cand totul merge prost...

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns crisa_txt spune:

in primul rand vreau sa-ti spun ca daca tu chiar te crezi ghinionista, asa o sa fii.. decshide-ti sufletul si cauta-ti resursele de optimism chiar in sufletul tau..in cazul meu autosugestia este la mare loc de cinste, si am reusit sa ma transform intr-o persoana optimista orice-ar fi.. si eu am trecut prin stari de depresie, de disperare cand credeam ca nimic nu-mi merge bine si eram cu moralul la pamant.. totul consta in resursele tale si apoi vin cei din jurul tau: familia si prietenii adevarati..cand crezi ca poarta ti s-a inchis, exista intotdeauna o fereastra deschisa.. profita si intra..dar nu oricum, ci cu sentimentul ca esti cea mai norocoasa femeie de pe pamant.. mult succes !!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns frunzaverde2 spune:

quote:
Initial creeata de petaluda


buna dimineata,

vremea de astazi se potriveste de minune cu ce-i in sufletul meu. in ultimul timp, mai precis cam in ultimul an totul merge prost in viata mea. voi ati simtit vreodata ca viata merge din rau in mai rau? de la lucrurile majore pana la chichite mici dar care adunate te duc la disperare...am ajuns sa imi spun ca am atins fundul , ca mai rau nu se poate, ca sa vad ca alte greutati imi cad pe umeri.
imi doresc sa rasara soarele si pe strada mea, sa fiu fericita mult timp, sa imi fie si mie mai usor, sa nu am tot timpul sufletul greu.
cum sa fac sa ies din starea asta? cum sa fac sa vad si viata mea in roz?



de cite ori am avut sentimentul ca am atins pragul de jos (eram deja in Franta de citiva ani, la Paris am ajuns dupa aceea), am descoperit ca era loc de "si mai jos". Si am coborit...de fiecare data...din ce in ce mai jos... pina cind, intr-o zi, am intrat in Infern ... intr-o seara m-am "trezit" spunind Tatal nostru...

atunci am inceput sa revin la suprafata, au trecut patru ani, astazi fac o ora de jogging pe zi, o ora sau doua de mers pe jos, imi face placere sa gatesc, sa dau cu aspiratorul si sa calc rufele, imi face placere sa spal vasele, ma ocup de plante verzi pe balcon (ridichi, marar, patrunjel, leustean), ma duc la biserica uneori, il am pe Dumnezeu in gind in fiecare zi, nu mai am cosmaruri, nu mai am insomnii, nu mai pierd nici noptile, nici diminetile cu dormit pina la prinz, lucrez tot in Paris (deci nu Parisul era de vina ci eu !), am un calculator deci o posibilitate de a evada in orice clipa in orice colt al lumii, am citiva prieteni (raspinditi prin lumea larga, deh, rom^ni cu studii !), am prieteni la Paris, am sansa de a merge din cind in cind in vacanta undeva citeva zile, citesc, invat limbi straine, traiesc, traiesc, traiesc ...
Nu stiu in ce arondisment al Parisului locuiesti dar soarele rasare si acolo, de tine depinde sa il privesti ca sa il admiri sau sa te intorci de la el, suparata ca te-a orbit cu stralucirea lui.

Dincolo de metafore, daca vrei ne putem intilni. Chiar sint in vacanta saptamina asta, deci (mai) libera. Am 33 de ani.
Cu drag, pe curind !

------------------------
Life is a pattern in which the design becomes clear only at the end !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

pune un pomelnic la o biserica si ai sa vezi ca va merge mai bine.


Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
Cei trei muschetari Bebelusii
Omul traieste pentru bunastarea pisicii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danitin spune:

DAAA!!! Cunosc foarte bine starea... Dupa ce am nascut am trecut prin ea. A fost oribil, nimic nu mai functiona si doar bebe m-a tinut la suprafata. Stii cum am trecut peste? Mi-am facut un jurnal, si acolo scriam dezastrele inregistrate... Dupa un timp vezi ca ele isi gsesc o rezolvare neasteptata. Un exemplu? Locul la serviciu mi-a fost luat de amanta sefului care, in momentul in care am revenit, imi facea niste mutre si niste fite... am crezut ca nu am sa ies din situatia asta si, cand colo... Tipa avea urmatorul obicei, cum nu-i convenea ceva cum isi scria demisia, sigura fiind ca nu-i va fi aprobata. Ei bine, la un moment dat i-a fost si ghici cine i-a comunicat vestea:eu.

Mamica de spiridus

Poze cu Loriana
http://community.webshots.com/user/danielactin

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_n spune:

Nimic nu este atit de prost, incit sa nu devina si mai prost.Asta am invatat azi.Cand totul merge prost..si ai senzatia ca groapa nu are fund....incearca sa iti amintesti ca fiecare situatie de genul asta are o portita mica....numai ca e nevoie sa ii explorezi toate colturile ca sa o gasesti.Pe mine ma ajuta foarte mult sa scriu ceea ce simt in momentul respectiv......si astfel...ma descarc si apoi....dupa ce ma linistesc si trece valul...analizez la rece ce am scris si asa imi dau seama...de limitele mele..de capacitatea de a vedea binele sau raul din situatia cu pricina .Speranta moare ultima......,nu?Mare "tipa" Speranta asta...ca multa lume traieste cu ea

Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa

Mergi la inceput