Nasterea ... vesela

Dragele mele, vad ca multe fete sunt tare speriate de nastere. Cele care am trecut prin asta, haideti sa povestim momentele mai haioase din timpul nasterii si nu numai.
Eu am intalnit asa ceva pe un forum echivalent francez. Si zau daca nu m-am amuzat ore intregi cu povestirile de acolo. In felul acesta, am avut moralul mai ridicat si nu mi-a mai fost asa de teama de nastere.

Incep eu, cu fazele haioase de la nasterea Emmei:

Initial eram foarte hotarata sa nu fac epidurala, dar pe masura ce trecea timpul si vedeam ca durerile devin din ce in ce mai puternice, am zis sa cheme totusi anestezistul. Pentru a-mi face anestezie, era nevoie sa-mi puna initial perfuzie. Care perfuzie a durat o ora. Ma uitam cum picura si imi doream sa treaca mai repede timpul. La un moment dat intra o asistenta pe usa. Eu bucuroasa ca a venit in sfarsit momentul anesteziei, ma uit zambitoare la ea. Cand... o aud ca spune ca o cheama nustiucum si ca ea se va ocupa de copil dupa ce se naste blablabla. M-am uitat cu o furie la ea (desi saraca n-avea nici o vina) iar moasa ii spune: 'Poti sa iesi, ca oricum n-o intereseaza decat anestezistul' .

Dupa ce s-a nascut Emma, mi-au pus-o pe burta si au acoperit-o cu un cearceaf cald. Ne tot uitam admirativ la ea eu si sotul meu, cand vine iar o asistenta sa inregistreze nasterea. Ne intreaba cum il cheama pe copil. Noi stiind ca-i fetitza (de la ecografie), i-am raspuns intr-un glas: 'Emma'. Dupa ce noteaza in registru, ne intreaba iar: 'ati verificat?' Nu verificasem . Nici macar nu ne gandisem la nume de baiat. Ulterior radeam, spunand ca l-am fi numit 'Emu'

Pupici si astept povestile voastre
[oLo]

Bobita spune:

E un forum deschis pe aceasta tema, vezi in lista de discutii "Nasterea pe glob".

vinv

vilma spune:

Super ideea.
Eu n-am avut de loc contractii. Si eram bine mersi in sala de travaliu, le vedeam pe altele schimonosdindu-se de durere, parca imi era si rusine...si atuncea, ce sa fac, am iesit din camera si m-am plimbat. Si-am ajuns intr-o alta camera unde era un tv deschis (of course - sic nea Pruteanule- era o telenovela) si m-am asezat pe scaun sa ma uit...Dar, vai ...a venit o asistenta , suparata foc ca-i luasem locul, sau poate din alt motiv, si m-a dat afara....si am plecat (la clisma...hi hiiii...)

anamaria spune:

Hi, Vilma, hai noroc!!!
Cred ca esti singura care ma crezi ca nu am simtit absolut deloc "durerile facerii", cum le zice... pana acum toti la care le-am povestit imi spuneaua, ingaduitori, "bine, bine..." ca si cand stiau ei ca m-a durut, si eu ca o eroina nu vreau sa le zic!
Ca sa ajung si la faza comica, eram pe masa de nasteri si cum va ziceam, nu simteam nimica... bebe era aproape gata sa se teleporteze, iar Dr imi tot zicea, la cateva secunde probabil: "haideti, doamna, inca o data, impingeti la urmatoarea contractie!" Apoi se concentra asupra muncii lui, si peste alte cateva sec repeta indemnul, din ce in ce mai nervos, ... fara rezultat, insa: cum era sa imping eu la contractie, daca nu stiam cand este?! Dar destept dragul de el, Dr., si-a dat seama de dilema mea, si imi spunea el cand am contractie: "Acum, doamna, acum!"
Si asa, incet incet, a aparut bebelu cel urat, plin de sange si destul de mic, 2,4 kg, ca eu de aia ziceam ca n-a durut, da' cica nu, ca mama mea ce-a mai suferit si eu aveam 2,1 kg!

daca dragoste nu e, nimic nu e!

light spune:

Nici eu nu am avut contractii si am stat 17 ore cu perfuzia (in total- adica am nascut cu perfuzia in mana). Doctorul venea mere si ma intreba :"Te doare?, simti ceva?". Eu nimic, si din ce in ce mai impacientata, incepusem sa-mi doresc sa ma doara. Bineinteles ca au inceput si durerile, la inceput mai usoare. Faza e ca venise o tipa sarmana care avea un copil din flori in burtica, dar asta fiind saraca cu duhul din toate punctele de vedere nu se ingrijise de sarcina si venise in ultima clipa cu ruptura de placenta. Repede la cezariana, anestezia nu-si facuse efectul, doctorul se lupta cu ea din rasputeri si zbiera la ea ca nu il mai recunosteam (e un tip foarte calm si finut). Eu tot auzind bubuituri, voma, strigatele doctorului m-am speriat, mi-am luat perfuzia si am plecat la WC unde am stat juma de dora sau stiu eu cat, pana a nascut tipa care saraca dupa ce era cum era i-a mai murit si copilul. Ma rog, se pare ca oricum nu avea nevoie de el.Apoi m-am trezit ca nu am ceas si incepusera contractii usoare si nu le puteam cronometra. Doctorul ma intreba la cat timp am contractii si m-am apucat sa numar timpul in picaturile perfuziei. Restul a calculat doctorul. I-am zis ca daca il vede pe sotul meu sa-i spuna sa-mi aduca un ceas. A venit si sotul dupa ce am nascut, cu un ceas desteptator care ticaia intr-una ca ma enerva si i l-am dat inapoi ca oricum nu mai aveam nevoie.Doctorul venise dimineata sa imi spuna ca daca nu nasc pana la ora 17 va pleca la serbare la fiul lui si o sa lase vorba sa fie chemat. Cam intrasem in panica. Apoi vine si spune ca pleaca la policlinica si daca e ceva vine. Ma simteam cam dependenta de el si nu vroiam sa plece. Zice ca ma lasa pe mana unei asistente care pana la urma s-a evaporat si ea iar eu care aveam contractii tot mai dureroase si eram singura in sala, m-am dat jos, m-am lasat pe vine de cateva ori si am simtit ca se intampla ceva, imi venea sa imping. Incep sa strig dupa asistenta si nu apare nimeni. Pana la urma ies un pic pe culoar si vine o infirmiera, apoi asistenta, apoi surpriza... doctorul. Mi-a venit inima la loc. Apoi doctorul vede ca apare bebe si imi zice bucuros ca i-am facut o mare surpriza ca nu se astepta sa nasc atunci. Nici eu. Mi s-a parut ca a mers totul repede. A aparut Liviu, iar apoi am intrebat ce scor Apgar are dupa ce aflasem ca are 2.650 kg. Zice doctorita de copii: 12.Eu:"cuuuuum?" Ma gandeam ca au alta numerotare a scorului. M-au linistit si mi-au zis ca e in regula, are 10, nota nu e influentata de greutate ci de vitalitate, culoare, respiratie.Apoi in timp ce ma cosea, ma intreba doctorul daca ne-am dorit baiat si i-am spus ca amandoi ne doream mult baiat. Mi-au zis ca daca stiu ca tatal a imprimat sexul copilului. Bineinteles ca stiam si le-am zis un banc in timp ce doctorul ma cosea: daca e fata, e vina femeii, daca e baiat, e meritul barbatului. Deci nu m-a durut epiziotomia.

roxanal spune:

eu aveam contractii destul de mari, la 5 minute, dar cand ma asezam si eu ca omul sa ma odihnesc sau sa-mi puna aparatul pentru ascultarea bebelului(nu mai stiu cum se numeste aparatul), oricum, cand ma asezam, nema contractii, cand ma ridicam contractiile veneau gramada, drept pentru care am stat in picioare si m-am plimbat pana m-am urcat pe masa de nasteri...
pupici la pitici

Roxana L

andy spune:

Eu am depasit termenul si am inceput sa-l bombardez pe doctor cu telefoane, ca nu mai misca, ca ma doare, ca nu ma doare, apoi, intr-o duminica m-a internat. Cand l-am vazut pe sotul meu ca pleaca am inceput sa plang, ca raman singura la spital. Atunci doctorul m-a lasat acasa cu rugamintea sa revin a doua zi sau daca incep durerile sa-l sun. Nu s-a intamplat nimic pana a doua zi asa ca dr. a decis sa-mi induca nasterea. Noaptea au inceput durerile dar eu nu stiam ca astea sunt contractii, asa ca le spuneam asistentelor ca nu am contractii. Cand am anuntat dr. aveam deja o dilatatie de 5 cm,asa ca m-au dus la sala. Nu mai putea de bucurie! Mi s-a spus ca nasc in jurul amiezei. Asistentele si tipele care erau in sala de travaliu se uitau stereo la mine cand topaiam zicand: "o sa nasc!!!!" Bine, nu stiam ce ma asteapta. Au urmat apoi doua ore cumplite si pe la 10 am nascut. In timp ce ma aflam la push m-au pus sa ma tin cu mainile de cele doua bare ale mesei si sa trag de ele, dar eu nu am bagat la cap si am intrebat de vreo 10 ori :"dar de astea trag sau imping?!" Noroc ca dr. si-a pastrat calmul... . In fine, am nascut un baietel si cand l-am vazut pe dr. cu el in mana, m-am intors sa vad ce face sotul. Era naucit! "Iar eu i-am zis: ce stai, adu aparatul si fa-ne poze!" S-a dus in sala de travaliu si striga de acolo: "in care geanta e" (ca am avut vreo 4) si eu ii raspund. Imaginati-va conversatia noastra si lumea din jur (am nascut cu un prof. care a adus si 10 studenti+ 3 moase+doua infirmiere+medicul neonatolog) care nu stia cum sa reactioneze. Dr mi-a sugerat ca ar fi bine sa fac poze peste o jumatate de ora, dar eu nu, vroiam atunci. Vine sotul cu aparatul, cad bateriile pe jos, dr. zice ca trebuie sa scoata placenta, neonatologul ca trebuie sa spele copilul, eu "vreau poze!!!" Sotul si vreo 2 asistente erau pe jos dupa baterii, studentii priveau, dr. se mira si in sfarsit, blitz!!! m-a pozat. Si astea sunt cele mai frumoase fotografii pe care le-am avut vreodata!

Pupici!

oanaD spune:

Eu fetelor am nascut prin cezariana si n-am avut parte de contractii, dar am avut parte de destul intamplari care sa ma bine dispuna acum.
M-am dus la ultimul control si doctora mi-a stabilit cezariana peste 2 zile ( pentru ca era foarte important pentru sanatatea mea sa nu intru in travaliu, si cum sarcina era destul de inaintata si bebele se putea grabitrebuia sa actionam )
In cele doua zile pana la ziua stabilita, m-am dus la bibloteca facultatii si am citit tot ce se putea citi despre cezariana si mi-au ramas in cap numai complicatiile care pot aparea. Din acest motiv a inceput sa-mi fie o frica ingrozitoare de operatia si i-am anuntat solemn pe ai mei , in seara din -naintea operatiei ca eu nu vreau sa nasc, clar vreau sa tin bebele in burtica. Bineinteles ca toata lumea a luat-o ca pe o gluma, dar cand au vazut cat eram de hotarata a inceput agitatia ( eu plangeam si urlam ca din gura de sarpe ca nu vreau sa nasc, ca nu merg la spital, ca sa ma lase in pace )si si-au pierdut o jumatate de noapte explicandu-mi ca ce spun eu nu se poate.
M-au convins si dis de dimineata ne-am dus la spital ( cred ca ma plecat asa de dimineata ca nu cumva sa incep iar ca eu nu nasc )Cezariana era programata la ora 9 am si noi eram prezenti acolo de la 7 am.
Amuzant a fost ca la ora 8.30 colegii mei de facultate aveau examen la radiologie la acelasi etaj unde eu asteptam sa-mi termine inregistrarea pentru internare.Si am stat impreuna: ei agitati , cu cursuri in mana, eu in pijamaluta de gravida cu o burtica respectabila ,la fel de agitata din cu totul alte motive purtam discutii academice despre materia pentru examen :)))
In sfatsit m-au internat si am fost dusa intr-un salon unde trebuia sa astept sa-mi vina randul la operatie.Problema a fost ca mi-a venit randul nu la 9 am cum era stabilit, ci la 4 pm, si asta poate nu ar fi fost mare lucru daca nu mi se spusese sa nu beau apa cu 24 de ore inainte de operatie si acum trecusera 32 de ore si afara erau 36 de grade C.Simteam ca mor de sete.
Tin minte ca in jur de 4 pm am inceput sa urlu la doctora ca daca nu-mi fac odata operatia, iau un bisturiu si-mi scot singura copilul ( sotul meu se amuza teribil vazand transformarea mea de unde nu vroiam sa nasc).
Si foarte amuzant a fost cand m-am trezit din anestezie ,eram pe masa de operatie inca ,si din cauza tubului pentru anestezie ma sufocam , toti tipau la mine sa respir, iar eu eram prea ocupata sa intreb daca am fetita. Binenteles ca mi s-a facut rau. Cand mi-am revenit , doctora mea saraca, statea si ma urmarea si cum am deschis ochii, mi-a spus: "Ai fetita , acum respira daca vrei sa apuci s-o vezi ".Abia imi revenisem cat de cat si incercau sa ma mute pe targa ca sa ma duca in salon cand da buzna in sala de operatii sotul meu care purta peste haine o camasuta de noapte de gravide.
Pe mie m-a bufnit rasul ( arata atat de charaghios ), dar a produs mare scandal (" cum a putut sa intre in sala de operatii cu microbii de afara...).
Mai tarziu am aflat ca pe mine m-au tinut cam o jumatate de ora mai mult decat pe celelalte si sotul meu ( caruia i s-a parut ca a trecut o vesnicie ) a intat in panica si a facut repede rost o camasuta ( halat n-a gasit ) si a venit sa vada ce-i fac nevestei lui aia acolo .
A fost atat de dulce , cat era de agitat si ingrijorat..
Cred ca nasterea , excluzand durerea pe care oricum o uiti , e o amintire nemaipomenita.
Pupici fetelor

miruna spune:

La mine a trecut termenul cu o saptamana si neavand dilatatii si copilul nu era coborat a hatarat sa-mi faca cezariana.Dar sa va spun ce a fost comic.
Am sunat-o repede pe cumnata mea sa-mi spuna cui tre sa dau bani ca sa se poarte frumos.Mi-a zis c-o sa se prezinte ei si atunci eu o sa le dau.Asa a fost numai ca s-a intamplat in sala de operatii.Eu eram in pielea goala cu ditamai burtoiul si ei stateau la rand si imi spunea: "eu sunt anestezistul " si eu bagam banul in buzunar , "eu sunt moasa" , eu saream cu banul " eu sunt femeia de serviciu"........

iris spune:

dragelor eu am nascut prin cezariana si eram inconjurata de pile - prietene doctorese, deci macar nu aveam probleme cu plicurile; si m-am prezentat eu la celebra clisma si dupa ce staua colo sia ud tipetele unei biete femei care probebil maia vea putin si nastea imi vine si mie rindul, mi-am propus de la internare sa trec prin toate fara sa ma gidnesc ca-s eu acolo, asa ca se termina procesul de "clismare" si primesc instructiuni sa stau pe linga wc ca acus acus..am sta eu ce-am stat, infirmiera se grabea sa plece eu nimic, se uita ,doamna? ce doamna ca nu simteam nimic...asa ca am plecat sa ma plimb pe holuri la 6.30 dimineata, nu-i asa ce lume ciudat e o maternitate? si ma plimb si ma plimb, se face 7, 7.30, trece infirmiera spre iesireiar doamna? dau din umeri, ma duc pe terasa de la chioscul spitalului si ma initlnesc cu sotul, si bem un suc, sui nimic, vin doctoresel, ai fost la clisma? da dar...pai sa mai stam, si stam, si se face 8, 8.30. ginecoloaga, hai da-o incolo hai sa meregm la sala, hai...si-am mers si am pus si sonda vezicala si am nsacut si nimic; ma intreb si azi unde s-or fi dus acel litru jumate de apa? (in creier?)de stresul asta cu clisma a distrus partial masa de operatie, m-am suit pe un brat ce se voia mobil si m-am trezit pe jos cu tot cu brat...

Delia spune:

Multumiri pentru voi fetelor ca postati un asemenea subiect atat de "folositor" pentru viitoarele mamici ca mine pe care panica le cuprinde zi de zi (cel putin pe mine).
Mi-ati ridicat moralul si ma bucur ca exista mamici care pot si privesc aceste lucruri in mod firesc, normal, ba chiar vesel.Mi-as dori din tot sufletul ca si eu sa pot fi la fel de dezinvolta cum sunteti voi acum dupa ce o sa nasc!
Va invidiez sincer!Pupici!