O singura biserica ? (6)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 11

casandra spune:

Catalina, nu ne intelegem.
Ai spus tu:
------
Ma refeream la urmasul apostolului Petru ca si garant al pastrarii temeliei credintei.
------
Eu te-am intrebat, daca doar pe linia lui Petru (urmasii sai, cei ce provin din cei hirotoniti din urmasii urmasilor lui Petru) se afla temelia credintei, daca Petru a fost el insusi asa de important, de ce nu i-a hirotonit el pe ceilalti, daca el era garantul dreptei credinte? De ce apostolii ceilalti nu au luat Duh Sfant de la Petru, daca Petru este temelia credintei? Intrebarea mea nu e tendentioasa, dar nu vad cum se leaga pogorarea Duhului Sfant asupra tuturor cu necesitatea (sustinuta de catolici) ca toti sa ajunga la Hristos prin Petru si urmasii sai.

M-am autocitat pentru ca mi-ai dat un raspuns evaziv. M-ai trimis la niste citate care nu raspund la intrebarea pusa de mine. Asa ca am repetat intrebarea, sperand ca voi primii raspunsul.

Acum tu spui ca e fals ca doar din Petru pot proveni preoti drepti. Pai, daca recunosti ca si ceilalti aveau dreapta credinta, pe care o puteau transmite ucenicilor lor, in ce mod era Petru garant, caci ceilalti au transmis credinta independent de Petru, si nici nu au primit-o de la Petru, ci alaturi de Petru. Apostolii au stat impreuna, s-au intarit in credinta, imbarbatat, cat timp L-au avut pe Iisus printre ei. Esti de acord, sper, ca in acele timpuri, Iisus ii conducea. Dupa primirea Duhului Sfant, s-au imprastiat in lume, prigoniti fiind, fiecare avand harul primit de la Duhul Sfant, nu de la Petru. Cine ii intarea pe ei atunci, Petru sau Duhul Sfant? Ce garantie i-a oferit Petru lui Toma, plecat sa propavaduiasca in extremul orient?

cataghe spune:

Casandra, clar nu ne intelegem Cu nici un chip nu am vrut sa spun ceea ce ai inteles tu. Nu vad de ce ar fi trebuit Petru sa ii hirotoneasca pe ceilalti, si nu m-am referit la o garantie pe care el ar detine-o pentru ceilalti apostoli. Nu putem insa trece cu vederea ca Petru a avut totusi un loc special intre apostoli, ca juca, oarecum, rolul unei capetenii care vorbea in numele lor si cu care Isus conversa adesea la modul direct. Nu inteleg cu ce minimalizeaza asta harul celorlalti.
O sa explic ce am vrut sa spun si cu infaibilitatea si cu "garantia", dar acum trebiuie sa fug.

_
In God we trust, all others bring data.

Adela99 spune:

quote:
Originally posted by conchita

[quote]

vin si eu cu o intrebare: stiti ce s-a mai intamplat la nivel de dialog inalt ortodocsi-catolici-protestanti dupa 2001, va rog frumos, ca nu mai sunt la curent? stiu despre discutiile pornite in deceniul 7 pana in 2001, dar dupa aia, pauza. stiu ca ramasese sa se discute chiar problema asta a infailibilitatii papei...

despre a 12:a Adunare generala a Conferintei Bisericilor Europene care a avut in 2003 la Trondheim (Norvegia) unde s-a discutat mai mult Charta Oecumenica. ca simbol al comuniunii participantilor Adunarea a ales apa (unitatea crestina - Botezul)
Iisus Hristos vindeca si reconciliaza

Adela99 spune:

"O atentie deosebita a fost acordata evaluarii lucrarilor Comitetului mixt CBE-CCEE, tinut la Bucuresti in perioada 30 ianuarie-2 februarie a.c., adica de colaborare intre romano-catolici, ortodocsi si protestanti in Europa. A fost apreciata propunerea acestui Comitet de a organiza o consultatie privind receptarea de catre toate Bisericile Europei a documentului Charta Oecumenica, precum si propunerea de a fi organizata in 2007 o alta adunare a tuturor Bisericilor Europei, adica a treia, dupa cele de la Basel si Graz. A fost apreciata dorinta Bisericii Ortodoxe Romane si a altor Biserici din Romania, ca aceasta adunare pan-europeana crestina sa aiba loc la Bucuresti. Se asteapta o invitatie oficiala in acest sens din partea Bisericii noastre si a celorlalte Biserici din Romania, membre in Conferinta Bisericilor Europene si in Consiliul Conferintelor Episcopale (Catolice) Europene (CBE-CCEE). A fost scoasa in evidenta atat deschiderea ecumenica a Bisericilor din Romania pe plan international, cat si promovarea intelegerii si cooperarii intre Biserici pe plan national."
http://www.patriarhia.ro/publicatii/310.htm

nu stiu daca s-a stabilit ceva in sensul asta. stie cineva? va avea loc a treia adunare la Bucuresti in 2007?

casandra spune:

Astazi am avut o discutie cu un coleg de-al meu, catolic. El mi-a spus un lucru care m-a frapat si nu pot sa nu ii dau dreptate. Bine, el era suparat pe opulenta bisericilor si a preotilor. Era suparat ca in numele lui Iisus si al Mariei, se construiesc biserici care mai de care mai impodobite si costisitoare.Ca sa placa Domnului. Dar Iisus si Maria au fost oameni umili si nici casa nu aveau. Era suparat ca preotul are 3 limuzine, dar Iisus si Maria mergeau pe jos. Ca Iisus a murit pe cruce, dar mormantul papei valoreza milioane. Ca ar fi putut fi ajutati africanii, care realmente mor de foame, cu banii astia.
Si m-am gandit la noi, care il disputam aici pe Sf Petru, la papa care in numele lui Petru doreste suprematia in Biserica. Dar Petru a murit rastignit cu capul in jos, caci nu s-a simtit vrednic sa fie crucificat in aceeasi postura ca si Mantuitorul. Cat de departe suntem noi de el...

gandacelu spune:

draga elena,
te rog, daca inca nu ai luat legatuta cu parintele, da-mi mailul tau pe pm ca sa i-l trimit, probabil si-a scris adresa gresit

pentru cine mai este interesat de teologie, pun aici niste postari ale aceleiasi persoane pe care am tot citat-o (care i-a raspuns si elenei) - pentru ca se refera la deosebirile esentiale intre catolici si ortodocsi si, in speta, la problema filioque:

Cateva lamuriri mai detaliate despre istoricitatea lui filioque:

Sinodul de la Toledo (529) a introdus in Crez adaosul Filioque, deci aceasta este prima baza istorica, insa aceasta nu inseamna ca reprezenta o credinta generala in Biserica apuseana in sec. VI. Introducerea adaosului a fost determinata nu datorita traditiei, ci din oportunism. Vizigotii erau arieni si se purtau discutii pentru trecerea acestora la ortodoxie. Arienii invatau ca Fiul este mai mic decat Tatal. Episcopii ortodocsi spanioli, vrand sa arate vizigotilor ca Fiul nu este inferior Tatalui, au considerat ca acest adaos in Crez ca Duhul purcede nu numai de la Tatal, ci si de la Fiul, ii va convinge.
Arienii din Spania au acceptat formula si au trecut la ortodoxie (sau catolicism – atunci era o singura Biserica). In urma Sinodului de la Toledo s-a nascut o noua erezie trecuta apoi in Franta si in Germania. A fost apoi aprobata de la Sinodul de la Frankfurt (794) si Aschen (809).
Pe la 808 doi calugari francezi (galicani) au rostit intr-o biserica din Ierusalim Crezul cu adaosul Filioque. Monahii greci din Ierusalim i-au acuzat ca sunt eretici si calugarii au adus acest lucru la cunostinta Papei Leon III si imparatului Carol cel Mare, care l-au delegat pe episcopul de Orleans sa lamureasca problema. In spiritul teologiei apusene, care urma o directie oarecum diferita de cea rasariteana - am postat mai sus cele 2 premise gresite care marcau teologia apuseana -, episcopul a concluzionat ca Duhul purcede si de la Fiul, ceea ce a aprobat si Sinodul de la Aachen de care am zis, dar nu se hotarase precis daca adaosul trebuia introdus si in Simbol. Carol a cerut papei sa introduca adaosul in Simbol. Papa, invocand ca sinoadele interzic modificarea simbolului, a refuzat cererea imperiala, chiar in fata unor Biserici din Apus, ca cea din Franta care, din proprie initiativa introdusesera deja adaosul in Crez. Acelasi papa a cerut ca simbolul sa fie gravat pe 2 placi de argint, in greaca si latina, fara adaosul Filioque. Placile au fost asezate in Biserica Sf. Petru din Roma.
In Biserica din Roma adaosul se introduce abia sub Benedict VIII, la 1014, desi invatatura era profesata cu mult inainte.
Astfel incat aceasta invatatura s/a generalizat si a fost introdusa in Crez in Apus inainte de despartirea Bisericilor. Protestantii au pastrat cu ei aceasta traditie apuseana.

Aceasta este istoria lui Filioque, mult mai interesante sunt insa consecintele teologice si sociale ale teologiei apusene care nu a reusit sa asimileze integral ortodoxia, spiritul si gandirea Parintilor Bisericii. Am sa revin cu cateva repere, nu numai cu privire la filioque, ci si la "dogma catolica"=primatul papal, care este ireconciliabila cu energiile necreate. Catolicii au fost obligati (de rationamentul logic!) sa ajunga la solutia primatului, pentru ca nu au acceptat energiile necreate. De aceea nici nu vor putea renunta la primat pana cand nu vor accepta si asimila invatatura despre energiile necreate. Aceasta este invatatura despre Sfantul Duh si eclesiologie. Criza problemei a fost in sec. XIV. In Ortodoxie s-a limpezit invatatura in problema Sfantului Duh. Insa nici in ortodoxie problema eclesiologiei nu este pe deplin limpezita, desi este o convergenta destul de mare in concepte, in spiritul Parintilor.

Radacina distantarii intre teologia apuseana si cea rasariteana in problema Sfintei Treimi pleaca din intelegerea diferita a raportului intre natura (fiinta, esenta, substanta) si persoana. In gandirea antica, atat in filosofia greaca, cat si in cea oriectala, nu exista decat categoria de fiinta (natura, esenta) si cea de individ. Nu exista conceptul ontologic de persoana – concept care scapa oricarei definitii rationale, caci toate insusirile prin care vrem sa o caracterizam pot sa se regaseasca si la alti indivizi.

Conceptul de persoana a fost formulat de parintii capadocieni, in sec. IV, atunci cand teologia crestina s-a confruntat cu filosofia greaca, in sensul ca taina Sfintei Treimi s-a vrut a fi inteleasa prin ratiunea omeneasca. Atata timp cat gandirea omeneasca opera numai cu conceptele de natura si individ, taina Treimii nu putea fi inteleasa in adevarul ei, ci conducea la erezie, caci ratiunea tinde in mod firesc sa reduca misterul Treimii fie la unitatea unei singure esente cu trei moduri de manifestare (modalismul lui Sabelie), fie la cei trei dumnezei ai triteismului politeist.

In fata acestei provocari, Sf. Atanasie al Alexandriei, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si altii au fost nevoiti sa faca distinctie intre termenii care sa exprime unitatea si cei care sa exprime distinctia intre Persoanele Treimii, pentru a nu se cadea in erezii. Pana la ei se foloseau 2 termeni : usia (ousia) care insemna o substanta individuala, fiind susceptibila sa desemneze fiinta comuna a mai multor indivizi si ipostas care desemna existenta in general, putand in egala masura sa se aplice si substantelor individuale. Din acest motiv in scrierile unor Sfinti parinti anterior acestor timpuri gasim exprimarea ca “firile (naturile) sunt identice cu ipostasurile”, ceea ce nu a mai fost valabil dupa precizarea terminologica din sec. IV..
Geniul Parintilor sec. IV a fost ca au folosit 2 cuvinte oarecum sinonime pentru a deosebi in Dumnezeu ceea ce este comun (ousia), substanta sau fiinta, de ceea ce este particular, ipostas sau persoana. Limpezirea terminologica pe de o parte si conceptul de persoana pe de alta parte a rezolvat in sens crestin taina Treimii.

Este de precizat ca acest concept ontologic nou, de persoana, este o revolutie in gandire, asemanator, de exemplu cu trecerea de la fizica mecanica la fizica cuantica. Insa acest concept nu a patruns in filozofie si nu a « rodit », el fiind « descoperit » de filozofie abia in sec. 20.

In ceea ce priveste caracteristica proprie ipostasurilor Sfintei Treimi, insusirea care este in mod exclusiv a fiecarei Persoane este relatia de origine. Tatal este nenascut, Fiul este nascut de Tatal si Duhul Sfant este purces de Tatal, in sensul ca are un mod deosebit de origine fata de Fiul. Trebuie precizat ca relatia de origine nu trebuie gandita in sensul categoriei logicii aristotelice a relatiei, ci doar in sensul precizarii deosebirii intre persoane, nu si in continutul modului in care se petrec nenasterea, nasterea sau purcederea, care raman o taina. « Am invatat ca este deosebire intre nastere si purcedere, dar fara sa stim deloc care este genul acestei deosebiri » (Sf. Ioan Damaschin).

Acum, sa ajungem la diferenta dintre Rasarit si Apus. « Filozofia latina isi infatiseaza intai natura in ea insasi si continua pana la persoana ; filozofia greaca infatiseaza mai intai persoana si patrunde apoi in ea ca sa gaseasca natura. Latinul considera personalitatea ca un mod al naturii, pe cand grecul considera natura ca fiind continutul persoanei.» (parintele de Regnon). Faptul ca latinii au exprimat taina Treimii, pornind de la fiinta « una » spre a ajunge la trei Persoane, iar grecii au preferat ca punct de plecare concretul, adica cele trei ipostasuri si au vazut in ele o singura natura – este mereu aceeasi dogma a Treimii, marturisita de toata crestinatatea inainte de despartire. Cele 2 cai sunt deopotriva legitime, atata timp cat nu presupun intaietatea fiintei fata de persoane sau intaietatea celor trei Persoane asupra firii comune, adica atata timp cat este mentinut echilibrul intre fiinta (natura) si Persoane. Daca se inclina intr-o parte sau alta echilibrul acestei antinomii intre fire si persoana, absolut identice si absolut diferite, ajungem la unitarismul lui Sabelie (Dumnezeul –esenta al filozofilor) sau la triteism.

Pentru Rasarit, afirmatia fundamentala este « un singur Dumnezeu pentru ca este un singur Tata » - Tatal fiind izvorul dumnezeirii. Pentru Apus este un singur Dumnezeu pentru ca este o unica fiinta dumnezeiasca, unitatea Treimii fiind data de natura (fiinta) una.

Pentru apuseni principiul unitatii fiind natura comuna, exista insa un mare risc de a reduce Persoanele la niste simple relatii in aceasta unitate de esenta, sau mai bine zis, o prea mare identificare intre « opozitiile de relatie » si ipostase. « Fericitul Augustin ne demonstreaza mai degraba Trinitatea in Dumnezeu, decat un Dumnezeu treimic ».

Acest lucru s-a produs cu Filioque. De fapt, exista ca tendinta in gandirea apuseana si s-a concretizat, s-a manifestat in Filioque. Purcederea Duhului de la Tatal si de la Fiul manifesta o tendinta de a accentua unitatea firii in detrimentul distinctiei reale a persoanelor. Relatiile de origine, daca nu duc imediat pe Fiul la Tatal si pe Duhul la Tatal, ca izvor unic, devin un sistem de legaturi in fiinta una, ceva care din punct de vedere logic este posterior fiintei. De aceea pentru apuseni Duhul este « legatura Tatalui si a Fiului » si semnifica aceasta unitate naturala intre primele 2 Persoane. Insusirile ipostatice (nenastere, nasterea si purcederea) sunt resorbite de fiinta. In loc de a fin insusiri ale ipostasurilor, relatiile se identifica cu acestea. Este ceea ce va spune mai tarziu Sf. Thoma : « cuvantul persoana inseamna relatie ».
Pentru apuseni, relatiile diversifica unitatea primordiala ; pentru rasariteni, relatiile inseamna deodata deosebire si unitate, deoarece ele se raporteaza la Tatal, care este atat principiul, cat si recapitularea Treimii, "exista monarhie in chipul cel mai absolut ».

Daca, potrivit formulei latinesti, s-ar introduce aici o noua relatie de origine, facandu-se ca Duhul sa purceada si din Fiul, atunci monarhia Tatalui, acest raport personal care creaza unitatea odata cu Treimea, ar face loc unei alte conceptii – aceea a substantei una, in care relatiile ar interveni spre a intemeia deosebirea persoanelor, in care Duhul nu ar fi decat o legatura reciproca intre Tatal si Fiul. De aceea rasaritenii au aparat intotdeauna caracterul apofatic al purcederii Duhului numai din Tatal, izvor unic al persoanelor, impotriva invataturii mai rationale care, facand din Tatal si din Fiul un principiu comun al Duhului Sfant, tinde sa desfiinteze ipostasurile, punand mai presus ceea ce este comun de ceea ce personal.

Astfel, Filoque :
- deplaseaza principiul unitatii ipostasei Tatalui spre natura
- rupe echilibrul trinitar intre natura si persoane, egalitatea perfecta a celor trei Persoane
- sfarama monada intreita in 2 diade : Tatal-Fiul si Tatal-Fiul-Sfantul Duh
- slabeste monarhia Tatalui

Se pune problema daca in conceptia pe care o apara rasaritenii :
1. nu se cade in pacatul opus celui pe care grecii il reprosau latinilor, anume daca nu sunt puse persoanele inaintea naturii.
2. Monarhia Tatalui nu este o expresie a subordinatianismului, in sensul ca Tatal nu primeste insusirea de persoana dumnezeiasca prin excelenta?
1. Aceasta s-ar petrece daca natura ar primi caracterul unei revelatii comune a persoanelor. Acest lucru s-a si intamplat, de fapt, in sofiologia pr. Bulgakov, a carui doctrina, ca si cea a lui Origen, dezvaluie primejdiile gandirii rasaritene sau, mai degraba, pericolele proprii gandirii rusesti. Traditia rasariteana a evitat acest exces, pentru ca insasi nasterea (Fiului) sau purcederea (Duhului) consta in a primi natura Tatalui.
2. Fata de cel de-al doilea pericol, Sf. Grigorie de Nazianz precizeaza : « Fiecare este Dumnezeu din cauza consubstantialitatii ; Cei Trei sunt Dumnezeu din cauza monarhiei » sau, cum spune Sf. Maxim Marturisitorul, Dumnezeu este « in chip identic monada si triada ».

M-am folosit de Teologia mistica a Bisericii din Rasarit a lui Lossky si Ortodoxia lui Evdokimov.

Iata si cateva lamuriri din pr. prof. Dumitru Popescu, Ortodoxie si Catolicism, ed. Romania Crestina, p. 25-29.

In teologia occidentala radacina lui Filioque se gaseste inca de la Fericitul Augustin, care spune: « tot ce are Fiul, primeste de la Tatal si primeste de la Tatal de asemenea de a fi si El principiu de purcedere al Duhului Sfant ». Trebuie observat ca in aceasta afirmatie Fiul nu este Autorul purcederii, fiindca primeste aceasta calitate de la Altul, Tatal. Fiul, care nu este izvor originar, nu poate exercita comunicarea prin natura fiindca nu este El cel care naste, ci primeste de la Tatal puterea de a exercita purcederea Duhului prin libertate. Aceste consideratii vor sa arate ca Duhul Sfant purcede, in fapt, de la Tatal si de la Fiul, dar purcederea de la Tatal este diferita de purcederea de la Fiul. Tatal ramane « plenitudinea izvorului », in timp ce Fiul primeste calitatea de a-L purcede pe Duhul de la Tatal. Dar aceasta nu inseamna ca Fiul nu ramane, in virtutea aceleiasi naturi divine, Izvorul Duhului Sfant, chiar daca primeste fecunditatea purcederii de la Tatal. Purcederea ramane o actiune comuna Tatalui si Fiului, in virtutea naturii divine comune. Filioque este fundamentat pe natura comuna a Tatalui si a Fiului, chiar daca se face deosebirea intre modul de purcedere al Duhului de la Tatal si cel de purcedere de la Fiul. Purcederea nu ramane o actiune proprie Tatalui, cum e cea de purcedere din teologia rasariteana, ci apare ca o insusire exercitata atat de Tatal, cat si de Fiul.

In Teologia ortodoxa purcederea are conotatie personala (nu substantiala, de insusire a naturii divine ca in teologia apuseana) si poate fi exercitata numai de Tatal, fara ca Fiul sa mai fie asociat la actiunea Tatalui, cum se intampla in cazul notiunii de purcedere cu caracter impersonal. Aceasta inseamna ca Duhul Sfant isi are originea Sa numai in Tatal, fiindca un ipostas poate veni numai dintr-alt ipostas. De altfel, daca Duhul ar purcede din natura comuna a intregii divinitati, atunci ar trebui sa purceada ;i de la El insusi, fiindca si Duhul participa la aceeasi natura divina comuna Tatalui si Fiului – ceea ce ar fi absurd. Pentru teologia ortodoxa principiul unitatii Sfintei Treimi nu este natura divina in ea insasi, ci persoana Tatalui, care fundamenteaza relatiile de origine prin raport cu Sine insusi, ca unic izvor de origine. Aceasta inseamna ca notiunea de purcedere nu are un simplu continut impersonal, ca sa poata fi aplicata Tatalui si Fiului, ci un continut personal, fiindca priveste in mod exclusiv persoana Tatalui. Notiunea latina de procedere rupe echilibrul dintre persoana si natura in cadrul Sfintei Treimi si da prioritate logica naturii divine asupra aspectului personal al Treimii.

Frumusetea va mantui lumea. (Dostoievski)

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004) - i-am tuns!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!

cataghe spune:

quote:
Originally posted by casandra

Astazi am avut o discutie cu un coleg de-al meu, catolic. El mi-a spus un lucru care m-a frapat si nu pot sa nu ii dau dreptate. Bine, el era suparat pe opulenta bisericilor si a preotilor. Era suparat ca in numele lui Iisus si al Mariei, se construiesc biserici care mai de care mai impodobite si costisitoare.Ca sa placa Domnului. Dar Iisus si Maria au fost oameni umili si nici casa nu aveau. Era suparat ca preotul are 3 limuzine, dar Iisus si Maria mergeau pe jos. Ca Iisus a murit pe cruce, dar mormantul papei valoreza milioane. Ca ar fi putut fi ajutati africanii, care realmente mor de foame, cu banii astia.
Si m-am gandit la noi, care il disputam aici pe Sf Petru, la papa care in numele lui Petru doreste suprematia in Biserica. Dar Petru a murit rastignit cu capul in jos, caci nu s-a simtit vrednic sa fie crucificat in aceeasi postura ca si Mantuitorul. Cat de departe suntem noi de el...

Casandra, Papa nu doreste suprematia in biserica, Papa are suprematia in biserica catolica si probabil ii ajunge. Ca, cel putin fostul Papa, a fost deschis miscarii ecumenice, e alta poveste, la drept vorbind.
In alta ordine de idei, nu inteleg nici paralelele pe care le faci, si mai ales faptul ca le faci atragand din nou o umbra asupra catolicismului, dar legandu-te de aspecte care sunt foarte valabile si in ceea ce priveste biserica ortodoxa. Ce importanta are ca "ti-a spus tie un coleg catolic" toate astea? Presupun ca colegi ortodocsi nu ai, nu?

_
In God we trust, all others bring data.

casandra spune:

-----
Casandra, Papa nu doreste suprematia in biserica, Papa are suprematia in biserica catolica si probabil ii ajunge.
-----
Pai, vezi Eu ti-am mai zis ca tu doresti pentru el, dar te-ai suparat.

Am si colegi ortodocsi, si coptici si protestanti si necrestini.

gandacelu spune:

Am primit pe mail de la EOF (Easternorthodoxforum)

Astazi, 4 august, ieromonahul Savatie Bastovoi implineste 29 de ani. In nici trei decenii de viata, sfintia sa, a acumulat profunzimea crestinismului grefat pe formatia filosofica mostenita de la tatal sau, propagandist al materialismului stiintific.

Autorul unor carti si articole de referinta ( In cautarea aproapelui pierdut, Intre Freud si Hristos, Ortodoxia pentru postmodernisti, Despre curaj si libertate in Ortodoxie, s.a. )ce ofera cititorilor o perspectiva clara asupra crestinismului, Ieromonahul Savatie a fost clasat, nu de putine ori, in varful piramidei teologilor contemporani.

Originar din Republica Moldova, de curand, sfintia sa a fost inchinoviat duhovnic al manastirii Dervent din Constanta, iar Inalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-a cerut consilierea pe probleme culturale. Parintele Savatie spune ca a ales Dobrogea pentru ca aici a gasit inceputurile crestinimului romanesc, iar pesterile si lavrele monahale (Cheia, Dumbravani, Basarabi ) in care au vietuit monahii dobrogeni, sunt adevarate focare de iradiere duhovniceasca.

De praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului Iisus Hristos, 6 august, ieromonahul Savatie va fi ridicat la rangul de protosinghel.

Frumusetea va mantui lumea. (Dostoievski)

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004) - i-am tuns!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!

cataghe spune:

quote:
Originally posted by casandra

-----
Casandra, Papa nu doreste suprematia in biserica, Papa are suprematia in biserica catolica si probabil ii ajunge.
-----
Pai, vezi Eu ti-am mai zis ca tu doresti pentru el, dar te-ai suparat.

Am si colegi ortodocsi, si coptici si protestanti si necrestini.

Deci sa inteleg ca dupa parerea ta, in biserica ortodoxa nu exista problemele pe care le-ai enumerat? Si daca exista, atunci de ce a fost musai sa le vedem in ochiul catolicului?