Diaspora: experiente
Raspunsuri - Pagina 3
syracuse spune:
Am citit si eu articolul si este evident plin de frustrari aiurea.
Da...nu stiu ce sa zic si cu spiritul asta "romanesc" intaratat - si al alora ramasi acolo vis-a-vis de cei plecati ...si al astora ajunsi prin vest... care mult prea des se transforma in niste hibrizi ciudati.
Nici eu nu am avut prea mult noroc cu romanii intalniti aici in ceea ce priveste partea cu "socializarea" si cu "unitul".
Poate ca insa, fara voia lor, romanii ajunsi in vest simt nevoia sa se adapteze la realitatile de aici si sa adopte stilul de interactiune de aici. Asta este. Adica "fiecare cu durerea lui, mai putine sufletisme, comnfesiuni si plangeri unul pe urmarul celuilalt" si eventual mai multa formalitate intre oameni - apanajul culturii vestice prin excelenta.
Eu urmaresc reactiile sora-mii, venita din Romania, si care este aici de numai 3 luni...si se vede clar ca se da o lupta in ea pe viata si pe moarte.
Apreciaza clar multe din aspectele vietii din vest, politetea si civilitatea oamenilor, etc ...dar ii lipsesc cumplit anumite "romanisme", greu de descris in limbaj sec/concret/obiectiv -dar care se simt de nu se poate.
Conform ziselor ei, aici lumea nu "prieteneste", sunt mereu pe fuga, nu stau la o taclaluta cu "sufletul pe tava", sunt mereu "nicey-nicey" la modul fortat si rece, viata nu are sare si piper - cel putin nu sarea si piperul Carpato-Danubiano-Pontic.
Astea sunt treburi care o frustreaza pe ea aici...insa pe de alta parte este constienta ca si apropierile romanilor se transforma de multe ori in barfa, ura pe capra vecinului, frecusuri necivilizate si alte cele.
Cine a zis ca exista vreo societate in care sa poti avea "the best of both worlds"? Eu personal inca nu am gasit-o.
As vrea sa spun ca mi-am gasit paradisul aici in vest, insa nici asta nu s-a intamplat. Desi recunosc ca societatea romaneasca este plina de tot felul de bube, nici cea vestica nu mi se pare toata numai un paradis.
Take sides. Neutrality helps the oppressor, never the victim. Silence encourages the tormentor, never the tormented. -- Elie Wiesel
narancea spune:
aaaaaaaaaaaaaaa 
ufffffffff ce praf........
Bubbles spune:
quote:
Conform ziselor ei, aici lumea nu "prieteneste", sunt mereu pe fuga, nu stau la o taclaluta cu "sufletul pe tava", sunt mereu "nicey-nicey" la modul fortat si rece, viata nu are sare si piper - cel putin nu sarea si piperul Carpato-Danubiano-Pontic.
No, nici cu situatia din Romania nu mi-e rusine... Nu stiu cate "prietenii" sunt de fapt prietenii, fara barfa si invidii, pana la urma. Inainte de a pleca, mi-au auzit de multe ori urechile tot felul de aprecieri despre capra vecinilor, astfel incat nu pot sa spun ca mi-e dor sau imi lipsesc de vreun fel.
Prefer societatea vestica asa cum este ea, cu fiecare in banca lui in zilele in care nu-ti vezi capul de toate cele (ceea ce se intampla adesea).
Avem cunostiinte cu care ne ajutam atunci cind avem nevoie, cu care vb la telefon saptamanal sau bilunar, in care avem incredere si este reciproc, cu care facem Craciunul si Revelionul in unii ani. Consider suficient si adoram sa ne petrecem vremea afara, schimband impresii cu colegii de birou, sau cate cineva pe pista de biciclete, pe poteci in munti, la piscina, etc.
Dar fiecare cu propriile experiente, de aici si preferintele
Bianca
ellaalba spune:
Dragii mei romani
uite ce tupeu pe mine sa ma bag aici!!! Nici nu stau "in afara" si m-am mai si luat de diaspora!!!
Da' citind cate ceva p-aici, si gandindu-ma pa prietenii mei plecati si mai avand in ultima perioada si "relatii de munca" cu straini ( scuzati cacofonia!) iata ce-am inteles:
1. e al naibi de greu sa fii roman in strainatate! Asa o faima ne-am facut ( ca nu eu sau tu ci "tiganii" au facut asta nici nu mai conteaza! ) ca nu mai poti spune ca esti roman fara sa fii privit macar cu scepticism. E greu pana dovedesti ca nu toti romanii sunt "de-o mama"!
2. e un sistem foarte diferit de-al nostru care se conduce dupa dictonul " noi astia suntem. Te adaptezi castigi! Nu? Numai tu ai de pierdut!"
3. bariera de limba e colosal de greu de depasit. Poti fi tu geniul din Carpati, nu poti lega doua vorbe nu te asculta nimani cum te balbai!
4. dorul de casa il duci cu tine si-n mormant. Si cu cat e mai greu, si cu cat sunt mai multe lucrurile pe care trebuie sa le dovedesti, cu atat dorul se face mai mare si mai mare!
Asa ca....ma gandesc cu drag la voi!
Ma rog lui Dumnezeu sa va ocroteasca oriunde ati fi!
Si ma mai rog sa nu uitati ca Romania e tara voastra. Si e cea mai frumoasa tara cu oamenii cei mai buni!
Si daca noi romanii am invata sa fim mai toleranti si sa facem mai mult si sa vorbim mai putin taaaaare de ajutor am mai fi!
Noi, romanii de acasa, va iubim si va primim mereu cu paine si sare!
syracuse spune:
quote:
Originally posted by Bubblesquote:
Conform ziselor ei, aici lumea nu "prieteneste", sunt mereu pe fuga, nu stau la o taclaluta cu "sufletul pe tava", sunt mereu "nicey-nicey" la modul fortat si rece, viata nu are sare si piper - cel putin nu sarea si piperul Carpato-Danubiano-Pontic.
No, nici cu situatia din Romania nu mi-e rusine... Nu stiu cate "prietenii" sunt de fapt prietenii, fara barfa si invidii, pana la urma. Inainte de a pleca, mi-au auzit de multe ori urechile tot felul de aprecieri despre capra vecinilor, astfel incat nu pot sa spun ca mi-e dor sau imi lipsesc de vreun fel.
Prefer societatea vestica asa cum este ea, cu fiecare in banca lui in zilele in care nu-ti vezi capul de toate cele (ceea ce se intampla adesea).
Asta asa este. Apropierea multa este pasibila de a aduce multe dezamagiri cu ea. Romanilor le plac sufletismele, comunicarea la "amanunt" si "apropierile"... dar totodata sunt si amatori de barfulite, de comparatii unul cu celalalt, de jinduiri la capra vecinului etc - si de aici conflictele si problemele.
Insa sa stii ca am ajuns sa ma intreb daca aceste lucruri nu sunt la urma, urmelor...umane si firesti. Cateodata mi se pare ca vesticii au preferat sa renunte complet la apropiere intre oameni si la socializare autentica tocmai ca sa se apere de aceste posibile consecinte negative ale "apropierii" (barfulita, invidia, etc). Ca atare, toate lumea este instruita sa se poarte "nice" si civil" dar superficial, rece si la distanta - si asa, macar stii ca nu ajungi sa suferi din cauza barfelor lui x sau lui y.
Nu e nici calda, nici rece...iar unii traiesc OK cu stilul asta neutru.
Insa am observat ca multi Romani nu reusesc sa accepte cu totul acest stil detasat, "a-social" de a trai. Deci pana la urma, asa este, depinde de personalitatea si de nevoile sufletesti ale fiecaruia. Cei nascuti in vest sunt ca pestele in apa - nu o sa stea sa analizeze atata "apa", asta este "normalul" pentru ei.
Pe cand romanii ajunsi aici...sunt confruntati cu tot felul de dileme si probleme de adaptare in sensul asta.
Mie...sincera sa fiu...hmmmmm...cateodata mi se face asa de dor sa o "barfulita sincera" sau o "tacla" mai semnificativa. Nu ma refer la barfa haina in care lucrezi la a distruge literalmente pe altul, Doamne Pazeste!!!; dar parca si 2-3 vorbe spuse cu onestitate si fara perdele unui om in care ai incredere si fata de care nu ai nevoie sa te cenzurezi mereu ca sa ramai in pas "cu eticheta"...parca o convorbire de genul asta face cat 1 milion de conversatii civile, politicoase si seci despre vreme si trafic.
Eu voi ramane mereu la concluzia ca atat Romania cat si vestul isi au tarele lor. Poate cine stie, globalizarea asta o crea pana la urma o societatea care sa aibe "pozitivele" din ambele lumi si care sa elimine "negativele". Cine stie...
Take sides. Neutrality helps the oppressor, never the victim. Silence encourages the tormentor, never the tormented. -- Elie Wiesel
narancea spune:
moldoveanco, nu piine si sare ne trebuie noua....... altceva ce mai ai pe-acolo ??????
laurajr spune:
narancea, vaz in profilul tau ca avem aceesi ocupatie...nu cumva om fi fost colegi de facultate ?
Apropo, esti fata sau baiat ca nu prea imi dau seama ?
Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia
oz spune:
quote:
Originally posted by syracuse
Mie...sincera sa fiu...hmmmmm...cateodata mi se face asa de dor sa o "barfulita sincera" sau o "tacla" mai semnificativa. Nu ma refer la barfa haina in care lucrezi la a distruge literalmente pe altul, Doamne Pazeste!!!; dar parca si 2-3 vorbe spuse cu onestitate si fara perdele unui om in care ai incredere si fata de care nu ai nevoie sa te cenzurezi mereu ca sa ramai in pas "cu eticheta"...parca o convorbire de genul asta face cat 1 milion de conversatii civile, politicoase si seci despre vreme si trafic.
la voi acolo nu se barfeste?
poate australienii sunt mai calzi (deh, clima) ca aici gasesti rapid un partener de o barfulitza. Nu chestii gen: sa moara capra vecinului, dar cate o frustrare, doua...mai apar.
conchita spune:
quote:
Originally posted by oz
la voi acolo nu se barfeste?
oh :-)), fii serioasa, ca se barfeste la greu, se vorbeste la liber si despre subiectele asa-zise tabu (religie, sex si politica). dar asta nu ai cum s-o afli stand in casa si facand teoria chibritului pe net din ce vezi la teveu in show-rile gen jerry springer, ci avand un job pe undeva, fiind student, etc, adica socializandu-te la randu-ti. pai daca nu barfeau americanii, eu cum crezi ca as fi primit confirmarea ca shafu meu e gay? :-))
cat despre apropiere sufleteasca si prietenie autentica, puah, deja mi-am capatat imunitate la elucubratiile ca vesticii nu-s in stare de asa ceva vs romanii care au inventat relatiile interumane supercalifragilistice. am prieteni fenomenali aici, nu exista termen de comparatie cu tipul de prietenie experimentat acasa, obiectiv vorbind. deosebirea tine de decenta si de respectarea intimitatii. pai cu prietenele din ro, daca refuzam sa le deconspir frun secretel mic, iesea cu frustrari si scandal, ca ele spun tot, iar eu nu spun nika, iote daravela acuma, ca parca aveam contract de spovedanii cu vreuna. asta e senzatia mea, privind retrospectiv, ca prietenii de acasa erau prea sufocanti, acaparatori, posesivi, obositori. da, poate suna misto si boem ca usa mea era deschisa in permanenta si ca aveam mereu casa plina de prieteni, ca dulapurile cu haine erau cu autoservire si bucataria cu intrare libera, plus dormitorul de fiecare data cand fro pretena se certa cu mama-sa, iubitu, shafu etc. dar e la fel de adevarat ca nu eram intotdeauna fericita de companie si de viata asta parca la comun. desi niciodata nu am lasat sa se vada asta, pentru ca nu am indraznit de fapt, de teama ca o ranesc pe cutarita. aici am capatat curajul sa zic: okay, pa, ca am ceva de facut, hai ca mai vb la tel. zilele astea, ne mai vedem si altadata, whatever. daca as fi zis asa ceva acasa, s-ar fi lasat cu drame psihologice si despartiri lacramoase.
asa ca, da, romanii ramasi acasa nu pot intelege inca de ce romanii rataciti peste hotare profita de aerul asta de libertate (cu regulile celor 7 ani de-acasa respectate de toata lumea) si sociala, si personala, ca sa isi traga nitel sufletul dupa viata de trib, complet haotica si bolnavicioasa, de acasa. mie, una, nu mi-e dor de asa ceva. iar asta nu inseamna ca am uitat de unde am plecat, ci ca am fost binecuvantata sa aterizez intr-o societate care cultiva relatiile...cum sa le zic? le zic sanatoase, ca asa mi se par mie, pentru ca mi se respecta libertatea de alegere asupra timpului meu propriu si personal si asupra spatiului meu privat.
narancea spune:
pai ........ daca ai facut studiili in danimarca poate ca am fost si colegi.....