica nu prea buna, nu prea am laptic pentru ea, dar ma straduiesc. Lia, surioara ei mai mare, o adora. Ne mingiie cu minutele ei dulci, si pe mine “mama, mama” si pe Maya “beibi, shhhhhh”. Sean ne priveste si stiu ce inseamna iubirea.
Multumesc lui Dumnezeu.
mona, 
lia (24.04.2004) si maya (28.10.05)
www.seansimon.com/october2005.htm" target="_blank">OCTOMBRIE
www.seansimon.com/Maya.php" target="_blank">PRIMA POZUCA - MAYA
www.seansimon.com/ultrasound.htm" target="_blank">BABY MAYA site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">asa s-a nascut lia
Raspunsuri
Ramonika spune:
sa-ti traiasca fetitele si sa te bucuri de ele. mi-a placut povestea.
coincidenta e ca si eu m-am nascut la sfarsit de octombrie (pe 27) tot intr-o vineri. numai ca asta se intampla acum 27 de ani! 
Ramonika
si pisicile Vladutz 
Bubulina Maritza
laureta spune:
Sa iti traisca Maya scumpa,sa fiti fericiti toti 4!!!
Laureta si galusca Inisa
(10 iunie 2004)www.babiesonline.com/babies/i/inisa/" target="_blank">
dana_ene spune:
Felicitari !
Sa va traiasca cele doua printzese 
.
M-a emotionat foarte tare povestea voastra.
Daniela 
(25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
acris spune:
Mona, emotionanta poveste !!! Si ai un dar de-a povesti fantastic!
SA-TI TRAIASCA FETITZA SCUMPA, SA FIE SANATOASA !!!
SA TE BUCURI DE FRUMOASELE TALE MINUNI
Cristina & Amalia (20.04.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=47936" target="_blank"> Povestea nasterii
Poze Amalia
numeioana spune:
Foarte frumoase fetitele! Sa fiti sanatosi cu totii! Sunteti o familie fericita! Asa imi doresc si eu, doi copilasi!
Ioana
Bebe Beca spune:
"Maya are cinci zile azi. Eu, mamica nu prea buna, nu prea am laptic pentru ea, dar ma straduiesc. Lia, surioara ei mai mare, o adora. Ne mingiie cu minutele ei dulci, si pe mine “mama, mama” si pe Maya “beibi, shhhhhh”. Sean ne priveste si stiu ce inseamna iubirea.
Multumesc lui Dumnezeu."
Eh, in momentul asta am cedat si am inceput sa plang. Sa fiti sanatosi si fericiti. Si impreuna mereu. Asa sa va ajute Dumnezeu.
Ioana si Rebeca
http://community.webshots.com/user/bebebeca
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
Ina869 spune:
La fel ca si in cazul Liutzei, superba povestea Mayei! 
Am plins la final de emotie si bucurie.
Sa fie sanatoase si sa va aduca multe bucurii!
Ina si beba 35+
Sabina spune:
M-ai emotionat rau de tot.Sa-ti traiasca maya si sa te bucuri de printese.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.
Iulia P. spune:
Felicitari, Mona! Congratulations, Sean!
Bine ai venit pe lume, Maya!
Sa va bucurati de ea, sa creasca mare, inteligenta si sa fie cel putin la fel de frumoasa ca si surioara ei.
Iulia P. si Thomas Anthony (16 iunie 2004)