Purcelusul Strugurel

Purcelusul Strugurel

A fost odata ca niciodata un purcel tare singurel. Singur pe lume si fara nici un prieten. Se ratacise pe cand era atat de mititel, incat nu stia sa spuna nici al cui este, nici cum arata parintii lui. Prima lui amintire era un copac gaunos, unde se-adapostea de ploaie si de vant.

Intr-o zi, purcelusul se intalni cu un pui de rata.
- Buna ziua, ratusca!
- Buna ziua, purcelus!
- Unde te duci asa grabita?
- Ma duc la mama! Tocmai mi-a facut o placinta de porumb, garnisita cu patrunjel! E prajitura mea preferata!
- Pot sa vin si eu cu tine?
- Vino!

Si purcelusul s-a dus in vizita la ratusca. Cand l-a vazut insa mama-rata, l-a certat:
- Cum tu, ditamai purcelusul, umbli cu puiutul meu? Vrei sa-l calci din greseala pe piciorus sa ramana schiop toata viata?
- Mama, l-am invitat la masa! Sa guste si el din prajitura mea preferata! a strigat mica ratusca.
- Ah, prostuto! o certa mama-rata. Pai tu crezi ca lui o sa-i ajunga o portie mica? Nu, el o sa-ti manance toata prajitura, iar tu n-o sa te alegi cu nimic! Sa se duca la mama lui, sa manance acolo!

Cand a auzit una ca asta, purcelusul s-a inrosit ca focul de rusine. A plecat repede-repede, s-a ascuns in casuta lui si a inceput a plange cu amar.

- De ce plangi, mai, purcelus? auzi el o voce mica.

Cand se uita, ce sa vada! Un fluturas atat de frumos, incat purceul nostru ramase cu gura cascata.

- Uite, zise purcelusul, plang ca n-am si eu o mama care sa-mi faca o prajitura buna!
- Pai cum asa? se mira fluturasul.
- M-am ratacit cand eram mic...
- Si cum o cheama pe mama ta? Poate o gasim dupa nume.
- Nu stiu...
- Dar cum arata?
- Nici asta nu stiu, spuse purcelusul, si-ncepu sa planga si mai tare.
- Hai, nu mai plange! O sa te ajut eu. Mai ales ca am fost in aceeasi situatie! Si eu eram singur pe lume si nu-mi cunosteam parintii, si toata ziua plangeam din cauza asta. Nimeni nu voia sa se joace cu mine... Nu aveam cu cine vorbi, cine sa-mi faca de mancare, cine sa-mi spuna povesti... Si ce sa vezi! M-a invatat puiul de vulpe ce sa fac. Mi-a spus: "Orice pui semana cu parintii lui. Daca vrei sa-ti gasesti parintii, trebuie sa cauti pe cineva care sa-ti semene leit!"
- Da?! sari in sus de bucurie purcelul. Si?!
- Si am cautat vreme indelungata... Daca te uiti la mine, vezi cat sunt de frumos: aripioare mov, tivite cu auriu. A fost tare greu! Nu gaseam nimic pe lume care sa-mi semene. Pana intr-o zi! Zburam deasupra unei poienite insorite, cand, deodata, am vazut ceva jos nemaipomenit de frumos: era o floricica mov, care se cheama violeta. Avea petalele la fel de catifelate ca si aripioarele mele! M-am asezat pe ea si m-am simtit cu adevarat acasa! Atunci am stiut ca ea este mama mea!
- Nemaipomenit! se bucura purcelusul. Si tatal tau, cum l-ai gasit?
- A fost si mai greu! Unde puteam sa gasesc auriul asta de pe aripioarele mele mov? Nicaieri! Pana intr-o dimineata,cand m-am trezit mai devreme de rasaritul soarelui. Si cum stateam in brate la mama, pe petalele Violetei, am vazut-o deodata inconjurata de flacari aurii. Atunci am stiut ca mi-am gasit tatal!
- Cine era?
- Soarele care rasarea!
- Bravo, fluturas! striga purcelusul, impresionat. Nu vrei sa ma ajuti si pe mine sa-mi gasesc parintii?
- Ba da! Si sa stii ca de cand mi-a gasit parinti, am un nume: Violet-de-Soare!
- La drum, Violet!

Si au mers cei doi prieteni zi de vara pana seara.

- Vai, ofta purcelusul obosit. Oare o sa-i gasim vreodata?
- Nu-ti pierde nadejdea! O sa-i gasim. Undeva, pe lumea asta, trebuie sa existe cineva identic cu tine, care sa-ti fie mama...

Si au plecat a doua zi iar. Si tot asa, zile la rand, pana cand vara a-necput a se apropia de sfarsit.

- Dragul meu prieten, ofta Violet-de-Soare. Nu pot sa mai zabovesc cu tine. Sunt plecat de acasa de atata vreme, si cred ca mama e ingrijorata. Mai ales ca incepe sa se lase frigul, si eu trebuie sa stau la adapost!
- Draga Violet, nu ma parasi si tu! striga purcelul.
- Nu te supara pe mine, dar trebuie sa plec! La urma urmei, si eu mi-am gasit singur parintii.

Si cu aceste cuvinte, fluturasul isi lua zborul inapoi.
Amarnic a mai plans purcelusul. Singur fusese si inainte, dar acum, dupa ce-si pierduse cel mai bun prieten, era si mai singur!

- Bzzzzz! auzi el la ureche.
- Cine esti? intreba purcelusul.
- O albinuta!
- Draga albinuta, poti sa ma ajuti cu ceva? Am mare nevoie de un sfat!
- Daca pot, te ajut, purcelus!
- Uite, eu sunt singur pe lume si-mi caut parintii... N-ai vazut cumva, pe unde-ai umblat, cineva care sa semene cu mine?
- Bzzzzzz.... cazu pe ganduri albinuta. Sa ma gandesc! Cred ca cel mai bine e sa le intreb si pe suratele mele. Daca eu nu am vazut, cu siguranta una din noi trebuie sa fi vazut asa ceva... Toata ziua zburam peste tot in lume, si seara ne intoarcem acasa. Vino cu mine, la stup, si vei manca si miere!
- Multumesc, albinuta, de ospitalitate si de bunatate, spuse purcelusul.

Ajunsi la stup, albinuta si-a strans toate suratele si le-a spus povestea purcelusului.
- Asa ca, dragele mele, ati vazut pe undeva, prin drumul vostru, pe cineva care sa-i semene purcelului nostru?
- Adica... grasut si cu codita cercel? sari o albinuta mica si blonda.
- Da! spuse purcelul, cu ochii in lacrimi.
- Atunci am vazut eu! O cunosc eu pe mama ta!
- Uraaaa! se bucura purcelusul. Unde este?
- Iti voi arata maine dimineata. Acum e tarziu!

De nerabdare, purcelusul nu putu sa doarma toata noaptea. Nu se gandea decat cum o sa-i sara in brate, o s-o sarute, o sa-i spuna cat de dor i-a fost de ea, cat de cuminte va fi acum, ca nu se va mai rataci!

A doua zi, dis-de-dimineata, tot roiul de albine porni pe urmele albinutei blonde. Dupa un drum lung, ajunsera la poalele unui deal.

- Purcelus, in varful dealului e mama ta! Noi nu mai mergem, ca deja suntem tare obosite de drum! spuse albinuta.
- Multumesc, albinuta draga! O sa-ti raman dator pentru totdeauna, spuse purcelul, alergand spre deal. Nici nu mai intoarse capul sa-si ia la revedere, asa de nerabdator era!

Pana sus, drumul a fost tare lung si greu pentru purcelusul nostru cel grasut! Dar el nici nu lua in seama oboseala! Cand ajunse, abia mai putea respira.

- Mama, unde esti? o chema el.

Vantul adie usor, si o aroma extraordinara ii umplu narile purcelusului.

- Ma asteapta cu prajitura! se bucura el, uitandu-se in toate partile.

In fata lui, a vazut un fel de padure, dar mai mica si mai incalcita. Purcelusul se apropie, se apropie... pana cand dadu cu nasul de o codita ca a lui, rasucita ca un cercel!

- Mama!
- Da, baiatul meu! auzi o voce.
- Mama, cat te-am cautat! striga purcelusul.
- Acum esti acasa, langa fratiorii tai!
- Am si frati?
- O multime! Milioane de frati, draga purcelus!
- Ce bine! De-acum nu voi mai fi niciodata singur!

Si-ntr-adevar: din acea minunata zi, purcelusul nu mai fu singur. O gasise pe mama lui, care nu era altcineva decat o vie bogata si mare. Via era plina de codite imbraligate, tot atatea cati copii mai avea: adica ciorchinii de struguri, grasi ca niste purcelusi!

In fiecare zi, via avea grija ca purcelusul sa manance o prajitura proaspata, iar purcelusul avea grija sa la invite si pe prietenele lui, albinele, la ospat. Ah, si am uitat sa va spun: de atunci, purcelusul capata si un nume: Purcelusul Strugurel! O singura nedumerire mai avea el: cine ii este tata? Dar cum in rest nimic nu-i mai lipsea, a trecut cu vederea peste aceasta intrebare. Iar daca cineva il intreba al cui este, purcelusul raspundea:

- Mama mea este via, iar tatal meu... necunoscut!

10 oct 2002

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

---

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!

ingerash spune:

ce poveste draguta...
tu ai scris-o sau de unde ai luat-o?

mav spune:

Ai suflet frumos, gandacelule!!!!
Mi-a placut!!!! Mai vreau!!!!

Vic & Sebi (04.02.2004)

gandacelu spune:

merci frumos...
eu am scris-o, mai demult...

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

---

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!

qsar spune:

adda spune:

Am salvat povestioara, gandacelule Alaturi de cele ale lui qsar.
Eu fac colectie de povestioare pentru viitorii mei copilasi :)

ML spune:

Brava Gandacel! Un Oink, Oink si un Buzz, Buzz de la mine.

Ira spune:

Gandacule nemaipomenit, o s-o imprim si o sa i-o citesc Sofiei maine seara . Merci.

clio spune:

Gandacelule, esti o minunatie de vietate!

Nicoleta si Alexia (dn 21 aprilie 2005)

iren spune:

Super povestioara, Gindacicu

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia turbo
pozne


In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.

ManyHope spune:

Reusita povestioara ta ! Bine ai facut c-ai 'publicat-o'!