Va este frica?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns smillaraaq spune:

quote:
Originally posted by cami30

Nu am nici o fobie pe lumea asta si ma felicit ca sunt o femeie puternica. Am insa o slabiciune. Am evitat intotdeauna inmormantarile. Mi se pare ingrozitor ca oamenii morti trebuie plimbati prin tot orasul cu mare tam tam si muzica, si mai ales cu sicriele deschise. E o traditie cretina pe care nu stiu cum o s-o pastrez atunci cand imi va veni randul sa-mi ingrop apropiatii.
Am avut cosmaruri ani te zile cand m-au pus "rudele" sa-mi sarut tatal mort in sicriu. As fi vrut sa-i pastrez imaginea vie, senina si calda si nu sa raman cu cosmarul omului mort si rece din fata mea. Mi-am iubit enorm tatal si i-am urat pe toti ca m-au silit atunci sa-l vad mort in fata okilor cu atat mai mult cu cat mi-a murit in brate.
La moarte bunicului meu am refuzat sa ma apropii de camera unde a fost tinut. Am ramas astfel cu imaginea bunicului meu minunat, vesel si frumos pe care il asteptam intr-o dimineata la cafea. Nu am mai venit insa pentru ca o masina nenorocita a dat peste el. Am fost trista, distrusa dar am ramas cu imaginea lui vie si mi-e mai usor sa vb despre el, despre moartea sa, fara sa plang. Cand insa imi amintesc de tatal meu, si am imaginea lui mort in fata mea , sunt pur si simplu ingrozita si nu pot sa vorbesc despre el cu usurinta.

Cand o sa mor, o sa las prin testament sa fiu incinerata. Si daca incinerare nu se poate, atunci sa ma puna intr-un sicriu si sa ma acopere si sa ma duca la biserica nu sa ma tzina acasa si sa sperii copii, vecini sau nepoti. Nu vreau sa-mi chinui copiii sau rudele sa ma boceasca si sa ma taraie intr-o masina prin tot orasul, cum nu vreau sa-mi faca vreo pomenire unde sa vina o gramada de necunoscuti sa manance si sa se veseleasca. NU, vreau sa isi aminteasca ei de mine, sa nu iroseasca banii pe pomeni si sa dea, daca vor celor care au cu adevarat nevoie. Unor oameni saraci care cu siguranta si-ar aduce aminte de mine. Traditia ordodoxa a inmormantarii mi se pare cumva barbara, lipsita de decenta si de civilizatie

cami








Cami,

Perfect de acord cu tine; ma rog sa se breveteze inventia finlandezilor: congelare si dezintegrare. Parca e mai curat si mai frumos decat incinerarea.

As fi vrut ca moartea sa fie o chestie mai demna: sa dispari, sa te topesti ... whatever, dar in liniste si fara mare tevatura si fara sa ramana dupa tine o carcasa de care ceilalti trebuie sa se scape.

In ceea ce priveste frica, mi-e frica de oamenii fara simtul umorului, de brute si de violenta. De oamenii cu care nu poti discuta si al caror argument e pumnul.

Si ma tem uneori ca nu-mi va ajunge timpul in aceasta viata sa fac tot ce-mi doresc. In sensul acesta, as putea spune ca intr-un fel ma tem de curgerea timpului.

Dar cele doua mari spaime sunt violenta si moartea.





Come to the dark side: we have cookies!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamini spune:

mie mi-e frica de sobolani.
si-n rest, la capitolul mai putin concret ma tem ca cei dragi mie ar putea suferi( sub orice forma).

M

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilona77 spune:

mi-e frica de : inaltimi, poduri, tunele, apa, intuneric, batranete, moarte, painjeni, serpi, caini ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ana-Maria21 spune:

Incep ca cred ca sunt cam anormala in comparatie cu prietenii mei.imi este frica de fffffff multe lucruri:de paienjeni dar o fricaaaa,ma ia cu calduri daca ii vad pe mine si devin disperata
-de inaltimi
-de viteza
-de oameni morti si de sicrie(stiu ca la partea asta sunt nebuna,insensibila dar nu ma pot abtine daca m-ar obliga cineva sa stau langa un mort sau sicriu intru in panica,nu ma pot controla si desi am vazut oameni morti....bunicii care au zis sa
nu-mi fie frica de ei ca ei nu imi vor face nimic mie tot imi e)ar mai fi dar mai las si pe altii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alunita spune:

Mie mi-e frica de inaltime, viteza, imi e frica sa ma aflu in apa la adincime, de intuneric cind sint singura in casa, si de morti desigur,dar cind mi-a decedat tata nu mi-a fost frica sa stau linga el tot timpul

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ovidiu bufnila spune:

Frica este fie un corector fie o brambureala a celulelor. E un lucru incantator pe care ar trebui sa-l reinvatam. Groaza e altceva. E suprema si totala de parca toate celulele ar incerca s-o ia la sanatoasa si corpul tau sa se descompuna. Celule sunt cheia fricii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns forte spune:

Cum de a aterizat subiectul asta aici?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns clau2toma spune:

mie mi-e frica de stafii .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns She spune:

De inaltime.Viteza cu masina.Ciini desi am avut si ii ador.Respect apa desi inot bine.Sa nu dispara mama de pe locul ei de pe harta de unde mi-a ramas. Si imi e frica citeodata de mine insumi de ce sint in stare!M-am clonat mental ca sa pot sta de vorba cu "ea" si sa ne intelegem. Mi-e frica de dragostea altora pt mine ca nu sint in stare si poate nu realizez cind este timpul sa le raspund la fel.Si mai ales Cum.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marinar spune:

MI-e frica de inaltime si de singuratate- nu o cunosc si nici nu vreau.

marina

pozici

Mergi la inceput