Sa vorbim cu ASERTIVITATE

Miruna Enescu spune:

Principesa,
Multumesc pentru mesaj.
Promit sa-mi adun toate urmele de asertivitate pentru a fi in stare...sa te abordez direct ca sa ma ajuti in lupta catre asertivitate.(Eu sperasem ca exista cumva un grup constituit, sau ca se va lua intitiativa constituirii unuia, nu de alta, dar ca sa ma mangaie gandul ca nu sunt singura care trebuie sa faca fata situatiei).

De cum voi fi gata, iti voi trimite un p.m.

Principesa spune:

Miru, stai linistita ca nu esti singura. Eu mai lucrez si cu alte persoane si cu toate persoanele cu care am lucrat pana acum la un moment dat se ajunge si la aceasta problematica.
Deci nu esti nici singura care trebuie sa faca fata situatiei si nici singura care va face ceva concret pentru rezolvarea ei. Acorda-ti timpul de care ai nevoie pentru a-ti da seama ca ai suficienta asertivitate pentru a face cel putin primul pas de care ai nevoie pentru a-ti dezvolta resursele.
Te astept cu drag








Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

conchita spune:

vin si eu cu dilema mea. cand folosesti tot timpul "eu", cum scapi din capcana de a nu fi considerat, si deci tratat, drept self-centered si egotist, eventual megalomanic? :-)

Caci ei nu dorm daca nu au facut raul, le piere somnul daca nu au facut pe cineva sa cada - Pilde.

Ileana Cosanzeana spune:

Si eu am fost crescuta intr-o familie in care am fost invatata sa "nu fiu obraznica", "ce va crede X daca faci/zici asa", etc. Nu am descoperit ca am probleme decat dupa ce m-am maritat. Cea care m-a "ajutat" a fost- cine credeti?- scoacraE o persoana foarte dominanta, care isi spune parerile cand are ea chef ( asta doar in familie, in afara familiei e foarte cuminte si retrasa ca nu cumva sa creada lumea ceva rau despre ea!), e foarte conflictiva si pusa pe cearta mereu. Sotul meu are mari probleme cu ea - si aici Principesa as vrea sa-ti solicit sfatul si ajutorul: sotul meu este singurul ei copil, cu sotul ei are o relatie execrabila, lipsita total de comunicare. Pe scurt, isi fac viata amara reciproc si asa i-au facut-o si sotului meu inca din copilarie. Poate subiectul nu isi are locul chiar aici, dar eu cred ca are o mica legatura: poate ma poti ajuta sa invat cum sa o "infrunt" civilizat cand isi da ea tot felul de pareri in legatura cu ce am trebui sa facem noi, etc. Nu am avut curajul sa deschid gura pana acum si crede-ma ca am acumulat o frustrare TERIBILA. Sotului meu nu-i pot spune asta, cu toate ca el este pe deplin constient ce fel de mama are. Ce pot face sa nu se mai bage si sa nu-l mai sufoce pe sotul meu? I se adreseaza cu apelative de genul "iubirea vietii mele", si nu o data a spus ca el este mai important pt ea decat sotul ei!!! Am impresia - si nu cred ca gresesc- ca e " casatorita" cu fiul ei! De 2 luni ne-am mutat in apartamentul nostru si ea sufera in continuare ca iubirea ei a "parasit-o" si ca " nimic nu va mai fi ca inainte"!!!! Precizez ca ea a fost singura dintre parintii nostri care s-a opus casatoriei pe motiv ca "Armando( sotul meu) e prea tanar si nu si-a terminat scoala" ( in decembrie acum termina facultatea, noi ne-am casatorit asta- vara in iulie).Ah, si saptamana trecuta ne-a zis "atat v-ar mai trebui, sa aveti un copil - nici nu o sa aveti ce sa-i dati de mancare! Un copil e o mare problema!"
Scuza-ma daca am fost incoerenta si ajuta-ma te rog!
Mii de multumiri!
Elena.

http://community.webshots.com/user/elenas21

miau-miau spune:

quote:

---

Originally posted by conchita

vin si eu cu dilema mea. cand folosesti tot timpul "eu", cum scapi din capcana de a nu fi considerat, si deci tratat, drept self-centered si egotist, eventual megalomanic? :-)

Caci ei nu dorm daca nu au facut raul, le piere somnul daca nu au facut pe cineva sa cada - Pilde.

---

ezact la asta ma gindeam si eu. Forma "eu" e recomandata cind vrei sa corectezi un copil, in felul asta nu-l faci sa se simta mic si gresit ci apelezi la atasamentul lui fata de tine si il determini sa-si schimbe comportamentul ca sa te faca pe tine fericit. Dar in relatiile cu un adult, cred ca ala iti trinteste un " ia mai du-te de unde ai venit cu ce vrei TU si ce-ti place TIE si ce consideri TU"

conchita spune:

miau-miau, plus de asta, mi se pare pleonastic sa folosim "eu" tot timpul, ca se subintelege ca despre noi si dorintele noastre vorbim mereu, chiar cand folosim "tu/voi/restul lumii". si exemplul cel mai bun e cel dat de tine in relatia parinte-copil. iar intre adulti, mi se pare ca un astfel de dialog ar fi un dialog al surzilor: fiecare vorbeste despre propria persoana, pozitionandu-l pe celalalt automat in scaunul de spectator. si pentru ca asertivul e asa dragut sa se exprime numai la pers. I sg, spectatorului i se transmite asa un sentiment de vinovatie in caz ca nu se supune dorintei asertivului, de nu va vine sa credeti. :-)) a-sertivitate suna prea asemanator cu a-servire, eu asa cred.

Principesa spune:

Conchita, vorbim despre lucruri diferite. Eu ma refeream la Forma Eu atunci cand e vorba de propriile emotii, ganduri, nevoi. Utilizarea lui eu implica asumarea emotiilor, gandurilor, nevoilor. Toti oamenii au emotii, ganduri si nevoi pe care le exprima insa in modalitati diferite. Un om care are dificultati in a-si le asuma va folosi formule neutre: se pare, se spune, sau pluralul sau alte maniera de a evita forma eu care implica pentru acea persoana o vulnerabilitate nepermisa. Adica uneori este o forma de curaj a vorbi despre tine, a te arata asa cum esti si a-ti asuma si faptul ca nu toate dorintele tale pot fi indeplinite, a-ti asuma riscul de a fi respins.
Oricum daca cineva vrea sa iti gaseasca nod in papura reuseste.
Megalomania este considerata tulburarea deliranta cu ideatie de grandoare cand sunt exacerbate propriile calitati si realizari. Deci sunt niste lucruri diferite, nu?
Elena, inteleg ca situatia ta nu este foarte confortabila. Relatia dintre sotul tau si mama lui nu este foarte ok dar nu este nici datoria nici responsabilitatea ta de a rezolva. Aceasta este o relatie foarte complicata si sotul tau este cel care trebuie sa ia initiativa in a se delimita de mama lui. Ma gandesc ca este frustrant poate si faptul ca el nu face acest lucru nu? In afara de faptul ca s-a opus casatoriei voastre cum altfel mai intervine ea relatia voastra sau in relatia cu tine?
Miau-miau, Conchita, unde am gresit eu cu informatiile daca ati inteles de la acest topic?


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Principesa spune:

Miau-miau, Conchita, unde am gresit cu informatiile daca
-asta "miau-miau, plus de asta, mi se pare pleonastic sa folosim "eu" tot timpul, ca se subintelege ca despre noi si dorintele noastre vorbim mereu, chiar cand folosim "tu/voi/restul lumii". si exemplul cel mai bun e cel dat de tine in relatia parinte-copil. iar intre adulti, mi se pare ca un astfel de dialog ar fi un dialog al surzilor: fiecare vorbeste despre propria persoana, pozitionandu-l pe celalalt automat in scaunul de spectator. si pentru ca asertivul e asa dragut sa se exprime numai la pers. I sg, spectatorului i se transmite asa un sentiment de vinovatie in caz ca nu se supune dorintei asertivului, de nu va vine sa credeti. :-)) a-sertivitate suna prea asemanator cu a-servire, eu asa cred."
-si asta "ezact la asta ma gindeam si eu. Forma "eu" e recomandata cind vrei sa corectezi un copil, in felul asta nu-l faci sa se simta mic si gresit ci apelezi la atasamentul lui fata de tine si il determini sa-si schimbe comportamentul ca sa te faca pe tine fericit. Dar in relatiile cu un adult, cred ca ala iti trinteste un " ia mai du-te de unde ai venit cu ce vrei TU si ce-ti place TIE si ce consideri TU"
ati inteles voi de la acest topic?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

conchita spune:

Principesa, tu nu ai gresit cu nimic. de ce trebuie sa fi gresit tu cu ceva, daca am eu dileme la subiect?