Moartea Domnului Lazarescu

Oana spune:

Mi-a placut filmul, chiar daca poate unele cadre nu sunt trase bine, nu ma pricep in domeniu dar am remarcat totusi acest lucru, chiar daca are acel aer de documentar, asta este realitatea spitalelor romanesti si m-a impresionat sa o regasesc atat de bine redata intr-un film. Si pe mine m-a contrariat sfarsitul atunci imediat dupa vizionare, dar nu a trecut mult si mi-am dat seama ca este totusi bine ales, nu trebuia neaparat sa il vedem cum moare, oricum stiam ca va muri mai devreme sau mai tarziu. (apropo' eu cred ca a murit pe masa de operatie).
Nu stiu daca pe straini i-a impresionat atat de tare (ma intreb oare ce parere au avut), dar orice roman cred ca ar trebui sa fie macar putin impresionat daca nu trezit sau scuturat de acest film..

Oana si Paul (3 iulie 2002)

poze
Ticker_Paul

leeloo2004 spune:

Marturisesc ca auzisem o gramada de comentarii despre film inainte sa-l vad si intr-un fel ma pregatisem pentru ceea ce urma sa vad. Tot filmul m-am uitat cumva fascinata si intristata in acelasi timp. Si da, mi se pare ca reflecta realitatea reala din sistemul sanitar - daca numai din Romania sau si de aiurea, nu m-as grabi sa compar. Sistemul de la noi il stiu ca am trecut si eu din pacate prin el si filmul nu a facut decit sa-mi aminteasca de momente nu tocmai placute...dar filmul cumva exagereaza aspectele negative (indiferenta medicilor si a asistentelor, mizeria din spitale, nevoia de pile, etc) tocmai pentru reliefa realitatea romaneasca (pentru ca zic eu se duce mai departe de sistemul sanitar).
Ginditi-va ca e vorba de un om care la batrinete a ramas singur (sotia a murit, fata e in strainataturi pentru o viata mai buna, sora e prea departe sau prea indiferenta) - si cine stie citi sunt acum asa in Rom - care se imbolnaveste...Faptul ca pina la urma nici nu mai este tratat ca o fiinta umana ci ca pe o povara atit de asistenta, cit si de doctori/spitale m-a revoltat la extrem tocmai pentru ca mi se pare ca reflecta adevarul...
Singurul gind cu care am ramas dupa vizionarea filmului - care de altfel si mie mi s-a parut cel mai bun film de dupa revolutie - este ca nu imi doresc sa ajung vreodata batrina, singura si bolnava...

Gabriela si Stefan David (08.07.2004)
Pozutze cu Stefanutz mai vechi si mai noi
Poze nou-noutze
Albumul comun!!!

Giving is the secret of a healthy life. Not necessarily money, but whatever a person has of encouragement and sympathy and understanding
John D. Rockefeller, Jr.

Llaura spune:

Eu nu am vazut filmul, din pacate.
Ruleaza insa in cateva cinematografe americane.
Si are cronica in revista The New Yorker:
http://www.newyorker.com/critics/content/articles/060501crci_cinema

ocebine spune:

Am fost vineri seara la Film Forum cu mama sa-l vad. In sala (care a fost plina oki) eram cam o treime cred romani (bineinteles in bisercutele de rigoare) iar restul americani. La inceput au fost faze la care romanii chitoteau de zor iar americanii ioc (probabil noi rideam de ce ne aduceam aminte).

Ce pot sa spun este ca mi s-aparut foarte bine realizat, personajele bine dezvoltate, m-au trecut treptat senzatii de amuzament, de tristete, de furie, de umilinta...si cel mai rau era faptul ca in loc de "Wow...asa ceva nu se poate" am ramas cu "wow...cit de cumplit este sa traiesti asta zilnic". Mi-am amintit subit de toata umilinta prin care trebuie sa treci ca sa poti rezolva ceva...

Probabil ca amricanii l-au interpretat ca pe un fel de incident imposibil dar mai amar este faptul ca aceasta este realitatea pentru noi...pentru noi nu este decit o validare a prezentului.

Cel mai rau mi-a ramas intiparit in memoria vesnicul misto care citeodata are umor dar pe masura ce filmul derula mi-am dat seama ca din acest simt al umorului nu a ramas decit o umbra absolut groteasca de misto ieftin care nu mai are nici un fel de sens. Romanul deja ia la misto totul fara a pune nici un fel de valoare pe nimic si lasa omul gol si searbad pe dinauntru. Din furia de a dovedi cine e mai istet si mai spiritual si mai smecher nu mai ramine decit on schelete patetic de cuvinte fara sens.

Am iesit afara in aerul rece pe jumatate eliberata ca nu voi fii nevoita sa trec prin asa o serie de oameni si pe jumatate trista ca asa ceva exista si nimeni nu este responsabil.






Anamaria mama la Nick (8)& Alex (5)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

Andrada spune:

quote:

---

Originally posted by ocebine



...si cel mai rau era faptul ca in loc de "Wow...asa ceva nu se poate" am ramas cu "wow...cit de cumplit este sa traiesti asta zilnic".
Probabil ca amricanii l-au interpretat ca pe un fel de incident imposibil ...

...pe jumatate trista ca asa ceva exista si nimeni nu este responsabil

---

Probabil ca nu toti. Exista americani care mor zilnic din lipsa asigurarilor medicale, exista copiii americani cu boli incurabile care nu isi pot permite medicamentele, exista batrini abandonati si copii subnutriti in chiar inima americii. America desi cheltuieste de vreo suta de ori mai mult decit Europa (pe cap de locuitor) are ingrijirea cea mai proasta din toate tarile vestice si cu cea mai mica speranta de viata din aceleasi tari. Personal am una dintre cele mai tari asigurari medicale, dar stiu ca asta e o elita de 10% si ca mult mai mare e procentul celor care nu isi permit nici un fel de asigurare medicala.

Citeam de curind ca statisticile privind nivelul de viata trebuie cumva refacute pentru ca de curind s-a introdus o variabila extrem de importanta: raportarea la vecini. Cu alte cuvinte daca esti sarac si te raportezi la Africa, nivelul de viata ti se pare extrem de ridicat (de aceea cei din "enclave" de civilizatie au mai putine frustrari). In schimb daca stai la periferia unei zone indestulate, saracia ti se va parea covirsitoare.



Cu alte cuvinte dentistul meu care a terminat Cornell si lucreaza 2 luni pe an ca restul imparte un hotel din inima muntilor cu Stephen King, pare net superior macelarului de la Policlinica cu plata din dorobanti.
Pe de alta parte sistemul medical din Romania cu gratuitatile pentru copii i-ar fi salvat o parte importanta din viata unei fetitze americance care nu si-a permis sa isi ia ce ii trebuia cind ii trebuia (fetitza e cea care a tinut discurs in fata congresului american).

Romanii au scuza neputintei tot asa cum americanii o au pe cea a necunoasterii. Depinde de perspectiva,
A


www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

ocebine spune:

Sa traitzi, am intzeles...in igorantza mea raspunsesem topicului

Anamaria mama la Nick (8)& Alex (5)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

lai spune:

L-am vazut si eu aseara. Prietenii cu care am fost (diverse tari de provenienta) au inteles si nu li s-a parut imposibil, chiar s-au identificat (pe ei sau experiente de viata) cu anumite aspecte ale filmului.
Mi s-a parut ca a fost tradus destul de bine, cu exceptia injuraturilor de la inceput (care nu sunt prea usor traductibile ). Sala era mai mult goala (am inteles totusi ca nu ruleaza doar o zi, cum am crezut initial, ci o saptamana). Eu m-am simtit bine sa merg sa vaz un film romanesc intr-un cinematograf american.
In prima parte mai mult am ras, in a doua mai mult trista.. Mi-a placut cum a fost facut filmul, chiar si minimul de taiere de cadre/montaj. E drept ca mi s-a parut un pic prea lung si incet, dar asta probabil si pentru ca suntem obisnuiti cu ultra-eficienta industriei hollywoodiene Iar cadrele de la inceput miscate rau de tot - ma gandeam ca daca o tin asa tot filmul ma apuca si pe mine burta si capul bine ca n-a durat prea mult balbaitul camerei. Mi s-a parut foarte inspirata alegerea tipului de personaj principal, ca privitor te marcheaza mai mult, loveste mai aproape de casa pentru o audienta mai mare.
Mi s-a parut interesant si cum au prezentat viata la bloc, relatiile dintre barbat si sotie din familia vecinilor, soferul de salvare care decojea tacticos o banana in timp ce povestea de mortii din accidentul de pe DN1.
M-am tot gandit si la alegerea ca cei mai multi dintre doctorii prezentati sa fie tineri? Eu imi aminteam o medie de varsta mai ridicata in spitalele din tara.

Lai