Sunt copiii nostri mai rasfatati?

Discutam acum cateva zile cu matusa mea care imi spunea ca parca pe vremea lor era mai usor sa cresti copii. Remarca venea dupa niste accese de personalitate ale Carinei (3ani). Sa fie oare adevarat? In mod cert parintii nostri erau mai tineri cand ne-au facut pe noi. Are asta vreo legatura cu toanele copiiilor din ziua de azi sau e doar o remarca de genul "pe vremea mea..."? A trecut oare timpul si a sters amintirea acceselor de furie? Eu, imi aduc aminte de multe momente de conflict, in special cu bunica, pentru ca pana la 6 ani am crescut la bunici. Poate faptul ca asta i-a facut sa perceapa ca mai usoara cresterea, contributia bunicilor?
Eu recunosc ca am cam rasfatat-o pe Carina si acum ducem niste mici razboaie, dar parca nu e chiar asa imposibil.
Nadina

Ramba spune:

Sunt si copii rasfatati, sunt si copii care nu sunt rasfatati.
Fetita mea este si ea o mica rasfatata. Probabil au crescut numarul de copii rasfatati fata de vremea cand eram noi copii. Spun asta pentru ca eu nu eram rasfatata. Eu cred ca intr-o familie in care sunt mai multi copii la diferenta mica de varsta, acestia sunt mai putin rasfatati, dar daca e doar unul la parinti si bunici...

Babisa spune:

Cred ca mamele noastre munceau mai mult si nu prea aveau timp sa stea cu noi in brate non stop,asa cum stam noi cu puiutii nostri...plus ca primele 3 zile de la nastere,stateau in spital si nu le permitea sa stea cu bb in camera,iar in astea 3 zile bb se auto-educa...adica realiza ca plange degeaba.Eu am stat cu bb in camera inca de cand am nascut-o,vreau sa zic ca timp de 1 saptamna nu am putut sa pun geana pe geana...si atunci cand ea dormea,eu in loc sa imi fac somnul ,stateam si ma uitam la ea cum respira,eram topita dupa ea,nici macar nu mai simteam oboseala.Asa ca da...cred ca sunt mult mai rasfatati cei din ziua de azi si le creste numarul simtitor .Eu ador sa imi rasfat bebelina...nu ma pot stapani,noroc ca momentan este destul de cumintica...mai da ea palme peste fata ,dar cu siguranta nu isi da seama ca raneste,o face pur si simplu din dragoste.
Credeti ca e bine daca ii dau usor peste manuta,atunci cand ne da palme??are 11 luni

try spune:

Dupa mine rasfatul apare atunci cand parintele nu e consecvent cu copilul. Adica se asteapta ca respectivul copil sa respecte regula x, insa parintele nu actioneaza consecvent pentru a-i trasa copilului limita. Adica uneori, cand copilul face un lucru nepermis, el este corectat, alteori nu. Asta inseamna lipsa de consecventa. Iar copilul normal ca e confuz (pai de ce acum se poate si maine nu se poate) sau incearca sa speculeze momentele astea intanzand coarda mai mult (caci a vazut ca uneori e permis, desi alteori i s-a spus ca nu e permis).
Rasfatul apare de regula la parintii usor impresionabili, cei care raman induiosati de o privire de-a copilului si nu mai au puterea de a-l corecta pe copil, crezand ca prin corectia respectiva ii fac rau copilului de genul: "uita-te la el ce fatzuca scumpa are, cum sa-l cert eu acum ca a varsat gunoiul pe covorul din sufragerie"). Dar alteori, devin mai vigilenti si corecteaza acelasi comportamnet pe care ieri l-au considerat a nu fi o problema ("ammi, nu ti-am spus sa nu mai versi gunoiul pe covor?"). Eu cred ca de aici apar copiii rasfatati.
In esenta, un copil rasfatat e un copil caruia i se permite sa fie rasfatat. Accesele astea de rasfat apar dupa mine din inconsecventa parintilor sau ma gandesc ca poate aparea si din metode gresit aplicate.
Pana la urma, rasfatul este o manifestare cauzata de slaba, inconsecveta sau gresita trasare a limitelor unui copil.

Dar rasfatul este relativ, adica el e definit de o persoana in raport cu normele acesteia. Ca urmare, un copil poate parea nerasfatat pentru noi, dar poate parea rasfatat pentru bunicinoastra si foarte rasfatat pentru pritenea noastra de bloc.
Daca pe mine, ca parinte, sa zicem nu ma deranjeaza trantelile pe jos si crizele de isterie ale copilului meu si ca urmare nu le corectez, nu pot sa mai zic ca al meu copil e rasfatat, ci doar ca are niste limite mai largi decat alti copii. Copilul meu, insa, poate parea rasfatat pentru prietena mea de bloc - asta pentru ca el nu se inscrie in regulile si normele ei care sa zicem ca-s mai stranse decat ale mele (n-ai vazut ca de cele mai multe ori sunt cei din jur care-ti categorisesc copilul ca fiind rasfatat).
Si uite-asa ajung si la paralela de care vorbeai tu: pe vremea parintilor nostri-pe vremea noastra.
Nu cred ca acum copiii sunt mai rasfatati decat erau atunci. Doar ca regulile de conduita, educatie ale unui copil erau mai putin permisive Asa erau normele sociale atunci care impuneai o anumita eticheta in comportamentul unui copil si ca urmare paritnii cautau sa-si sculpteze copiii conform acestor modele.
In ziua de astazi, parintii sunt mai permisivi, copiii au mai multa larghete in gandire, comportament, dar asta nu-i face mai rasfatati. Nu-s rasfatati in raport cu viziunile noastre de parinti, insa in viziunea parintilor/matusilor etc. noastre, ei pot parea rasfatati. De ce? pentru ca matusa are in minte acelasi model vechi de educatie pe care trebuie sa se plieze un copil, insa modelele din ziua de astazi sunt mai libertine un pic.
Cateva exemple concrete:
- fetitelor nu prea le era permis sa se macheze (nici macar in joaca) la varste de 5-10 ani. Unii parinti nu permiteau asta nici la 17 ani. Astazi in schimb, machiatul ocazional la fetite chiar si sub 10 ani, nu mai pare o problema pentru anumiti parinti.
- pe vremea mea, copiii nu prea aveau un cuvant de spus in privinta alegerii vestimentatiei. de cele mai multe ori, parintii cumparau pentru ei fara a-i consulta. Astazi, parintii le acorda copiilor mai multa libertate in alegere si tin cont si de parerea lor cand e vorba de imbracaminte.

Pe vremea parintilor nostri circula teoria conform careia, copilul trebuie tinut mai din scurt, nu trebuie sa i se permita prea multe pt. ca si-o ia in cap. Astazi parintii cauta sa acorde mai multe libertati copiilor lor in speranta ca asta le va dezvolta personalitatea, creatia, increderea in sine etc.

Fii sigura ca pe vremea cand matusa ta si-a crescut copiii, o uncheasa de-a ei ar fi avut cate ceva de comentat la adresa modului cum erau educati copiii pe vremea matusii tale. Fiecare noua generatie pare mereu mai indrazneaza decat vechile generatii.

Nu este mai putin adevarat si ca generatiile tinere de parinti tind de regula sa considere metodele parintilor ca limitative sau dure, sau creatoare de adulti inchistati, sau lipsiti de initiativa sau fara incredere in sine, sa zicem. In felul asta ei largesc limite copilului in speranta ca asta va rezolva problemele cu care parintii lor s-au confruntat cand erau copii. Intotdeauna generatiile noi vor trasa limitele undeva mai departe decat au facut-o parintii lor.

Problemele apar de regula la parintii care inteleg gresit aceasta larghete a limitelor si permit copiilor lor multe lucruri care modeleaza copilul intr-un fel pe care parintele de fapt nu si-l doreste. Dar pentru ca ei au suferit cand erau copii de pe urma metodelor aplicate de parintii lor, acum tind sa actioneze in directia opusa.
Ma refer spre exemplu la cazurile cand anumiti parinti care au suferit de pe urma lipsurilor materiale (ca nu stiu cum sa le zic, nu ma refer la saracie) cat erau copii, tind sa le ofere copiilor lor toate lucrurile posibile si in felul asta ei considera ca au fost niste paritni foarte buni: "ti-am luat de toate, ti-am luat tot timpul ce-a fost mai bun, lucruri pe care alti copii nu le-au avut niciodata". Sau eterna scuza de ce nu mai faci al doilea copil: pentru ca vreau sa-i ofer lui Bombonel tot ce eu n-am avut, iar asta inseamna o gramada de cheltuieli. Al doilea copil daca ar aparea, nu as mai putea sa le ofer tot ce mi-am propus/dorit etc."

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

l_carmen2003 spune:

Mai adaug si eu, fiecare esec al copilului trebuie asumat de noi parintii...
Copilul meu - 2 ani - este alintat pt ca eu il alint. Si daca nu o fac eu o face tata-sau sau vreunul din bunici. Alex a aparut tarziu si neasteptat. Firesc ca il acoper cu toata dragostea.
Incercam sa facem ce e mai bine insa mai gresim... iar copilul speculeaza.
Ideea e ca incercam sa pastram niste limite decente in conduita si sa il crestem nu atat ne-alintat, cat sanatos si cu respect pentru valori si viata. Dar il alintam. Nu se arunca pe jos, nu face crize de isterie si nu cere sa primeasca ceva daca vede la alt copil insa a incercat a o faca si nu i-a mers. I-am explicat ca nu e bine ca face si apoi, desi imi crapa obrazul de rusine l-am lasat sa se tavaleasca pe jos pe trotuar si m-am facut ca plec si il las singur acolo. A doua oara nu s-a mai repetat. Parerea mea e ca incerca sa ne testeze limitele sa vada pana unde poate merge. Nu a mers nu a mai facut asa. Dar asta nu inseamna ca nu e alintat. Stie sa obtina ce vrea si vine si ma ia in brate si ma saruta si imi spune "mami" cand vrea musai ceva si se pisiceste... si are doar 2 ani...

Try, daca nu gresesc, de la tine am citit despre chestia cu ignoratul copilului cand se tavaleste pe jos si am bagat la cap. Ne-a folosit la amndoi: si mie si lui fiu-meu. Multumesc.
Superbe pozele cu piutul tau.

Carmen

ingerash spune:

din cate vad peste tot se vede clar ca cei mici sunt mult mai rasfatati fata de cei care au acum 20-25 de ani. probabil si caderea comunismului a avut o influenta f mare (pt k atunci nu se gasea nimic) si exista obiceiul de a prelua tot ce vine din afara, si eu cand o sa am copil o sa-l cresc total diferit fata de de cum am fost crescuta eu clar!!!

Nu īnceta niciodata sa zāmbesti, nici chiar atunci cānd esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate īndragosti de zāmbetul tau! Gabriel Garcia Marquez

try spune:

In capul meu alintul si rasfatul sunt doua lucruri total diferite.
Alintul este o dovada fizica de dragoste fatza de copil (ii luam in brate, ii pupacim toata ziua, ii mangaiem, le vorbim pitzigaiat si stalcit etc.)
Rasfatul e o repercursiune a lipsurilor in educatia unui copil. Ca ex.: trantitul pe jos, aruncatul lucrurilor, lovituri aplicate parintilor, crize de isterie etc.

Alintul si rasfatul nu se conditioneaza unul pe celalalt. Poti linistit sa-ti alinti copilul fara sa ai teama ca micutul degeneraza intr-un copil rasfatat.
E adevarat ca multi dintre copiii care sunt rasfatati sunt si alintati, dar asta pentru ca unii parinti predispusi la a-si alinta copiii foarte mult, nu au nici capacitatea de a actiona hotarat/categoric cand e vorba de indreptarea unor manifestari nedorite la copilul lor. Asta nu inseamna ca toti parintii care-si alinta copiii, nu-i pot si stapani, e vorba doar de unii din ei.

Eu sunt o mare adepta a alintului, alex al meu e cel mai alb copil din lume (sau trebuia sa zic albit), mangaiat si ...si de toate. Dar e la varsta cand cuvintele nu au o mare valoare si insemnatate pentru el, asa ca dovezile de dragoste din partea noastra sunt preponderent fizice, nu verbale. Mai tarziu poate ca va fi nevoie doar de un simplu "sa stii ca mami te iubeste foarte mult" ca sa-l asigur ca eu sunt in orice moment alaturi de el, dar acum ma axez pe alinturi (nu ca mie mi-ar displacea ).
Insa cand e vorba de respectarea regulilor... nu prea se discuta. Se duce si de 20 de ori la tv. pe zi (nu exagerez). De fiecare data e luat de acolo, i se explica ca nu are voie, e dirijat catre altceva etc. Eu deja nu mai am loc sa ma bag peste barbate-miu. El a preluat sarcina asta cu brio. Are o consecventa de fier (eu marturisesc ca mai "ratez" cateodata), pe acelasi ton, cu aceeasi voce si cu aceeas irabdare, sotul se duce si-l corecteaza pe alex atunci cand face ceva ce nu e permis. De ce? Pentru ca stiu ca daca eu imi fac datoria cum trebuie, si acest copil isi va face datoria cum trebuie.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi