ce a fost intai?

ma intreb :) de ceva timp, oare ce e mai bine sa fie intai: prietenia sau iubirea?

si daca prima la MINE este ideea ca el imi este prieten, poate sa apara IUBIREA, dupa?

in ceea ce il priveste pe el, recunoaste fara prea mult efort ca a fost de ani si ani si inca mai este iubire.

are accese de gelozie fara sens, intre mine si el neexistand nimic fizic, eu..:) am avut grija sa imi traiesc tineretzea :P si la intrebarea ai facut-o, de cand stiu eu ca ai facut o ultima oara raspunzandu-i DA a ramas usor uimit, oare..ma crede sfanta?

eu in clipa asta nu ma vad in stare sa ma iau de o relatzie serioasa, am kef sa ma mai bucur de libertate, l as face sa sufere, s ar consuma fara sens, as vrea sa priceapa...ca la 22 de ani, sau ACUM nu sunt pregatita, in acelasi timp nu vreau sa pierd EL-ul, e prea frumos..:) ce e ..subliniez ca poate nu se leaga, sau sigur nu se leaga nimic din ALE IUBIRII DIN cauza mea care..nu sunt inca satula de copilarit..cumva in sufletul meu mi as dori sa existe ceva intre mine si el si in acest sens, dar nu intzeleg de ce nu pot??

poate sunt prea egosita, imi e prea bine asa ..si nu mai am kef sa imi complic existentza si sa dau socoteala unde sunt, ce fac si de ce..?

sincer nu ma preocupa major ca NU exista un EL in viatza mea, dar azi..nu stiu ce i cu mine....

ma gandeam ca acum am alte kestii de facut, de vazut, de calatorit, de facut X KESTIE, Y suma de bani, de luat nu stiu ce pisici, sau nu stiu ce gargauni, REALIZABILI de bussines mai aveam prin cap si cum spuneam nu is capabila A MA DEDICA...


acum pentru ca se kinuie sa isi skimbe lookul adica sa puna niste kile parca ..:) parca, incepe sa ma tenteze, tzin sa subliniez ca lookul era cam singurul inconvenient, mie placandu mi sa am de ce sa apuc..:P <Loolz ce am spus>..Sigur, pot fi judecata ca superficiala, adica omul ma iubeste si ma intzeleg perfect cu el si eu fac nazuri la look, dar...:) asta sunt.

intrebarea era ..: daca exista prietenia poate sa apara iubirea?

Anderra spune:

Draga mea dana, eu sincer, propun ca noi doua sa ne luam de mana ca fix aceleasi dileme le am si eu... si daca citesti topicul deskis de mine vei intelege ...
in ceea ce ma priveste mereu a fost prietenia..apoi.. relatia dintre mine si omul respectiv..de iubit nu am iubit niciodata asa.. sa ma ofilesc de dorul lui sau sa pastrez biletu' de la cinema ..
Partea proasta (sau buna?)e ca de cand l'am cunoscut pe baiatu' asta despre care vorbesc in topicul "iubire platonica" eu nu mai pot dormi noaptea..la propriu. adika adorm pe la 1 si la 5 dimineatza sunt fresh in picioare...
uoff....

Anderrusha

"Nu e important ce ti se intampla ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla"

danna2002 spune:

am citit..subiectzelul..heehh nu stiu ce sa zic..si nu stiu ce m a traznit de am scris despre EL-ul.

adrienne12 spune:

Dana papusao eu la 22 ani m-am maritat si nu eram coapta pt. asa ceva. Te inteleg perfect (acum am 40 ani deci ceva experienta). Parerea mea e cu nu conteaza ce e mai intii. Uneori e iubirea la prima vedere, alteori e iubire pur si simplu alteori e o prietenie care se transforma in iubire. Iubirile-vapai le ai insa mai ales la virsta ta. Sint absolut de acord cu tine sa-ti traiesti viata frumos si sa faci tot ce ai tu in cap sa faci. Asta este perioada cea mai fericita a vietii tale. Dupa ce mariti si eventual ai copii totul e mult mai greu, mai complicat si de mult ori implica riscuri, renuntari, sacrificii (asta in cazul in care te intelegi cu sotul). Daca ai fi fiica mea asta ti-as spune nu conteaza ce e mai intii, tu traieste-ti viata si bucurat-te din plin de ea.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

kristinutza spune:

din experienta mea pot spune ca la mine nu a functionat treaba cu prietenia mai intai, iubirea mai pe urma, sau altfel. la mine a fost ceva clar diferit. am avut un prieten aproape un an de zile, toata lumea imi zicea ca ne sta perfect impreuna. puteam vorbi, intr-adevar, orice cu el, eram pe aceeasi lungime de unda intotdeauna. dar nu simteam nici o atractie fizica fata de el. mi-am dat eu seama ca suntem prieteni, amici grozav de buni, insa... atat. am asteptat ceva timp in speranta ca poate ma voi indragosti de el, ma mai gandeam si ca poate asta e dragostea, ce stiu eu? ce, tre' sa fie ca-n filme, cu artificii si viori? ei bine, pana la urma m-am hotarat sa ma despart de el, chiar daca nici nu puteam sa-i explic motivele... pt ca erau cam absurde: "stii, ne intelegem perfect, dar, vezi tu... nu te iubesc". oricum, ii dadea si lui cred de banuit cred faptul ca nu vroiam sa ma culc cu el, desi nu eram virgina si... imi plac baietii... mi-a fost greu si pt ca ramaneam singura, plus ca toata lumea zicea ca sunt nebuna sa renunt la asa iubit. (au fost chiar prieteni de-ai mei care au pastrat legatura cu el, iar cu mine au rupt-o!).

ei bine, dupa 2 saptamani l-am cunoscut pe... fat frumos. ne-am indragostit din prima clipa, ne-am casatorit dupa cateva luni, iar acum, dupa 5 ani de la casatorie sunt insarcinata in luna a 8-a. suntem f fericiti impreuna.

concluzia mea: una-i prietenia si alta-i dragostea. prietenia o poti confunda cu dragostea, dar cand te indragostesti, iti dai seama ca iubirea are ceva in plus fata de prietenie.

succes, orice drum ai alege... desi mie mi-e clar din cum ai pus problema ca de fapt nu-l iubesti.

sinzi_ana spune:

Pai daca el te iubeste , tre sa il iubesti si tu??? Sau sa stai langa el doar pt ca te iubeste...???
Adevarul e ca mai bine ai langa tine pe cineva care te iubeste si tu nu prea, decat pe cineva care nu te iubeste si tu ti-ai da si sufletul pt el...
Dar oricum nimic nu se compara cu o relatie in care amandoi se iubesc in aceiasi masura!!!

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi si David
Poze la munte si la mare

Poze noi!!

n/a spune:

Nu e o regula pentru relatii.

Uneori intre cei doi exista intai prietenia, care poate dura chiar si cativa ani. Alteori inainte de toate exista antipatia, si culmea!, dupa aceea te trezesti ca nu stii de ce simti ca-ti bate inima mai tare cand il vezi pe X...
Si mai sunt unele cazuri in care iubirea te loveste ca un traznet, asa-zisa, "dragoste la prima vedere"... Astfel de inceputuri se pare ca sunt mai rare...

Ce e mai bine sa fie intai? Nu stiu daca poti stabili de la bun inceput asa ceva. Eu cred ca depinde de oameni si de conjunctura in care se cunosc.

carmenutza spune:

Nu cred ca prietenia se poate transforma intr-o mare iubire..
In momentul in care cunosti pe cineva iti dai seama daca il vrei ca prieten sau iubit...clar...daca exista chemistry, vrei mai mult decat prietenie, daca exista dorinta, prietenia este "cenzurata" sa ramana doar la stadiul de prietenie...
Daca te atrage si ti-l doresti ca iubit..in prima faza nu te intereseaza atat de tare daca iti poate fi si prieten sau nu....
Dupa ce ai observat ca te atrage, se poate foarte bine sa constati ca iti poate fi si bun prieten....invers nu prea merge.
Cred ca mai degraba poti transforma o iubire intr-o prietenie, decat o prietenie intr-o iubire.


I Was Borned Intelligent, But Education Ruined Me!

Porumbita spune:

la noi a functionat chestia cu mai intai prietenia si apoi iubirea...
adica am fost amici (buni) vreo 5 ani, apoi impreuna vreo cativa ani si de 10 luni casatoriti...

kristinutza spune:

hi hi... se pare ca raspunsurile sunt diverse...

danna, spune-ne si noua pana la urma la ce concluzie ai ajuns..

cristina

danna2002 spune:

quote:

---

Originally posted by kristinutza

hi hi... se pare ca raspunsurile sunt diverse...

danna, spune-ne si noua pana la urma la ce concluzie ai ajuns..

cristina

---

se lasa asteptata concluzia..:)