Managementul stresului
Managementul stresului | Autor: Principesa
Stresul este rezultatul unei ecuatii pe care corpul nostru il experimenteaza in procesul de adaptare la cerintele mediului intern sau extern. Este rezultatul confruntarii solicitarilor cu resursele individuale. Cand resursele nu fac fata apare aceasta senzatie de suprasolicitare=stres. Consecintele asupra psihicului pot fi sentimentele de lipsa de incredere, respingere, furie si depresie care pot duce spre manifestari somatice: migrene, tulburari digestive, cardiovasculare, tulburari ale comportamentului alimentar, ale somnului, dermatologice, endocrine, hormonale, ca mecanisme de aparare in fata pierderii controlului.
Managementul stresului implica intotdeauna o schimbare: fie la nivelul sursei solicitante, fie la nivelul reactiei fata de ea=a resurselor, fie la nivelul ambelor.
Multe probleme deriva din ignorarea stresului. Deci un prim pas ar fi identificarea lui si a modului in care corpul reactioneaza in aceasta situatie. Urmeaza identificare zonei in care solicitarile depasesc resursele persoanei in acel moment. Apoi daca este posibil actionarea asupra sursei solicitante prin diminuare, evitare, reducerea timpului de expunere. Daca nu este suficient sau nu este posibil inseamna ca e nevoie de dezvoltarea resurselor personale de:
-management al timpului
-auto-control
-rezolvare de conflicte si asertivitate, o atitudine pozitiva de acceptare a propriei persoane
De folos mai poate fi: invatarea unor tehnici de relaxare, dezvoltarea retelei sociale de suport si un regim de viata cat mai echilibrat.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Raspunsuri
Aino spune:
quote:
Initial creeata de Principesa
De folos mai poate fi: invatarea unor tehnici de relaxare, dezvoltarea retelei sociale de suport si un regim de viata cat mai echilibrat.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Principesa,
+
Eu,la ora inaintata+migrena din dotare,nu pot lega 2 cuvinte cu sens la un asemenea subiect pe un forum si ma limitez sa continuu ideea principesei cu un fragment dintr-un inteviu cu Dalai Lama.
"In psihologia budista,emotiile distructive sunt stari de spirit care creaza neplaceri,suferinta,stress.Vorbesc,de exemplu,despre emotiile distructive ca ura,furie si atasamentul exagerat sub orice forma.In experienta umana exista suferinta,e adevarat,dar si multa fericire:ajunge sa stim unde sa o cautam.E clar,ca daca unul se concentreaza numai asupra unei probleme,si o vede numai pe aceea,ca si cum ar avea ochelari de cal,se va simti nefericit,fara noroc si deprimat"
Cam atat azi despre profilaxia stressului si antidotul acestuia,fericirea,mai bine zis incercarea de a o gasi.
A.K.
Mica-mica spune:
De folos mai poate fi: invatarea unor tehnici de relaxare, dezvoltarea retelei sociale de suport si un regim de viata cat mai echilibrat.
Cum sunt aceste tehnici de relaxare ?
Suna ciudat intrebarea mea dar sa spunem ca identificam sursa si o constientizam, lucru care mi se pare destul de greu, mai ales ca radacinile sunt in mare parte adanci si mai departe?
Ce inseamna "mangement al timpului " ?
Principesa ai deschis un subiect atat de compex si foarte interesant, daca poti detalia ar fii super.
Aino spune:
Daca tot sunt pe aici,dau raspunsul din punctul meu de vedere.
Managementul timpului inseamna organizarea si impartirea sarcinilor in functie de timpul ce se are la dispozitie.Ca e vorba de o ora sau 10 ani,nu conteaza.
Apropo de 10 ani.Am cunoscut un psiholog care imparte viata in decenii.Zice ca fiecare deceniu e hotarator pentru dezvoltarea noastra fizica,emotionala si intelectuala.
Referitor la tehnicile de relaxare,am sa amintesc una inedita pe care am citit-o intr-o carte numita "Omul din interior"
"In pozitie meditativa se imagineaza un lighean in fata noastra.Se imgineaza de asemnea un orificiu in frunte din care ies toate trairile negative acumulate in cursul unei zile:ganduri,emotii negative,certuri,incordari psihice.
Cu ochii inchisi incercam sa analizam ce a iesit din capetele noastre.
Exercitiul dureaza pana toate trairile negative au lasat capul nostru.Numai cu un cap limpede se poate adormi si bucura de un somn relaxant"
O alta metoda la indemana tuturor de a preveni stressul e zambetul.
Cercetatorii de la University of California in San Francisco au individuat la oameni 90 de moduri de a zambi.
Fetzele triste "produc" la randul lor alte fetze triste.
Fetzele fericite "produc" la randul lor alte fetze fericite.
E de ajuns sa obsevam comportamentul animalelor cele mai apropiate omului,al primatelor.
Ele reproduc de multe ori ceea ce vad in comportamentul celorlati.
Eu pot confirma reusita acestei teorii/metode a zambetului din proprie experienta.Inainte nu stiam sa zambesc,abia daca reuseam sa schitez un ranjet fortat.Eh,acum stiu chiar sa rad.
A.K.
Principesa spune:
Mica-mica, tehnicile de relaxare sunt de mai mult feluri si au scop in detensionarea corpului si amplificarea respiratiei pentru a reveni in contact cu dimensiunea noastra biologica.
La ce ne foloseste asta? La o mai mare rezonanta afectiva. O persoana care are o suferinta va tinde sa isi superficializeze respiratia pentru ca asta o va ajuta sa simta mai putin. Dar ea va simti mai putin si bucuria si emotiile pozitive si in timp poate ajunge sa nu mai simta aproape nimic.
O stare de relaxare ajuta in distantarea optima fata de solicitari si este foarte utila pentru starile anxioase.
Relaxarea este un mediu propice pentru valorificarea potentialului nostru latent, a creativitatii.
Managementul timpului incepe cu prioritizarea activitatilor, cu dezvoltarea abilitatilor de autoorganizare si delimitarea propriei responsabilitati, capacitatea de anticiparea a consecintelor.
Ideea subiectului ii apartine lui Aino
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Aino spune:
Pe langa stress,la "igiena mentala" ,putem include si filtrarea informatiilor cu care venim in contact?Ce acceptam si ce nu din mediul nostru de viata?
Ce lasam sa intre in mintile/sufletele noastre din ceea ce ne prezinta(uneori baga pe gat) massmedia?
Includem aici si mania de a cumpara?Consumatorismul?
Sa includem si consumul extrem al unora de material erotic/porno,alcool,tutun?
Ce-i impinge la asta?
Eu sunt de parere,cei care nu pot sa priceapa in timp sensul si necesitatea acestui mod de a
proteja propria minte pot intra intr-un cerc vicios.Gresesc?
E de vina si societatea asta o noastra,totul facut in ritm de trap si cu cerinta ca randamentul sa fie ridicat?
Cum ne aparam contra incordarii nervoase si fizice care ne asalteaza zi de zi?
Cum ne pastram integritatea psihica?
Citeam intr-o carte,"Sunt oameni care sunt dependenti de stress.E o componenta a vietii lor cu se simt bine.Cuvantul "stress" e la moda si actioneaza ca un magnet.A spune ca esti stressat,inseamna ca esti cineva,ca lucrurile nu merg fara tine.Cine nu e stressat e un om neinteresant"
No bine,asta e de inteles la oamenii cu functii,dar ce sa mai zici cand la auzi pe mamicile din Occident care folosesc tot acest cuvant la moda"stress".Sunt stressa(n)te.Ca si cum ar cere compasiune sau mai multa atentie.Nu mi se pare metoda cea mai apropiata,dar fiecare cu...stressul lui.Aia e.
A.K.
Mica-mica spune:
Poate cel mai bine ar fii sa cunoastem primele simptome, daca putem sa le constientizam. Sunt multe lucruri care ne deranjeaza, ne incarca emotional si nu ne dam seama,poate suntem prea mici/nestiutori atunci si ele ne afecteaza cand suntem mari/cunoscatori nu stiu daca e clar si corect ce vreau sa spun, ne trezim ca suntem cu nervii la pamant, ca organismul da semne de slabiciune si atunci ne consideram slabiti fizic si nu psihic.
Principesa tu explici clar si ca la carte, dar pe mine practica ma omoara 
. Cum se poate actiona asupra "sursei solicitante " , adica sa vad ce reprezinta acea sursa pentru mine, de ce-mi provoaca stress...nu prea ma pricep . Mi se spune ca sunt un om "serios si trist ", incerc sa zambesc dar....e ceva fortat.Am in jur "fetze triste" pe care incerc sa le destind dar nu reusesc pentru ca nu vor.Incerc sa le evit dar apoi primesc reprosuri ca le ignor 
Aino spune:
Mica-mica,pseudonimul tau are cumva a face cu starea ta psihica?Te simti mica si neajutorata?
Referitor la stress si combaterea sa,iti pot indica 2 titluri ale unor carti scrise de catre psihologul David Niven.Titlurile in limba originala sunt:"100 Simple Secrets of Happy People:What Scientists Have Learned and How You Can Use It"si "100 Simple Secrets of Successful People:What Scientists Have Learned and How You Can Use It"
Sper sa fi fi aparut si in tara.
Si uita ca esti un "om serios si trist".
Stii povestea semnului "smiley".A fost creat in anul 1963 de catre graficianul Harvey R.Ball tocmai pentru a ridica moralul angajatilor deprimati dupa fuziunea a doua mari agentii de asigurari.
In 1982,la initiativa lui Scott Fahlam,a fost introdus in internet.
De ce-ti povestesc asta?
Cu cateva zile in urma am reusit sa fac 2 copii sa zambeasca si sa rada, cerandu-le sa deseneze pe o foaie de hartie smileys.
I-am rugat intai sa faca fetze triste,cu ochi si gura cu colturile lasate in jos,si fetze vesele,binecunoscutul smiley.I-am intrebat care fatza le place mai mult?Cea zambitoare,clar.Peste cea trista au trecut de multe ori cu creionul.Au zis ca nu vor sa le mai vada.
Dupa care au acoperit pagini intregi cu smileys,ba chiar au inventat inimioare zambitoare,in locul binecunoscutei formei rotunde.
Le-am raspuns ca nici eu si nimeni nu vrea sa vada fetze triste.
Asa ca,mica-mica,eu ti-as sugera sa-ti cumperi cateva postere cu smileys,daca se gasesc.Daca nu,fa-ti singura si pune-le pe pereti,in birou,in casa scarilor,acasa,unde vrei tu.Exact asa au facut cei 2 copii.
A.K.
Aino spune:
quote:
Originally posted by Mica-mica
nu stiu daca e clar si corect ce vreau sa spun, ne trezim ca suntem cu nervii la pamant, ca organismul da semne de slabiciune si atunci ne consideram slabiti fizic si nu psihic.
"Cauta si pastreaza mereu o bucata de cer deasupra vietii tale."
Ba e clar si corect ceea ce vrei sa spui.E vorba de burnout.Cauta pe net mai multe informatii.
Am sa-ti citez un psiholog:"Igiena dentara previne aparitia cariilor.Igiena mentala(in terminologia romana managemenatul stressului) previne burnout-ul"
scuze pentru introducerea termenului "igiena mentala",dar mie,in limba in care citesc,mi se pare absolut ok si nu ma pot desparti de el.
A.K.
Principesa spune:
Mica-mica, tu ai dreptate. Poate fi mai simplu daca sa identifica sursa solicitarilor care ne depasesc resursele dar uneori sursa poate fi pierduta in negura timpului. Atunci ne axam pe dezvoltarea resurselor interioare.
Printre primele simptome pot fi gandurile negative, cu continut auto-depreciativ, o stare de nemultumire si disocnfort, emotii de frica, furie, tristete, tulburarea comportamentului alimentar: bulimie sau anorexie, tulburarea somnului:hipersomnie sau insomnie.
Daca nu se intervine adecvat asupra situatiei stresul se poate croniciza cu efecte asupra corpului si psihicului.
Din ce imi descrii tu, eu inteleg ca intr-adevar corpul tau a fost supus la niste tensiuni puternice si s-a dezvoltat o armura care mai diminueaza suferinta la nivel constient dar, asa cum scriam mai sus, slabeste rezonanta afectiva in sensul ca nu te mai poti bucura la potential maxim. Poate de-asta nu mai poti sa zambesti. Si cei din jurul tau sunt intuitivi si simt asta. E ca o ruptura in interiorul tau, cronicizata, o suferinta reprimata.
Niste tehnici de relaxare ar fi indicate. Corpul nostru este ca o harta pe care sunt intiparite amintirile noastre, suferintele noastre. E ca o memorie pe care ai putea sa o accesezi sa vezi ce are de povestit.
Aino, draguta povestea ta
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Mica-mica spune:
Pseudonimul l-am ales pornind de la nume si incercand combinatii dar se pare Aino ca inconstienutul a dictat starea mea sufleteasca .
Principesa , incerc sa parcurg aceasta harta dar este fff greu , cu cat ma concentrez mai tare cu atat nu vad nimic, totul e blank, ca si cum as vedea o caseta inregistrata dar cu portiuni sterse.Incerc sa reconstitui puzzel-ul dar nu gasesc toate piesele...pe de alta parte mi-e greu sa accept faptul ca , comportamentul in anumite situatii din copilarie il pot repeta acum ca adult, la o intensitate mai mare .