M-am hotarat ......adoptie(18)
Raspunsuri - Pagina 12
valiburu spune:
interesant Aissa ce idei ai. Sunt nemaipomenite pt mai tarziu. Spre rusinea noastra am facut doar poze si diferite filmulete, dar de jurnal nu mai avem timp. Sa vad cum putem face sa-l tinem. Ma gandesc ca la cursul ope care l-am facut pt atestat chiar s-a sugerat ideea de a tine un jurnal. Ideea era ca orice familie poate sa aiba un jurnal, nu neaparat in cazul adoptiei. Si intr-o fam "normala" trebuie dovezi de dragoste.
Ma bucur ca sunt tot mai multe fete aspirante pe acest forum si cine stie cati sunt pe care nu ii cunoastem care deja asteapta sa gaseasca copii adoptabili.
In ceea ce priveste fundatiile care se ocupa de adoptii stiu ca lucreaza tot cu DPc-urile. Probabil sunt acele fundatii care au centre de zi sau de perioade mai mari de o zi pt copii si mamici aflate in dificultate. Si tot fundatiile se ocupa de dosarul copiilor, dar tot la DPC mergi in comisie sau spre aprobare. Eu vad un lucru bun in a cere asistenta fundatiilor si as fi facut lucrul acesta daca nu l-am fi gasit pe Iustin.
ilinca_tomescu spune:
Multumesc pentru bun venit! Ma bucur foarte tare ca putem sa ne impartasim sperantele, bucuriile sau temerile. Prietenii mei din lumea reala nu sunt inca pregatiti sa ma inteleaga.
Nu ma asteptam sa fie atat de greu sa infiezi in Romania, credeam ca adoptia este incurajata pentru ca de cativa ani se incearca reducerea numarului de copii institutionalizati. Incepe sa imi fie teama, dar sper sa reusesc sa continui sa privesc toata aceasta asteptare ca pe o initiere absolut necesara.
Am avut o perioada in care ma apuca 
daca vedeam un copil care ma impresiona intrun fel, si credeti-ma, eram foarte usor de impresionat. Am avut multe momente penibile din cauza asta si m-am pus in situatii foarte jenante fata de cunostinte care au copii. A trecut, am invatat sa ma controlez. Imi canalizez energia in alte lucruri, pozitive. De exemplu m-am lasat de fumat. Si am intrat in discutie cu voi!
Va pup!
urziceanu spune:
In sfarsit pot comunica cu voi(am avut ceva probleme
dar ..gata.Bine ati venit in marea famile fetelor,Maria,Ilinca,Miruna.Bine ai revenit Vero!Vero cat de mult seamana povestea ta cu a mea!Sotul meu s-a hotarat f greu dar dupa ce am depus dosarul la DPc nu mi-a mai facut nazuri.Am obtinut atestatul,am fost sa vedem un bb,dar soacramii tot nu are curajul sa-i spuna .
Fetelor care acum pasesc pe drumul "m-am hotarat..adoptie" vreau sa le spun ca stransul actelor,testele,vizitele asistentului social,al psihologului nu inseamna absolut nimica fata de perioada de cautare a "bebulanului".Nu exista nimica mai greu decat sa te duci sa vezi un bb convinsa ca va fi al tau,ca-l vei duce acasa.Nu am sa uit ochii baietelului pe care am fost sa-l vad in maternitate si pe care era cat pe ce sa-l aduc acasa....Micut...neajutorat...implorand parca dragoste.Nu a fost sa fie.Oricum ,aici ,acasa ,la Despre Copii am plans,m-am bucurat alaturi de fete.Asa ca oricand suntem alaturi de voi cu sufletul,cu inima.
Vero tu ce ai mai facut?
corina urziceanu
Mariaa spune:
As vrea sa stiu, cum au reactionat apropiatii vostrii cand au aflat ca vreti sa infiati ?! Se poate sa fie stigmatizati copii adoptati de catre cei din jur ?! Cum sunt acceptati copii adoptati de catre partenerii de joaca ?
V-ati confruntat cu asa ceva?
Mariaa.
Briantis spune:
Ai nostri apropiati(ma refer la frati ,surori ,parinti) s-au bucurat ,iar acum sunt topiti dupa Andrei .Ceilalti ,prieteni ,colegi ,etc ,chiar nu m-a interesat ce parere au .
Si daca rudele apropiate ar fi comentat ceva tot nu m-ar fi intors din drum.Noi nu le-am cerut parerea ci le-am zis ce avem de gand sa facem .Atat.
Oricum ,n-o sa obosesc niciodata spunand ca asta a fost decizia cea mai buna pe care am luat-o in viata noastra de pana acum.
urziceanu spune:
Buna ,Maria.Bineanteles ca nu le-a picat deloc bine.Asta pentru ca la vechimea mea in casnicie(20 ani)nu mai sperau sa am ,sau sa adopt un bb.Chestia de mosteniri,eu stiu?Parintii mei s-au bucurat,la fel si fratele meu (care are si el un bb)Fratele sotului a fost socat de veste (ti-am spus de ce!:are 2 copii!)iar socrilor nu le-am spus nici in ziua de azi pt ca sunt f dificili si sunt convinsa ca nu sunt de acord.Oricum este decizia noastra .Asa ca decizia este a voastra.Este bine sa informezi rudele dar decizia va apartine.Nimic nu cred ca poate fii mai frumos decat un pui mic care-ti va spune"MAMA".
corina urziceanu
aiuras spune:
Va rog sa adaugati la noi adoptie definitiva pe care am obinut-o in iulie dar nu am facut inca legelizare din cauza de vacante. Din septembrie vom incepe si anevoiosul drum al schimbarilor de nume si prenume.
Nu am mai reusit sa plecam cu BB in Turcia dar am fost la Mamaia
aissa spune:
Aiuras, felicitari pentru finalizare. Si lasa ca nu pleaca Turcia de acolo, o gasesti si la anul, sa nu iti para rau, ce era mai important ai rezolvat. Terminati cu actele si va asteapta toata lumea sa o vizitati.
Mariaa, singurul din familie la care nu ma asteptam sa fie super incantat era tata, care oricum ma stie ca sunt capoasa si ca si daca zice ceva fac tot ce vreau eu. Dar spre surprinderea mea nu a avut absolut nimic impotriva, ba chiar avem discutii cu el acum ca nepotelul meu e gelos cand il vede ca ii acorda atentie mai multa Alexandrei. Cat despre colegii de joaca...cred ca iti faci prea multe probleme. Eu ma plimb in parc cu 2 mamici de pe DC care firesc, stiu. Mai este una care intra mai rar si am crezut ca stie si ea asa ca nu am tinut ascuns, dar chiar nu imi fac probleme. Fetele sunt super iar copiii lor cresc o data cu a mea si nu vad de ce ar face diferente mai incolo. A, ca pot sa apara la un moment dat rautati involuntare sau binevoitori care sa ii sopteasca la ureche....da, de faza asta ma tem. Dar pana atunci nu am de ce sa ma stresez cu asta.
Alexandra (30.09.2004)
patri spune:
Cred ca totul depinde de voi, de cum priviti voi adoptia!Daca simtiti ca faceti un lucru extraordinar, un lucru benefic pt voi dar si pt puiutul de om, se va vedea pe fata voastra, si nimeni nu va avea curajul sa spuna ceva de rau. Eu asa simt, asta se vede si credeti-ma, nimeni n-a avut de comentat!Si oricum eu stiu ce simt, restul e invidie! Iar copilul va simti de mic ca e special, pt ca ii voi spune, si-l voi face sa simta ca e mai mult decat un copil obisnuit, si daca cineva ii va spune ceva, eu voi sti sa-l linistesc, deci va fi pregatit! De ce va ganditi la rau, si nu la bine?
patri
inapopescu spune:
La mine a fost minunat din punctul asta de vedere...pt mine a contat familia mea adica fratele si sora ca eu doar pe ei ii am si binenteles soacra-mea care este o femeie super si cumnatii mei.Toti stiau cit de mult ma chinuisem si ce tratamente facusem ani intregi ca sa avem si noi un bb.Toti ne-au felicitat pt decizia luata inainte ca noi sa-l gasim pe Andrei si ne-au incurajat foarte mult. Apoi am avut surprinderea sa constat ca si din rindul prietenilor apropiati, pt ca nu toata lumea stie,am primit aceeiasi caldura si aceleasi felicitari pt decizia luata.Cred ca este extraordinar pina la urma sa stii ca nu esti singur,dar decizia initiala am luat-o eu si sotul meu si nimeni si nimic nu m-ar fi intors din drum.
Asa ca fetelor , nu trebuie sa va influenteze nimeni in privinta asta, este decizia voastra si nu a lor, nu trebuie sa renuntati nici o clipa si sa nu va uitati inapoi...tot inainte si veti reusi cu siguranta.
Hai ca o dau in telenovela.
Va pupacesc pe toate si pe toti bebeicii...
http://community.webshots.com/user/inapopescu