Cum ati reactiona?
Raspunsuri - Pagina 2
valiburu spune:
Cred ca va faceti griji degeaba! In ceea ce priveste instanta de judecata odata ce se spune ca este definitiva si irevocabila, poate mama sau altcineva sa se dea peste cap, ca nu mai obtine nimic. Iar daca ne luam dupa emisiuni ca 9595... nu stiu daca este bine, sunt emisiuni comerciale, care nu au nimic de a face cu solutia oferita de justitie.
In ceea ce priveste dorinta copilului de a-si vedea mama si fratii, sunt intru totul de acord. Chiar am pastrat tras la xerox certificatul de nastere si alte acte pe care le am acasa, ca sa-i explic mai tarziu, daca va fi cazul. Si ma gandesc ca este acelasi lucru ca si cu copilul tau natural care la 24-25 ani pleaca de langa tine din diverse motive. Nici copilul adoptat si nici cel natural nu au cum sa stearga cu buretele tot din viata lor de pana la 25 ani! Spre deosebire de animale avem ratiune!
In alta ordine de idei vreau sa cred ca dragostea pe care o oferim in familia noastra va fi destul de mare si de convingatoare ca sa-l fac sa inteleaga ca numai Dumnezeu il mai poate iubi la fel sau mai mult decat mine. Altcineva nu ar avea ce sa caute in viata lui...
toate cele bune
asi spune:
Daca vrea sa-si cunoasca mama naturala l-as ajuta si sprijini.Daca afla mama naturala cine l-a adoptat pun politia pe urmele ei si fac un scandal monstru.
Restul discutiilor sunt de prisos.
asi spune:
quote:
Initial creeata de Elise
Cred ca m-as simti tradata ca dupa ce cresc COPILUL MEU sa descopar ca mai e cineva cu care are o legatura pe care eu nu o am: de singe. Sa ma uit cineva strain si sa descopar ca ochii sau gesturile copilului meu.... Brrr!!
Ma ingrozeste perspectiva asta.
Elise
Legatura dinte o mama adoptiva si copilul ei e mult mai puternica decat legatura "de sange".Asta o demonstreza si statisticile.
Oricum copilul copiaza gesturi si atitudini.Daca ai un copil biologic al tau si copiaza gesturile profesoarei vei fi ingrozita?
Si apoi nu cred ca ma astept la recunostinta din partea fiului meu ca l-am crescut ci la respect.Atat.Doresc sa se poarte ca orice alt copil.
mamaariadna spune:
Nu sunt in situatia de mama adoptiva, dar candva m-am gandit sa adoptez si m-am gandit si care ar fi pozitia mea fara de parintii naturali.
Eu cred ca in primul rand i-as spune copilului destul de repede ca e adoptat, explicandu-i si ce inseamna asta.
Nu as vorbi nicidecum parintii naturali de rau...ei sunt si raman o parte din copil...si cred ca unui copil i se face un mare rau vorbindu-i-se parintii naturali de rau. Asta lasand la o parte faptul ca nu m-as baga niciodata sa judec decizia parintilor de a-l da.
Si in al treilea rand l-as sprijini cu toata puterea in cautarea si cunoasterea parintilor naturali, daca copilul ar dori acest lucru. Numai asa s-ar putea impaca cu trecutul si s-ar putea concentra pe viitor. In fons parintii naturali si cei adoptivi nu sunt in concurenta, ca doar nu vorbim aici de posedarea sau nu a unui copil.
In concluzie, parerea mea e ca, cu cat parintii adoptivi se poarta mai deschisi fata de parintii naturali, cu atat este mai bine pentru copil, cu atat se arata mai mult respect pentru acest copil si fiinta lui si cu atat i se usureaza sufletul si il linisteste.
Ariadna
patri spune:
Teoretic e foarte frumos ce spui,Ariadna, asa-mi doresc si eu sa nu am nimic de impartit cu mama biologica, sa-i spun cat de repede copilului ca e adoptat, e bine sa-i vorbesti de bine parintii naturali...Dar cum ai reactiona daca dupa ce ai infiat, nu importa dupa cati ani, poate fi 1 sau 9 de ex, sa vina la tine mama biologica, sa se bata cu pumnul in piept ca legatura de sange e mai puternica decat orice si nu dispare si sa aiba pretentia sa-i dai copilul inapoi...ai mai putea pastra atmosfera calma si de iubire intre parinti, asa cum o descri tu? Nici nu vreau sa ma gandesc ce poti simti si cat de greu e zi de zi pt familia adoptiva care traieste o astfel de drama...Sper ca pe mine sa ma ajute Dumnezeu sa merg pe calea buna si sa am parte de viata linistita in continuare, fara astfel de probleme...Si cred ca si familia adoptiva va avea pana la urma castig de cauza, asa cum e normal.
Sper ca fetita mea, pe care o voi adopta, sa ne considere adevarata ei familie, cea pe care Dumnezeu i-a dat-o, chiar daca nu am nascut-o eu! Si intr-un fel eu simt ca de noi depinde, ca parinti adoptivi, sa facem copilul sa se simta iubit, protejat, ingrijit, sa simta ca locul lui e langa noi!Ca apartine familiei noastre!
Mai rau e ca in situatia copilului pt care se " bat 2 mame " nimeni nu intreaba copilul de 3.5 ani ce simte, care e mama lui? Sunt convinsa ca ar sti ce raspuns sa dea!
patri
galinarodica spune:
Patri eu am o teorie. Nu noi il alegem pe bebe ci el ne alege pe noi...asa ca sigur ca stie cu cine vrea sa ramana. O mama care l-a abandonat e inca odata iresponsabila si egoista daca nu e instare sa se sacrifice pe ea si sentimentele ei ca sa-i fie bine copilului ei fiindca odata ce a crescut intr-o familie, chiar daca stie ca e infiat (prefer acest termen in locul celui de adoptat care e mai impersonal...)pt un copil e un shoc sa vina cineva care practic pt el e un strain si sa vrea sa-l ia de langa cei dragi, pe care el ii stie ca fiind parintii lui... Eu una i-as inchide pe parintii astia asa zisi naturali care nu fac decat sa raneasca de 2 de 3 sau de n ori inima propriului lor copil, cu egoismul si brusc trezitul sentiment matern sau patern.