Clubul celor singuri
Clubul celor singuri | Autor: ana_maria222
Clubul parintilor singuri exista...dar clubul celor singuri si inca in suferinta..unde este??????
Sa poti sa ierti cand altii te inseala, sa te ridici cand altii te doboara, Sa poti pastra ce altii pot s-arunce, Sa razi chiar daca sufletul iti plance Si vesel sa ramai chiar daca..afara ninge! Aceasta este arta de-a invinge....
http://community.webshots.com/user/ana_maria222 poze noi....
Raspunsuri
dana_danen spune:
Nu cred ca exista si eu ma inscriu.
Mi-ar prinde bine sa vorbesc cu persoane care stiu ce inseamna singuratatea.Si poate ne si dam cate un sut in fund reciproc si reusim sa iesim si din depresiile pe care ni le provoaca singuratatea asta nenorocita.
Se mai prinde cineva?
EU SI AI MEI
dana_danen spune:
Ups...sper sa nu fi facut vreo trasnaie...
Au voie aici si parintii singuri?Ca tot singuratate se cheama
EU SI AI MEI
ana_maria222 spune:
pai tocmai la asta ma gandeam....eu inca sufar f mult si cred ca m-ar ajuta sa aud cateva incurajari din partea celor care sunt in aceeasi situatie. sa aud o vorba buna, un sfat.......
Sa poti sa ierti cand altii te inseala, sa te ridici cand altii te doboara, Sa poti pastra ce altii pot s-arunce, Sa razi chiar daca sufletul iti plance Si vesel sa ramai chiar daca..afara ninge! Aceasta este arta de-a invinge....
http://community.webshots.com/user/ana_maria222 poze noi....
brendamitran spune:
Cum sa nu existe? Primul subiect,"albumul mamicilor si taticilor singuri" nu tot despre singuratate vorbeste? In fine,bine ati venit,daca vreti sa vorbim aici,vorbim aici...
Primul pas ar fi sa credeti ca din momentul asta nu mai sinteti singure.Sau nu mai sintem.Sintem o "gasca".
Si asta e ceva,nu?
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
orchid spune:
quote:
Originally posted by ana_maria222
pai tocmai la asta ma gandeam....eu inca sufar f mult si cred ca m-ar ajuta sa aud cateva incurajari din partea celor care sunt in aceeasi situatie. sa aud o vorba buna, un sfat.......
Sa poti sa ierti cand altii te inseala, sa te ridici cand altii te doboara, Sa poti pastra ce altii pot s-arunce, Sa razi chiar daca sufletul iti plance Si vesel sa ramai chiar daca..afara ninge! Aceasta este arta de-a invinge....
http://community.webshots.com/user/ana_maria222 poze noi....
Nu intru prea des pe aici dar de cate ori intru gasesc un subiect nou scris de tine pe aceeasi tema. Te-am incurajat candva dar se pare ca iti place sa fii compatimita sau in centrul atentiei. Get over it!
danna2002 spune:
fara sa fiu prea dura trebuie sa afirm cu fermitate, ca una e sa ai 30 de ani, si sa treci peste o despartzire, cand ai mai trecut si peste altele, si alta e sa ai 19 sau 20 de ani si sa se rupa relatzia cu primul om pe care l ai iubit. Zau, cele care nu au trecut prin rupturi ale unei relatzii..:) sa multzumeasca cerului ca au avut noroc, iar cele care am trait asta ..sa incercam sa o ajutam.
E greu, dar in timp si cu multa vointza o sa treaca..:) so.: ANNE, smile!
dana_danen spune:
Ca sa fiu absolut sincera..difera mult singuratatea...singura..cu singuratatea cu copii.Si parca e diferita si despartirea de un om cu care ai avut o viata,o familie..de cea de un prieten cu care poate n-ai ajuns sa-ti faci prea multe planuri.
Cred pana la urma ca am gresit subiectul
EU SI AI MEI
danna2002 spune:
quote:
Originally posted by dana_danen
Ca sa fiu absolut sincera..difera mult singuratatea...singura..cu singuratatea cu copii.Si parca e diferita si despartirea de un om cu care ai avut o viata,o familie..de cea de un prieten cu care poate n-ai ajuns sa-ti faci prea multe planuri.
Cred pana la urma ca am gresit subiectul
EU SI AI MEI
ai dreptate..in ceea ce priveste debarasarea de unu cu care ai si copii, e muult mai greu..acum depinde si..de implicare si de om, de maturitate.
Ajuns la 3..sau 2... de ani vezi altfel...si te tzi de hotararile tale..ca un om decis, insa tanar si debusolat fiind e mai dificil, mai ales ca tzi se pare ca NIMENI SI nimic NU te mai poate echilibra.
stiu ca si eu la 19. 20..sufeream ca un caine dupa diversi...pe care acum ii tratez..cu atitudinea pe care o meritau de atunci. E uimitor ca detasarea mea provoaca..atasamentul..lor, insa e taziu, mai mult decat sa traiesc clipa nu pot, mai ales ca stiu si de ce sunt in stare ei..si ca nici eu nu am kef sa ma leg la cap cu o relatzie de acum.
ce sa ii faci de la 20 la 22..m am maturizat..ce i drept cumva fortzat..dar macar nu mai sufar din orice....si am intzeles ca unii kiar NU merita.
Ioana Sora spune:
De multe ori, copilul imi umple golul pe care il simt. Alteori, ma simt ingrozitor de singura. M-am intalnit saptamana trecuta cu niste prieteni. Mereu ajungem la aceleasi discutii, despre ex-ul meu. Nici nu-mi dau seama cine aduce discutia in directia asta, ei sau eu... Desi a trecut un an si jumatate de la divort, destul de des se intampla ca in discutiile cu prietenii sa-l pomenim. Drept e ca el era "sufletul gastii", un om pe care ei il cunosteau de mic, eu de sapte ani. In fine... vorba prietenilor mei... Poate apare atat de des in discutie din cauza ca inca nu mi-am revenit. Poate apare in discutii pentru ca ma simt singura. Asta si apropo de ce spunea Orchid...
Cert e ca nu e usor, indiferent de cat m-a facut sa sufar respectivul, sa arunc totul intr-un colt al mintii si al sufletului, ca si cum aceasta parte a vietii mele n-ar fi existat. Trecerea de la el la urmatorul a fost foarte grea, ex-ul imi fusese primul prieten, primul iubit. Urmatorul.... cred ca a fost in viata mea pentru ca aveam nevoie sa-mi demonstrez ca pot fi si cu altcineva. Oricum, a fost o relatie extrem de scurta si nu pot spune ca am suferit vreun pic din cauza ca n-a mers relatia. Dupa o relatie in care l-ai iubit foarte mult pe cel de langa tine, in urma careia nu mai ai incredere in nimeni, si cu atat mai putin in propria persoana, e foarte greu sa construiesti o noua relatie. Pe de o parte, singuratatea iti ofera o siguranta emotionala mai mare, pe de alta... e foarte greu de suportat in unele momente. Ma gandesc ca vin sarbatorile. Anul trecut am trecut cu greu peste ele si mai mult am zacut in casa. Fata mea era plecata... De Revelion am fost la o petrecere, la 1 noaptea m-am ridicat si am plecat, ma simteam rau, nu voiam nimic, preferam sa fiu in singuratatea casei mele, decat intr-o atmosfera la care nu ma puteam deloc adapta. In cele mai bune momente, imi sun prietenii si iesim la un suc. Insa sunt multe zile in care n-am chef sa vad pe nimeni si sa fiu doar eu. Ciudat... E urata singuratatea si, de multe ori, noi alegem sa o facem mai greu de indurat.
andreutac spune:
Una din temerile majore e singuratatea...recunosc, mi-e teama, poate si pt. ca sunt o persoana sociabila, comunicativa. Am suferit o deceptie, de pe urma careia nu mi-am revenit nici acum complet, insa mi-e teama sa ma implic intr-o relatie. Sau poate nu e vorba de teama,poate pur si simplu n-am gasit persoana potrivita. M-am obisnuit sa fiu singura, ceea ce nu prea e bine, dar imi lipseste cineva langa mine de sarbatori, in concediu, de ziua mea. E adevarat am prieteni care m-au sustinut si inca sunt alaturi de mine, dar nu e acelasi lucru.
Sper ca printr-o minune sa ma pot apropia de cineva. Daca ati trecut prin asta as aprecia daca mi-ati dezvalui metoda.