fetita de 5 ani ingrijorator de visatoare
Raspunsuri - Pagina 2
Miruna Enescu spune:
Luana,
Ce frumos vorbesti despre fetita ta! Ce de lucruri frumoase faceti impreuna! Mi se pare ca esti o mama minunata! Ia sa-mi explici mai amanuntit cum faceti voi sa inventati impreuna o poveste si s-o ilustrati. Nu va ia 100 de ani?
Cat despre visare: si eu cred ca ai tu mai putina rabdare: unii copii sunt asa si pace. Depinde cum privesti lucrul asta. Baiatul meu mai mic este asa, si eu il privesc cu drag si admiratie pentru cata imaginatie are, si cata ingenuitate, si cata bogatie de viata!
Si acum retetele: Am invatat sa fac urmatoarele lucruri: cand il rog sa se imbrace si el sta de vorba cu peretele, il dezbrac de partea de sus si-i pun maieul in mana. Daca trebuie sa mearga undeva, il indrept (usor, de cap) in directia cu pricina.
Si mai nou, cu un succes neasteptat: Ii spun: Stefan, du-te la dus." Nu ma aude. "Stefan, hai la dus acum, mami" - Vax.
"Stefan, ce te-am rugat sa faci?" (ma uit in ochii lui) "Sa ma duc la dus" "Si unde pleci acum?" "Plec la dus" Si chiar pleaca!!
Ideea este ca el insusi sa-si spuna ce urmeaza sa faca, altfel uita si unde este.
Sper sa-ti fie de vreun folos. Si astept sa-mi spui cum este cu povestea. Toate bune,
Luana spune:
buna dimineata!
cred ca sunt eu intr-un moment in care am ... furnici si nu mai am rabdare
si cred ca Miru a mea e OK
va multumesc mult pt. ca ati participat
Cu bine!
L.
try spune:
Mai Luana, pe unde te-ai ascuns ca eu nu te-am vazut 
.
Glumesc, desigur. Si eu tot in Ajax stau. E adevarat ca avem doar 3 luni de cand ne-am mutat.
Noi stam aproape de intersectia Kingston cu Ravenscroft.
Poate ne vedem prin parculet i nweekenduri (ca de sapt, viitoare reincep serviicul si nu mai poate fi vorba de iesit in cursul saptamanii.
A propos de visatoare, sora-mea asa a fost toata copilaria ei, o visatoare si-o distrata. Avea lumea ei. Dar sa nu crez ica asa a ramas si acum. A avut un mod de a intelege lucrurile superior copiilor de varsta ei, pe mine ma lasa masca de multe ori in adolescenta (e diferenta de 2 ani intre noi) si, desi de multe ori apare intre adolescentiii acea desconsiderare pe motiv ca esti mai mic, deci mai mucos, eu purtam discutii seriaose cu sora-mea in adoelscenta. Atunci am descoperit-o eu pe ea si am invatat s-o iubesc. Caci pana atunci ma enerva si ma scotea din minti felul ei molcom.
Poate fi ceva caracteristic varste iaceasta visare, dar ma gandesc ca poate fi si o implicare mai mare a unor copii in activitatile lor. Adica se rup de realitatea inconjuratoare si se lasa absorbiti puternic de ceea ce fac in acel moment si de aceea pentru noi par niste visatori, neatenti etc. Nu cred ca e ceva de care sa te sperii.
Frate-miu spre exemplu, cand era mic si citea, il intrebam si de 4-5 ori cate ceva pana reuseam sa-l fac sa ma auda. Pur si simplu era cufundat in lectura aia pana peste cap si nu ma auzea. Eu niciodata nu am fost asa si nu il intelegeam.
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
Luana spune:
Buna gasit in Ajax!
noi locuim de un an aici si nu vrem sa mai plecam cu nici un pret; ne place f. mult regiunea Durham.
ma bucur muuuuuuuuuuuult, mult de tot ca mi te-ai adresat si sper sa ne intalnim! e bine in weekend, pt. ca Miru e la gradinita in cursul sapt. si sunt prea multe drumuri de facut pt. mine.
in ceea ce o priveste pe Miru, ea nu poate fi altfel decat noi, parintii ei, in copilarie - adica molateca si cu capul in nori. Deci, tot gandindu-ma la problema asta in ultimele sapt., am tras concluzia ca tre sa dau vina pe "dezastruoasa mostenire", ca si noi tot asa eram. Ea este o fetita minunata, ingenioasa, cu multa imaginatie si mereu vesela. Doar ca tre sa numar eu pana la 5 sau 50 si sa respir adanc de cate ori o chem sau o intreb ceva. In rest, toate bune si frumoase.
Sunt nerabdatoare sa ne vedem!
L.
lorelei_19 spune:
Luana, oare Miruna nu incearca sa-l imite pe fratele mai mic, ca sa va castige atentia?
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
Luana spune:
e ca un puzzle
ceea ce imi spuneti au fost rand pe rand gandurile mele
este adevarat ca la inceput, in prima luna, incerca sa aiba atentia tuturor 100 la 100 timp; de pilda daca eu ma aplecam asupra lui Petru (bebe), ea venea intre noi, chiar daca acolo nu mai era cine stie ce spatiu; daca eu ii spuneam lui Petru vorbe frumoase, ea izbucnea in plans - "voi nu ma mai iubiti pe mine?"
acum situatiunea pare sub control din punctul asta de vedere
ea nu era geloasa cand era mica (de pilda sa se fi simtit amenintata de apropierea dintre mine si sotul meu sau dintre noi si altii).
cred ca astea-s inerente; fiecare fiinta incearca sa-si apere teritoriul, iar Miru a incercat sa isi duca lupta ei
cu bine!
L.
lorelei_19 spune:
Luana, nu stiu cum s-ar traduce pe romaneste, dar pe germana se numeste: nachholbedarf, adica necesitatea copiilor de a se porta inadecvat varstei lor (ca si cum ar fi mult mai mici), din dorinta fie de a atrage atentia, sau de a-si exprima o anumita stare sufleteasca. Eu am avut problema asta cu fiica mea cand ne-am mutat in Elvetia. Avea 9 ani si voia sa probeze tot ce au copiii mici (poate si datorita faptului ca a vazut ca aici mamicile stau cu puii acasa, eu am fost nevoita tot timpul sa muncesc, in afara de primii 3 ani cand s-a nascut ea). De obicei trece de la sine, daca nu bagi in seama si nu dramatizezi "fenomenul". Ma gandesc- poate de asta se vrea imbracata de tine, a vazut ca daca reactioneaza absent (la fel cum ar reactiona si fratele ei daca l-ai striga, etc), iti iei timp pentru ea, respectiv vorbesti cu ea, o imbraci, etc.
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
Luana spune:
da, asa-i; incearca pretexte pt. apropierea de ea
multumesc pt. sugestie, Lorelei!
L.