Religia si Arta (2)
Raspunsuri - Pagina 14
casandra spune:
-----------------
Cat despre "sa nu se opreasca la a-l asculta pe Mozart", educatia culturala e una, iar educatia religioasa e alta. De ce trebuie musai sa amestecam lucrurile?
-----------------
In subiectul asta discutam despre amandoua, despre raporturile dintre ele. Si nu exista o demarcatie clara intre educatia religioasa si culturala, iar cel mai trist lucru e cand nu exista unitate in viata ta. Nu poti in secunda asta sa ai anumite convingeri, iar in urmatoarea altele. Tendintele, inclinatiile personale le iei cu tine peste tot, si cand faci arta, daca faci, si cand te rogi, si cand mergi la piata.
Pentru copilul meu, imi doresc sa fie capabil sa isi aleaga singur calea. Satisfactia mea ar fi sa il vad impacat cu sine insusi si cu Dumnezeu. Si mi-ar placea ca atunci cand viata il va incerca, si sigur o va face, sa caute sprijin in Dumnezeu, nu in alta parte.
irina.c. spune:
quote:Nu m-am simtit jignita,doar intristata.Iarta-ma.
Originally posted by cataghequote:Nu batjocoresc nimic, nu am facut decat sa continui ducand pana la absurd o idee expusa aici pe forum. Si am pus niste intrebari la care, bineinteles, nu mi-a raspuns nimeni, decat cu asa zise "exemple personale" de "artisti" prezenti pe aici prin batatura care isi imagineaza ca ei sunt un model care explica foarte bine zbuciumul creator prin care au trecut geniile omenirii pentru ca la un moment dat au incercat ei sa scrie nush ce, si dupa aia au ajuns la concluzia ca e mai bine sa se roage (nu ma refer la Sabina, in caz ca se va gasi vreun "binevoitor" care sa-mi perverteasca spusele). Ceea ce probabil a fost o hotarare inteleapta in cazuri particulare, dar sa nu generalizam.Deci Irina, sa reluam, scuze daca te-ai simtit jignita, dar as vrea sa ripostezi la ceea ce am scris cu contraargumente, eu asta astept intr-o discutie. Chestia cu "vai ce obraznica esti" nu prea mai merge la varsta mea, crede-ma, si in nici un caz din partea cuiva de aici de pe forum. Fara suparare.P.S. A, si nu inteleg de ce te simti jignita, pentru ca,,, Casandra a si raspuns la postare si a recunoscut ca ea sa crede, ca toti astia citati de mine ar fi trebuit sa se retraga in rugaciune in loc sa creeze. Deci...?_
Originally posted by irina.c.quote:De ce batjocoresti ceea ce nu intelegi?
Originally posted by cataghe
[
Exact, pacat ca nu au renuntat la a crea si Beethoven, si Michelangelo, si Mozart si toata clica lor de complexati. Va dati seama ce galerie de sfinti aveam acuma, care i-ar fi tinut companie lu' Stefan cel Mare (si Sfant, bineinteles)? Ce opere de arta? Puah! Trebuiau sa se retraga intr-o chilie si sa se dedice "operei supreme de arta". De ce sa creezi pentru altii cand poti crea numai pt tine? Adicatelea, pana in final, singurul lucru care conteaza e mantuirea ta personala. Iote exemplu de altruism crestin 100%! La yoghinii aia adevarati (nu aia cool) exista conceptul de boddhisatva, dar pt noi e prea mult._
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
Irina si bb Ilinca(26apr04)Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
ILINCA
myrrha spune:
Sa va spun si eu care e parerea mea in chestia asta:
Sint de acord cu pozitia Gandacelului ca religia e o forma superioara artei, dar nu sint de acord cu pozitia ca arta si religia se contrazic.
Asta pentru ca, asa cum am mai spus, arta e o forma de comunicare - care nu are cum sa nu iasa de sub imperiul imperfectiunii oricarei forme de expresie umana. Din clipa cind deschizi gura, cuvintele tale pot fi si bune, si rele. Niciodata numai bune. E valabil pentru tot ce se numeste om. Sa te izolezi in tacere si rugaciune (evitind comunicarea si expresia, care sint patate, maculate cu posibil neadevar prin natura lor) este desigur varianta cea buna, ideala, daca esti pe masura ei (ce spunea Casandra mai sus, ca exista diverse nivele spirituale).
Dar pentru cei care nu au ajuns acolo (si care cred eu ca sintem aproape toti), comunicarea si expresia sint mintuitoare. Cu totii recunoastem o minciuna, o aberatie evidenta. Exista insa grade de adevar si ce putem face este sa ne chinuim sa fim cit mai aproape de el (si sa nu ne pierdem niciodata speranta in adevar, chiar daca stim ca nu vom ajunge niciodata, in viata aceasta cel putin, sa il exprimam noi sau sa il intelegem de la altii complet).
De aceea, eu cred ca menirea noastra e atit sa tacem (deci sa respectam un adevar care ne depaseste si pe care stim ca nu-l putem aduce intreg in cuvintele, muzica, sau pictura noastra, nici gasi la altii), dar si sa comunicam. Iisus insusi s-a riscat si a vorbit (folosind cuvintele umane, maculate, imperfecte - si de aici, ce mai discutii pe sensul Evangheliilor...).
myrrha spune:
Conchitica, cunostintele mele de arta medievala si renascentista sint mediocre, dar stiu sigur ca pina la iluminism, toti europenii credeau in Dumnezeu cum noua azi ne vine greu sa intelegem. Toti credeau in Dumnezeu si toata viata lor, artistica, politica, sociala se invirtea in jurul Lui. Cu greseli, cu impiedicari, cu mistificari, dar n-o sa gasiti nimic in tot evul mediu care sa nu se refere la Dumnezeu...
cataghe spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Asta pentru ca, asa cum am mai spus, arta e o forma de comunicare - care nu are cum sa nu iasa de sub imperiul imperfectiunii oricarei forme de expresie umana. Din clipa cind deschizi gura, cuvintele tale pot fi si bune, si rele. Niciodata numai bune. E valabil pentru tot ce se numeste om. Sa te izolezi in tacere si rugaciune (evitind comunicarea si expresia, care sint patate, maculate cu posibil neadevar prin natura lor) este desigur varianta cea buna, ideala, daca esti pe masura ei (ce spunea Casandra mai sus, ca exista diverse nivele spirituale).
De ce, de ce sa te izolezi in tacere si rugaciune e varianta ideala? Cu ce ilustreaza asta spiritul crestin? A zis Isus sa ne izolam in tacere si rugaciune? A zis El sa ne rupem din lume? S-a rupt El din lume? Daca unii oameni aleg sa isi traiasca viata in felul asta, de ce musai asta e varianta ideala pentru toti, de ce ar trebui sa tindem spre asta? Cu ce e mai presus o calugarita analfabeta din Moldova fata de cineva care isi dedica viata oamenilor, de exemplu, sau fata de cineva care creeaza? Cred ca am uitat cam repede cazul Tanacu, e foarte ilustrativ pentru unde duce lipsa de cultura si educatie. Probabil ca acolo era vorba printre altele inclusiv de lipsa de educatie religioasa, dar ceva imi spune ca toate personajele de acolo erau fix pe linia parintelui Savatie...
Myrrha, tu zici bine, in momentul in care esti prins intr-o actiune de orice fel, ea poate fi si buna si rea, cuvintele pot fi si bune si rele si orice, dar absolut orice ai incerca sa faci de dimineata cand te scoli si pana seara cand te culci esti supus erorii. Asa, si? De ce trebuie sa ne fie asa de frica sa nu gresim? Suntem oameni si suntem supusi greselii, si avem fiecare destinul lui pe pamantul asta. De ce trebuie sa ajungem la exagerari de genul cum ca ar trebui sa nu mai aiba nimeni nici o preocupare in afara de a deveni sfant?
In alta ordine de idei, cel care tace are ganduri. De "tacut" de tot nu poti sa "taci" decat in stare de leguma, si poate nici atunci.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by casandra
-----------------
Cat despre "sa nu se opreasca la a-l asculta pe Mozart", educatia culturala e una, iar educatia religioasa e alta. De ce trebuie musai sa amestecam lucrurile?
-----------------
In subiectul asta discutam despre amandoua, despre raporturile dintre ele. Si nu exista o demarcatie clara intre educatia religioasa si culturala, iar cel mai trist lucru e cand nu exista unitate in viata ta. Nu poti in secunda asta sa ai anumite convingeri, iar in urmatoarea altele. Tendintele, inclinatiile personale le iei cu tine peste tot, si cand faci arta, daca faci, si cand te rogi, si cand mergi la piata.
Sint absolut de acord, dar de ce neaparat aceasta coerenta presupune sa ajungi sa declari ca artistul nu poate fi credincios? Ca eu asta discut aici de fapt.
quote:
Pentru copilul meu, imi doresc sa fie capabil sa isi aleaga singur calea. Satisfactia mea ar fi sa il vad impacat cu sine insusi si cu Dumnezeu. Si mi-ar placea ca atunci cand viata il va incerca, si sigur o va face, sa caute sprijin in Dumnezeu, nu in alta parte.
Pai vezi, inseamna ca nu esti coerenta. Daca esti de acord cu ceea ce spune parintele Savatie, atunci ar trebui sa ii explici ca toate marile genii ale artei au fost de fapt niste complexati, preocupati numai de faima, care au saracit lumea asta si care nu au fost capabili sa il vada pe Dumnezeu. Asa e usor de discutat, adicatelea, sint de acord cu ce zice preotul X, dar cand vine vorba de mine si ai mei, atunci ei sa fie fericiti si impacati! Sa isi sacrifice talentele "in favoarea" lui Dumnezeu copiii altora!!
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
myrrha spune:
Catalina ,
Eu cred ca tacerea, izolarea, introspectia si comunicarea cu Dumnezeu sint intrinsec mai bune decit incercarea de expresie interumana. Dar omul nu poate ramine in tacere etc, pentru ca e facut sa comunice cu ceilalti, asta ne si cere Iisus, sa nu le intoarcem spatele semenilor nostri.
O izolare care nu inseamna strict devenirea ta spirituala (ci doar indiferenta fata de ceilalti, sau teama de a nu gresi, de a nu pacatui, de a nu te risca) cred ca e o forma de moarte si un pacat la fel de mare cit aberatia, forma de expresie neadevarata.
Pur si simplu, spre deosebire de ce spune Parintele Savatie, eu cred ca arta "mare" e o forma de smerenie: creatorul autentic se arunca in creatia sa incercind din rasputeri sa rosteasca un adevar, despre care stie dinainte (numai un creator adevarat e constient mereu de acest secret) ca nu e nici totul, nici etern, ci supus degradarii, expus judecatii unui public mai mult sau mai putin intelegator. E un mod de a crede in adevar si de a face efortul sa il rostesti desi stii ca n-o sa-ti iasa perfect niciodata.
cataghe spune:
quote:
Originally posted by myrrha
Catalina
Eu cred ca tacerea, izolarea, introspectia si comunicarea cu Dumnezeu sint intrinsec mai bune decit incercarea de expresie interumana. Dar omul nu poate ramine in tacere etc, pentru ca e facut sa comunice cu ceilalti, asta ne si cere Iisus, sa nu le intoarcem spatele semenilor nostri.
O izolare care nu inseamna strict devenirea ta spirituala (ci doar indiferenta fata de ceilalti, sau teama de a nu gresi, de a nu pacatui, de a nu te risca) cred ca e o forma de moarte si un pacat la fel de mare cit aberatia, forma de expresie neadevarata.
Pur si simplu, spre deosebire de ce spune Parintele Savatie, eu cred ca arta "mare" e o forma de smerenie: creatorul autentic se arunca in creatia sa incercind din rasputeri sa rosteasca un adevar, despre care stie dinainte (numai un creator adevarat e constient mereu de acest secret) ca nu e nici totul, nici etern, ci supus degradarii, expus judecatii unui public mai mult sau mai putin intelegator. E un mod de a crede in adevar si de a face efortul sa il rostesti desi stii ca n-o sa-ti iasa perfect niciodata.
Myrrha, sint de acord cu absolut tot ce ai scris (si mi-a mai venit si inima la loc ca credeam ca numai eu nu sint de acord cu ce zice Savatie
), doar in legatura cu ceea ce spui in prima propozitie am dubii. Parerea mea e ca trebuie sa existe un echilibru in toate, si ca de fapt tendinta ar trebui sa fie sa echilibrezi cat mai bine introspectia si comunicarea cu Dumnezeu cu trecerea ta pur omeneasca prin viata. _
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
myrrha spune:
quote:
De ce trebuie sa ne fie asa de frica sa nu gresim? Suntem oameni si suntem supusi greselii, si avem fiecare destinul lui pe pamantul asta.
Si Iisus putea sa taca si sa se roage pentru noi... Dar a avut curaj sa vorbeasca, sa se maculeze. Cred ca nu trebuie sa ne fie frica sa fim oameni si sa incercam cu toate mijloacele noastre sa fim cit mai buni, sa ne exprimam credinta, sa n-o lasam sa zaca. Dumnezeu este cu noi peste tot.
Editez ca sa iti raspund, Catalina: daca nu-l pui mai presus pe Dumnezeu si comunicarea cu El, prin rugaciune si introversie, tot restul comunicarii cu oamenii (prin arta sau educatie) isi pierde sensul... Si Iisus s-a retras si s-a rugat in singuratate. Si eu cred ca cele doua doua forme de comunicare (cu Dumnezeu si cu ceilalti) trebuie sa se echilibreze in viata omului. Dar comunicarea cu Dumnezeu are mai multa greutate (insa, iarasi, absolutizata la cei care nu pot trai numai din asta - si astia repet, sintem aproape toti - devine o forma de moarte).
casandra spune:
--------------------
Cu ce e mai presus o calugarita analfabeta din Moldova fata de cineva care isi dedica viata oamenilor, de exemplu, sau fata de cineva care creeaza?
--------------------
Calugarita accea analfabeta cui isi dedica viata?
--------------------
Cred ca am uitat cam repede cazul Tanacu, e foarte ilustrativ pentru unde duce lipsa de cultura si educatie. Probabil ca acolo era vorba printre altele inclusiv de lipsa de educatie religioasa, dar ceva imi spune ca toate personajele de acolo erau fix pe linia parintelui Savatie...
--------------------
Tu chiar crezi asta? Pentru tine viata religioasa se rezuma la Tanacu? Nu inteleg ce legatura are Tanacu cu arta sau cu Savatie. Ai citit tot articolul parintelui, sau doar pe sarite? Daca da, ma mir ca nu ai retinut ideea ca izbavirea omului vine prin cunoastere. Cum il poti compara pe Savatie cu acel preot incapabil sa urmeze cursurile facultatii?