Il iubesc din tot sufletul
Raspunsuri - Pagina 4
dulcetica spune:
Marea iubire e pe aceeasi lungime de unda ?
Porumbita spune:
dc imi aduc bine aminte din topicul vechi deschis de paraluta, "marea iubire" s-a casatorit cu tipa pt care a lasat-o pe ea, are functie importanta, e pers publica in Ro...
michelle7 spune:
De ce te cramponezi de trecut??? Solutia problemelor tale e in viitor !
michelle7
paraluta spune:
Am recitit inca odata toate raspunsurile primite de la voi! Ma simt mult mai bine, stiind ca nu sunt singura, si ca exista oameni care vor sa ma ajute.
Bineinteles ca azi dimineata iar mi-a spus ca vrea sa se exmatriculeze. M-am hotarat ca il las sa faca ce vrea . N-are decat sa se exmatriculeze!!! Eu vreau sa-mi vad de mine si de sanatatea mea.
Chiar, din partea mea, n-are decat dupa aceea sa stea acasa in pat toata ziua, si sa se tanguie. Ca el nu intelege ca exmatricularea nu ne rezolva problemele deocamdata. E asa cap patrat, incat cred ca isi merita soarta.
Eu oricum am foarte mult de invatat pentru examenul de echivalare, asa ca ma voi duce la biblioteca si voi invata. Indiferent daca ne vom intoarce in Ro, imi face bine sa invat.
M-am gandit sa le iau pe toate pe rand, sa le rezolv incetul cu incetul. Este singurul lucru pe care pot sa-l fac, ca sa ma simt mai bine.
Si aveti dreptate: fostul m-a parasit candva pentru alta, pentru a reusi mai bine in viata, vezi-Doamne. Si asa de bine a reusit, incat acum e divortat, si imi scrie foarte rar! Atunci cand am postat subiectul, eram si foarte nostalgica, si am vrut sa-mi amintesc, din cauza necazurilor, de momente fericite din viata mea. Asta era.
Vreau sa merg inainte, indiferent de ceea ce se mai intampla. Pana acum, eram speriata de toate crizele lui, ca iar intra in psihoza, si vine salvarea sa-l lege. Am trecut odata prin asta, si credeti-ma, nu e deloc usor sa-ti vezi sotul sarit de pe fix, si unii care incearca sa-l lege in camasa de forta...
Dar acum, m-am gandit putin, si oricum: sub medicamente e, psihiatrul si medicul de familie sunt foarte aproape de noi, iar daca se mai intampla ceva , sun la salvare, si ma descurc. Oricum, acum e intr-o perioada de revenire.
vreau sa traiesc, vreau copii. Dar imi las inca timp pentru toate astea.
Si acum va las, ca ma asteapta in capitol interesant de invatat. Este vorba de ...proteze
VA IUBESC PE TOTI SI SA VA DEA DUMNEZEU NUMAI BINE SI LUMINA IN SUFLETE!!!
dulcetica spune:
EX in mod evident nu merita deranjul si ,parerea mea,a gasit ce-a cautat.In univers e un echilibru!Sotul tau imi inspira compasiune pentru inadaptarea lui si poate cel mai bine ar fi sa se intoarca singur acasa.Citi ani ar mai avea de studiat acolo?Daca poti sa-l sprijini sa o faca,ca o prietena ar fi dragut!Tu termina-ti examenele si sint convinsa ca totul va fi bine si vei putea sa iei si decizia corecta in ceea ce priveste viata ta cind nu va mai fi atit stress.
dpop spune:
ma bucur ca esti mai optimista si ti-ai revenit din nostalgii. ele sunt periculoase, dar asemenea faze sunt inerente cand ne merge rau. imi pare rau ca sotul tau e bolnav, si poate asa cum s-a mai spus pe aici nu o sa-si revina niciodata complet. dar eu cunosc persoane care au trecut prin asemenea faze (poate nu asa de grave totusi, sa vina cu salvarea si camasa de forta) si si-au revenit f bine,sunt un pic mai sensibile la "atacuri", dar totusi sunt normale si isi continua viata f bine. poate sotul tau are si el nevoie de o pauza pentru a avea grija de el insusi, si de aceea rejecteaza asa de inversunat scoala. psihicul uman e tare incalcit pentru mine, dar un psiholog il poate ajuta, daca ar merge regulat ... acuma imi dau seama ca asta poate fi un efort financiar mare.
de fapt ce voiam eu sa spun este ca daca il mai iubesti, sa nu renunti la speranta, pentru ca, in timp, cine-stie ce minuni se pot intampla. fii optimista si sa va ajute Dumnezeu!
adimercedes spune:
quote:
Originally posted by dulcetica
EX in mod evident nu merita deranjul si ,parerea mea,a gasit ce-a cautat.In univers e un echilibru!Sotul tau imi inspira compasiune pentru inadaptarea lui si poate cel mai bine ar fi sa se intoarca singur acasa.Citi ani ar mai avea de studiat acolo?Daca poti sa-l sprijini sa o faca,ca o prietena ar fi dragut!Tu termina-ti examenele si sint convinsa ca totul va fi bine si vei putea sa iei si decizia corecta in ceea ce priveste viata ta cind nu va mai fi atit stress.
dulcetica
Paraluta, eu sunt intru totul de acord cu dulcetica! Nu vad de ce sa iti sacrifici tu cariera pentru a te intoarce in RO unde nu ai garantie ca el isi va reveni si gasi echilibrul. Poate ar trebui sa ia el o pauza de la scoala din Germania, nu sa se exmatriculeze, ci sa faca o intrerupere de studii cu posibilitatea de a le relua daca isi doreste candva. Si eventual sa plece in Ro unde sa incerce sa faca ceva scoala sau sa isi gaseasca de lucru sau, pur si simplu, sa zaca la ai lui si sa isi gaseasca drumul in viata. Poate ca e momentul sa nu mai ii tii loc de mama, ci sa ii fi o prietena si sa il lasi sa se descurce singur, sa il responsabilizezi, sa se bucure de eforturile si reusitele lui, dar sa stie ca esti langa el. Astfel, nici unul din voi nu o sa mai aiba frustrari, si nici tu nu va trebui sa renunti la visele tale de a te realiza in Germania!!! Daca actionati in extremis, exista sansa ca unul din nvoi sau chiar amandoi sa regretati sa apoi sa va acuzati unul pe celalalt de diverse. Nu e o despartire, ci eu cred ca e vorba de ajutorul de care are cineva nevoie. Poate ii va face bine sa fie 2-3 luni in Romania, sa revada locurile, prietenii, parintii, sa reintre in contact cu realitatea si sa nu mai fie nostalgic dupa ce avea, sa isi dea seama ca are sanse sa se realizeze oriunde, atata timp cat VREA asta cu adevarat.
Nu cred ca ai cum sa ii explici toate astea. Nu cred ca va intelege acum, ci trebuie sa treaca el prin procesul de vindecare. Ia in calcul si aceasta posibilitate...
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
paraluta spune:
Draga dpop, costurile pentru psiholog, ca si costurile de sanatate in general sunt suportate aici de Casa de Asigurari.Deci asta n-ar fi nici o problema. Singura problema e ca dureaza chiar cateva luni pana te ia in evidenta un psiholog, cred ca din cauza ca sunt foarte solicitati. Oricum, vreau sa fac asta, sa-l trimit la un psiholog, si sa mearga la psiholog in paralel cu psihiatrul, unde merge regulat, la doua saptamani. N-am facut pasul asta pana acum, pentru ca vara asta am fost cateva luni plecati, iar el in vacanta fiind, s-a simtit mai bine.
Iar noi, de-abia ne-am intors de ceva mai mult de o luna din Romania, unde s-a simtit mult mai bine, pentru ca am fost inconjurati de oameni dragi, care au stat de vorba cu noi. Ce nu intelege el, e ca una este sa fii in vacanta in Ro, si cu totul altceva e sa traiesti zi de zi acolo. E o diferenta mare.
Voi vedea ce mai fac! Vreau in orice caz, sa-mi fac niste analize amanuntite, pentru ca vreau sa stiu cum stau cu sanatatea; am fumat foarte mult de nervi, ma simt slabita, si simt ca ma dor plamanii si pieptul. Sper ca nu e nici o problema. Trebuie, cred, doar sa ma ingrijesc mai mult, si sa fumez mai putin.
Va scriu si zilele urmatoare, pentru ca l-am "prostit" sa mearga pana marti la scoala, pentru ca marti mergem la psihiatru, si o sa-l rugam sa ne spuna si el parerea lui.
paraluta spune:
De luni nu mai merge la scoala. Nu s-a mai simtit in stare. Mi-a fost foarte greu sa accept, pentru ca de inteles am inteles. Asta e, e inca bolnav, nu si-a revenit complet.
S-a pus ieri problema sa ne mutam intr-un alt oras, a vorbit cu niste colegi care i-au spus ca acolo este mult mai usor de terminat studiul. Ieri a fost o zi chiar foarte linistita, pentru ca faceam deja planuri ca ne mutam, era plin de speranta.
Astazi a reinceput ca nu stie nici acolo daca va putea merge, ca el e inca bolnav. Ma deranjeaza foarte mult ca este asa de oscilant. Psihiatrul lui i-a spus ieri ca intr-adevar n-are rost sa mearga aici la scoala, sa se lase umilit.
Nu stiu ce se va alege de noi, pentru ca nu stiu incotro.Sunt disperata. Stiu numai ca vreau departe de orasul asta unde am suferit amandoi foarte mult. Si stiu ca nu pot sa incep nimic cu el atata timp cat este inca bolnav. Este deja foarte bine, chiar ieri i-a mai scazut doctorul din medicamente, dar tot nu e ca inainte, curajos si increzator in el. Si nici nu poate nimeni sa stie cat mai dureaza pana isi revine complet si daca isi revine complet-vreodata.
Ce sa fac, dragii mei? Candva va trebui sa ma hotarasc daca mai vreau sa mai continui alaturi de el, sau vreau sa ma salvez. va veni momentul asta, sigur.
Barbatul "cel sclipitor" de care v-am scris, fostul iubit, stie de problemele mele. Mi-a scris mai demult ca "trebuie sa avem puterea sa o luam din nou de la inceput". Si ii dau dreptate. Pentru ca oricat ar fi de "fost", este o persoana extraordinar de inteligenta, care m-a ajutat cu sfaturi intelepte.
helbi spune:
Mai Paraluta, de ce va incapatinati voi sa ramineti in DE daca va e asa de greu? Duminica eram la piscina si era si un baiat tinar cca 15-16 ani ....bolnav......o doamna mi-a spus ceea ce am mai auzit si vazut si eu: "Deutschland macht viele Menschen leider kaput. Einer von diesen ist diser Junge, anderer ist mein Man". (pt cine nu stie germana: Germania "termina" multi oameni (nervos se referea). Unul dintre ei e acest baiat, altul e sotul meu). Tipa era rusoaica, dar de multi ani aici.avea vreo 50 de ani si se resemnase...asta e, ia medicamente si doarme- Cind nu doarme, nu e bine!!!
Tu ce vrei????? Ajuta-l, dar crezi ca daca schimbati orasul, va va fi mai bine???? Tot printre straini sunteti, tot nu aveti spijinul celor dragi. Nu v-ar fi mai bine in tara, linga familie.....macar o perioada, pin aisi mai revine is el.
Si, lasa-l naibii de studiu!!!E chiar asa important pt tine sa ai un licentiat linga tine, sau un om normal? Eu as alege a doua varianta!
Iar cu "fostul" ti-am mai scris si eu si altele: nu uita ca anii si-au pus amprenta asupra voastra. Acum ebine, ca sunteti departe si va plingeti unul pe umarul celuilalt nefericirea. Dar, nu uita ca firul rupt e rupt, oricite noduri i-ai face tu!