ce are copilul meu?
Raspunsuri - Pagina 2
bagoiu spune:
Teresa, draga, eu te-as sfatui sa mergi cu copilul la biserica si sa-l impartasesti cat mai des. Vei vedea rezultatele
super mami spune:
Teresa, desi sunt in totalitate de acord cu ce au scris fetele pana acum, eu zic totusi sa mergi la un specialist cu el.
Eu una asa as face. Daca tu crezi ca e ceva, mai bine afla exact ce se intampla.
In plus, iti poate recomanda un psiholog care sa va invete cum sa va purtati cu el, cum sa faceti sa indreptati problemele astea.
Eu am o vecina care are un pustiulica de vreo 5 anisori care cand avea cam 1 aisor...spre doi, nu manca nimic. Au incercat toate variantele, au facut kilometri de analize, iar intr-in final s-au dus la un psiholog ca sa invete cum sa rezolve problema. Sa invete cum sa-l determine sa faca ce trebuie. Si intr-o luna copilul manca singur. Era doar o problema de comportament, abordata total aiurea (dar cu multa dragoste) de parinti.
Asta este sfatul meu, eu asa as face.
La multi ani nazdravanului. Sa creasca mare, sanatos si cuminte.
Sa ne mai povestesti cum merg lucrurile.
Alexandra si Isabelita Isabel
jozsaerika spune:
m-ai pus pe ganduri teresa
uite cum e cu Norbert (1 an 11 luni)
- vorbeste multe (corect) si in propozitii deja (aici avem mai mult ca si voi)
-recunoaste toate legumele, fructele si animalele comune;
-nu prea recunoaste nici o culoare (desi le repetam destul de des)
-reproduce cum fac vreo 10 animale
-la dexteritate sta bine (cuburi; desfacutul fermuarului,a cutiilor cu diverse inchizatori; a insuruba dessuruba etc)
-in general sta la masa cand mancanca (sta la masa si pentru alte activitati captivante (mai nou desenatul) destul de mult timp )
-nu ii plac desenele animate (am incercat sa nu ne prea uitam la televizor cu sau fara el - sunt de parere ca este prea mic pt. TV si restrictionez privitul la TV acum max 15 min/ zi pt el) totusi ne uitam din cand in cand la Animal Planet sau Discovery (masini, avioane in general)
Probleme care sunt si la noi:
-se enerveaza foarte tare cand nu-i iese ceva de-a dreptul zbiara si tranteste totul pe jos (in timp ce se joaca) sau cand ii interzic ceva ce ii place foarte mult (de ex. sa se joace cu apa), accepta interdictiile foarte greu;
-are momente cand este ca un titirez, se agita, se invarte, da din maini si din picioare, se rostogoleste, danseaza mai ales cand vrea sa faca impresie cuiva (mi se pare normal)
-pe strada imi este f. greu sa-l controlez, merge in directia pe care o vrea el, se opreste oriunde il intereseaza si nu se mai misca din loc,nu vrea sa ma tina de mana il iau pe sus urland si zbatandu-se de parca l-as rani (se aude 3 blocuri distanta) asta am rezolvat-o partial asa : nu mergem cu un scop anume afara (nu mai mergem la cump impreuna sau altele) trasez limite- pe strada nu e voie sau altele dar putine - si mergem unde vrea , ne oprim unde vrea , ne jucam cum vrea - cand se apropie ora de plecare il preg din timp ii tot spun treb. sa ne intoarcem: ne astepta acasa lapticul / aspiratorul plange dupa tine etc si daca nu are efect il iau pe sus si "la urlete inainte" dupa cateva ture se mai domesticeste copilul putin....acum putem sa avem si plimbari cu scop : groapa cu nisip de la sc 1 sau mag. de la coltul blocului luam detergent s.a.m.d.
- el totusi sta si cu alte persoane l-am tot dus la soacra mea o zi/ sapt toata ziua de cand avea vreo 8 luni- dar explica-i de fiecare data de ce pleci, cand revii si pleaca chiar daca plange se va obisnui si va intelege la un moment dat
- canteodata am si eu impresia ca este Hiperactiv (eu asa am auzit)oriunde mergem nu treb sa-l scap din ochi o sec. dar nu cred ca am avea probleme de acest gen si, sincer nici voi nu cred ca aveti, dar pt. linistea ta du-te la medic dar sa fie unul bun
Va pup
mama de ingeras
filofteia spune:
Eu nu mi-am facut niciodata probleme ca ar fi ceva in neregula cu Adi...
La 9 luni mergea singur si venea dupa mine in toata casa... la un an i-am desfacut gratiile de la pat pentru ca le sarea... La 2 ani l-am gasit pe pervazul de la geam ... in 5 minute ... de atunci tot ce putea fi intrebuintat pentru catarat au fost incuiate pe balcon (de la tricicleta pana la galetuse)...Cand a fost detul de puternic isi aduna toate pernele ca sa se suie pe masa...
Am avut ham pana pe la 2 ani jumatate... de la un an nu mai stat in carut... si oricum tot pana pe la 2,6 ani il duceam afara in apropierea blocului in parc... Bona (care l-a preluat de la 1 an si 9 luni) il scotea afara in curtea scolii pentru ca nu-l putea stapanii, iar acolo erau garduri...
Se invartea in loc ore in sir... pur si simplu se invartea .... Desenele au inceput sa-i placa spre 3 ani... pana atunci prefera programele de muzica...
Pana spre 3 ani am avut 2 camere inchise cu cheia si cheile ascunse...Niciodata nu s-a jucat prea mult cu jucariile... niciodata nu a tras jucarii dupa el ... A preferat sa danseze, sa asculte muzica... asa este si acum...
Niciodata nu am lasat cheile in contact la masina... sau in masina... stia sa le foloseasca de la 1 an jumatate...
Si acum cand vorbesti cu el este intr-o miscare permanenta...
La 3 ani l-am dus la gradinita... am spus... ca este musai, ca sa invete in 3 ani sa stea in banca...
Surpriza... la gradinita este destul de ascultator... este adevarat ca atunci cand iese parca scapa din cusca...
Dar peste toate astea avem reguli... impuse de cand a inceput sa mearga prin casa... Exemplu... Nu a avut voie niciodata sa puna mana pe cutit... si acum la 5 ani... chiar daca este cutitul pe masa nu se atinge de el... L-am invatat care sunt limitele la strazi si trotuare si ca strada se traverseaza numai de mana... iar acum se opreste cand ajunge la marginea strazii si ma asteapta...
Cand plecam la serviciu se agata de fusta mea si era o jalete... si la WC venea si statea la usa... Si acum se trezeste inainte sa plecam la serviciu ca sa beau cafeluta la el... Oricum este un matinal..(intotdeauna a dormit mai putin decat se spune in carti).Chiar m-a sunat intr-una din zile ca de ce nu l-am trezit sa beau cafeluta la el... Dupa ce l-am ascultat i-am spus pe o voce fara echivoc " Te rog sa nu ma mai suni alta data decat daca ai un motiv cu adevarat important" De atunci nu a mai sunat...
Acum deja Adi stie cand greseste si in functie de gravitatea faptei dispare la el in camera sau asteapta sa vada reactia mea...
Conteaza foarte mult cum percep parintii copilul ... Daca va faceti probleme este bine sa consultati un psiholog... nu pentru ca are copilul ceva ci pentru a invata cum sa relationati cu el.
jozsaerika spune:
multumesc filofteia m-ai linistit si pe mine
inainte de subiect nu mi se parea ceva in neregula cu Norbert, apoi dupa ce am citit am zis poate totusi......
mama de ingeras
cris1511 spune:
Si eu am aceeasi problema cu Andrei care are 2 ani. Pur si simplu suntem disperati, nu stim cum sa ne mai comportam cu el.De fapt de cand era mic tipa si urla mereu, ca tot timpul facea rosu in gat din cauza asta.Este cam tot timpul agitat,pe strada nu merge linistit, doar unde vrea el. Nu mai stiu de cate ori nu am intrat in casa cu el numai in urlete.Nu accepta interdictiile, face crize de urlete ca pana la urma vomita de atata plans, se taraste pe jos.
Are boala masinilor (jucarii si adevarate) si nu intelege ca jucariile celorlalti nu sunt ale lui, pur si simplu le vrea si nu le mai da inapoi.Merg pe strada cu el si ocolesc copii care au nu stiu ce masinute. Are si o tactica: da o jucarie de-a lui ca sa primeasca si el, dar el nu mai vrea sa dea inapoi. Ce scandal iese cand trebuie sa inapoiem jucaria.Nici in parc nu prea mergem de teama asta.
Deja simtim, si eu si sotul,si in curand si bona ca nu mai putem.
Am observat ca, totusi, daca ii face observatie pe un ton mai aspru cineva strain sa nu mai faca un anumit lucru se retrage.
A, si este f atasat de sotul meu, plange daca pleaca de langa el.Vrea sa il imbrace el daca e el prin preajma, pe mine nu ma lasa.Bine, lucrul asta il face si cu mine, daca vrea bona sa il imbrace, vine la mine.Nici nu prea stie sa se joace: doar cu masinile (pe care le-a stricat scotandu-le rotile), mai baga figuri intr-un cilindru, dar se enerveaza daca nu gaseste forma potrivita.Cu alte cuvinte, singur nu prea se joaca.
Ne-am gandit sa consultam un specialist, poate imi recomandati unul bun ca in curand o sa cedam nervos.
Cristina
nelia spune:
Rabdare, rabdare... si iar rabdare. Si daca ar fi sa mai spun ceva, as incepe cu aceleasi cuvinte. Agata mea era ca baietelul tau la 2 ani. Intre 15 si 30 de luni m-a terminat din toate punctele de vedere. Acum are 4 si tot mai sint momente cind ies pe balcon ca sa trag o gura de aer si sa ma calmez. Asa cum a spus si Principesa (despre care nu stiu multe, dar pe unde am vazut mesajele ei mi-a lasat impresia ca stie ce spune, ori are o intuitie buna, ori are studii in psihologia copilului mic, ori si una si alta
), cred ca singura problema sau care ar putea deveni o problema este dependenta de tine si, probabil, lipsa tatalui din viata lui (daca el se manifesta si fata de tati la fel inseamna ori ca nu a reusit sa si-l aproprie si pentru copil este un motiv de anxietate, ori munceste prea mult, ca taticul nostru si nu apuca sa stea prea mult cu copilul). Asculta ce zic si medicii, dar cu discernamint, sint atit de grabiti in a pune diagnostice... dar asculta mai mult inima si intuitia ta de mama, sint sfinte. Cind a aparut Tudora in viata noastra, Agata a trecut printr-o perioada foarte dificila, cu crize, cu urlete, cu trintit pe jos... practic un comportament asemanator cu cel de la doi ani, chiar si mai si... La fel ca si la tine, s-au gasit binevoitori care sa ma intrebe ce are copilul meu, m-am gindit la un psiholog? Si, sincera sa fiu, si eu am avut de vreo citeva ori dubii, si daca au dreptate!?! Dar intuitia mea de mama imi spunea ca am un copil normal, superb, care trece doar printr-o perioada de acceptate a unei situatii. Si asa a si fost!
Concluzia mea este ca aveti un copil cit se poate de normal, activ, cu multa energie si, poate, cu o sensibilitate un pic peste medie. Si, pe deasupra, si sanatos. Nu-mi ramine decit sa iti doresc atit tie, cit si sotului tau sa aveti multa, multa rabdare in cresterea si educatia lui.
Cornelia, 
de
Agata si 
Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
nelia spune:
Scuze, cris1511. Raspunsul era pentru Matei al Teresei, apoi am citit si mesajul tau. Dar nu pare alta situatie decit prima. Va dati seama ca nu sint sigura pe ceea ce spun, nu i-am vazut personal pe pitici, dar din rindurile voastre am tras concluzia ca nu pare a fi o problema care s-ar trata numai la specialisti. Dimpotriva, cu tot repsectul pentru meseria de psiholog, eu cred ca acolo unde mami si cu tati nu pot face nimic, ii va fi foarte greu specialistului sa intervina. Inarmati-va cu rabdare si lasati copiii sa creasca. Intuiti-le nevoile adevarate si acute si gasiti metode bune ca sa i le satisfaceti si invatati sa mai si ignorati fitele. Cind nu mai puteti, trageti aer in piept si ginditi-va ca peste alti trei-patru ani va va fi dor de mica fiinta razgiiata si fitoasa de acum. Cresc si devin atit de seriosi in preocuparile lor si atit de independenti!
Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
cris1511 spune:
Multumesc mult pt raspuns. Am observat ca face aceste crize mai ales la oboseala. El doarme cam putin (1h, 1.5h), iar cand doarme mai mult e parca alt copil. Si noi avem un bb mic de 3 luni, dar la Andrei crizele astea vin de cand era mic.Tocmai de aia racea f des pt ca tipa afara sau ieseam din casa cu el tipand , ba am fost si in spital pe la 3 luni cu o raceala puternica.
Cristina
Principesa spune:
Cris, ce specialitate doresti sa aiba acel specialist?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura