Ajutor! nu stiu ce simt.. nu stiu ce sa fac

Dragii mei, inainte sa pun intrebarea care ma framanta de ceva vreme sa va spun pe scurt (poate unii isi amintesc de mine) povestea mea care poate la unii o sa li se para banala..
In urma cu doi ani, mai exact mai 2003, dupa o casnicie de 14 ani fostul sot ne-a parasit pentru alta femeie cu care s-a si casatorit de altfel in 3 luni de la divort. Totul a fost brusc fara nici un semnal din partea lui, a fost un soc pentru toti. Nu are sens sa intru in detalii mai amanuntite..a fost..s-a dus..ne-am revenit amandoua (eu si fetita mea de 7 ani).
Si acum problema mea: in urma cu un an (iulie 2004), pe net, am cunoscut un alt barbat; din amicitia de la inceput, incet-incet am ajuns la o relatie mai apropiata (decembrie 2004). Si el a fost casatorit, are o fetita de 11 ani care este la fosta sotie si este divortat de aproape 5 ani. Pasii au fost mici dar cu timpul am devenit mai apropiati si s-a cunoscut si cu fetita mea care s-a atasat foarte mult de el (de fapt este reciproc). Ne intalnim la o saptamana, doua, trei in functie de timpul liber si am fost toti 3 la mare anul acesta; vorbim zilnic la telefon si pe ym de la job si de-acasa.
Totul este bine numai ca nu stiu, nu-mi dau seama ce simt. Niciodata nu am avut fluturasii aceia in stomac cand am fost cu el (de fapt asa ceva n-am simtit pentru nimeni, nici pt fostul sot cu toate ca l-am iubit) si inca nu am incredere deplina in el, simt ca nu-l cunosc suficient pentru a intra intr-o relatie si mai serioasa adica casatorie asa cum ma tot piseaza el. Tin la el, astept sa ma sune sa vorbim, nu-mi este indiferent daca are o problema sau daca-i bolnav..asta sa insemne ca-l iubesc? Nu radeti de mine, cu toate ca am aproape 40 ani nu stiu ce simt. Nu stiu ce sa fac, cum sa fac…daca ma gandesc numai la fata mea ar trebui sa ma casatoresc imediat dar..nu sunt sigura pe sentimentele mele, nu sunt sigura ca as face bine. Imi este teama sa nu dau gres, imi este teama in primul rand pentru fetita, nu am dreptul sa o fac sa sufere din nou, responsabilitatea pe care o am uneori ma doboara. Atat de zdruncinata mi-a fost increderea in oameni (barbati) in urma despartirii de fostul sot incat dintr-un om increzator in mine si in ceilalti am ajuns la cealalta extrema.
Va rog, asa cum ati facut-o de atatea ori, ajutati-ma cu un sfat..poate sunt persone care au trecut prin ce trec eu acum, care si-au pus aceleasi intrebari…
Pupici la bebici, mamici si tatici


Roxane

brendamitran spune:

Buna! Am citit povestea ta si.....constat ca seamana cu a mea in mare masura,cu diferenta ca eu inca nu mi-am gasit pe nimeni,desi am divortat de 4 ani.
Daca te gindesti numai la fetita ta,asa cum spui,atunci eu zic ca inca nu e momentul sa faci pasul...Da-i timp,nu poti sa stii ce va fi si cum va fi,iar pt copil ar fi chiar tragic sa treaca din nou printr-o alta ruptura
Cit despre sentimentele tale,parerea mea este ca....numai faptul ca-ti pui intrebarea este un imens semn de intrebare.Eu cred ca nu e vorba de iubire,eu cred ca e mai mult nevoia de siguranta pe care o simti dupa o despartire ca asta.Daca l-ai fi iubit cu adevarat ai fi fost sigura de asta,nu ai fi avut nici un dubiu,nu ti-ai mai fi pus intrebari
Desi nu ma caracterizeaza,eu am invatat ca toate lucrurile bune se fac cu rabdare asa ca nu te grabi,mergi inainte si.....ai rabdare.Daca te iubeste,te va intelege si mai ales va astepta!
Mult succes!

BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"

iri_sori spune:

Sincer nu trec prin asa ceva ,dar tu daca iubeai cu adevarat atunci ai fi luat o decizie,o verisoara de a mea s-a despartit de sot si a stat cu cineva care-i iubea si fata dar ce folos ca el nu tinea cu adevarat la nici una chiar daca in fata le spunea ca le iubeste pe amandoua, parera mea este sa mai astepti si dupa aceea sa faci pasul.

iri

violeta69 spune:

Draga mea,
noi doua am trecut si trecem cam prin aceleasi stari...si probleme!
te inteleg f. bine si-mi dau seama ce simti....imi dau seama atat de bine cum te simti si ce framantari interioare ai!
as putea sa-ti dau sfaturi........dar nu o sa fie sfaturi,pt. ca si eu am nevoie de ele!
sunt numai ganduri........si eu zic sa incerci pt. ca viata e scurta.....sa incerci sa iubesti,daca nu pe el poate pe altul,dar stiu ca iubirea nu vine asa batand din palme.......insa ai dreptul la fericire!
spera si crezi ca Dumnezeu are ceva bun pregatit pt. tine!
eu iti tin pumnii si-ti doresc tot binele din lume,

Elena-V.

mcrmiki spune:

Cred ca timpul le rezolva pe toate. Daca te iubeste va avea rabdare si va astepta ca tu sa te decizi.
Va doresc tot binele din lume!

Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

KUKI spune:

Roxane,
Sfaturi nu stiu sa-ti dau, dar uite pot sa-ti spun ca povestile noastre par trase la indigo. Am divortat tot dupa 14 ani de casnicie, din acelasi motiv si la fel de brusc si neasteptat pentru toata lumea. Dar ne-am revenit, eu si baiatul meu de 13 ani. Si la fel ca si tine, tot pe net am cunoscut un alt barbat, relatia s-a dezvoltat incet-incet, imi place, vorbim zilnic, ne intalnim cand putem, nefiind din acelasi oras, baiatul il place, se inteleg foarte bine amandoi, dar....intr-adevar lipsesc fluturii din stomac, lipseste emotia aia...Ma gandesc insa ca dragostea e de fiecare data si cu fiecare varsta altfel. Poate ca nu mai sunt nici eu, la 36 de ani cea care am fost candva, poate ca nu mai pot sa simt la fel si nu ma mai manifest la fel. Poate ca suntem la o varsta la care o relatie porneste mai degraba de la sentimentul ala de liniste pe care il am cand sunt cu el, de siguranta, de stabilitate, de respect...fluturii...i-am simtit in tinerete, s-au dus de-acum. Intr-adevar e greu de luat o decizie, mai ales cand decizia influenteaza si alte destine, nu numai al nostru. Parca simt ca e prea mare pentru mine responsabilitatea de a schimba din nou viata baiatului, aducand un alt barbat langa noi, oricat de bine s-ar intelege ei doi. Pe de alta parte, uite baiatul meu e deja mare, maine-poimaine isi ia zborul, timpul pentru mine parca zboara si uneori atat de singura ma simt...asa as vrea sa am pe cineva alaturi cu care sa le impart pe toate..E el barbatul pe care potrivit? E el altfel decat cel care mi-a zdrobiit sufletul? E nedrept sa-l pedepsesc pe el pentru ce mi-a facut fostul sot, dar totusi....

Iulia, mama lui Cristi (13)

Unii cauta fericirea, altii o creeaza.

Rufus spune:

Io zic asa: raspuns sigur nu o sa gasesti. Vrei sa te casatoresti, ar fi bine pentru fata, dar ti-e frica sa nu o dezamagesti. Cine o sa-ti garanteze vreodata? Nimeni. Mai mergi si cu incredere, in fond nu pica nimic daca gresesti iar. Ce, va taie capul? Cel mai important lucru este ca tipul sa fie de treaba. Si cu scaun la cap. Iar cu fluturii...vin ei, sau daca nu, nu. Ce, este cineva cu fluturi in traista, disponibili cand vrei tu?
Curaj!
(PS: eu, pana nu am simtit fluturii, asa cum spuneti voi, n-am putut face nimic; dar mi-e teama ca, dupa o varsta, fluturii sunt rari...)

http://community.webshots.com/user/tora97

Carolyne spune:

Buna,

Mi-a placut expresia lui Rufus: "...fluturii...vin ei, sau daca nu, nu. Ce, este cineva cu fluturi in traista, disponibili cand vrei tu?"

E greu de dat un sfat in situatia asta. Tu ghideaza-te dupa instinct si n-ai sa dai gres. Intotdeauna instinctul iti spune ce sa faci. Daca zici ca totusi astepti sa te sune si iti lipseste daca nu te vezi cu el...poate ca fluturii sunt pe drum, dar daca nu simti nimic, ci doar o calda amicitie...atunci mai asteapta cu mariajul. Prieteni, da, amici, poate poate s-o transforma in altceva mai profund, ceva care sa iti aminteasca de fluturi (ca tot sunt atat de pomeniti).
Nu te grabi cu mariajul. Si asa este: maine poimaine fata pleaca de acasa si tu ramai singura...Asa ca macar incearca sa ii mai acorzi ceva timp actualului prieten.
Mult succes, si sa nu uiti ca tare-i grea grea singuratatea, dar decat singur in 2, mai bine tu singura.
Mult, mult succes,

Carolyne

Roxane spune:

Multumesc ca ati avut rabdare cu problema mea si multumesc pentru sfaturi.

Orice persoana, parerea mea, care a trecut printr-o casnicie si vrea sa-si refaca viata mai ales atunci cand are si un copil langa el isi pune astfel de intrebari, o decizie care schimba viata a mai multora...responsabilitatile sunt altele cand nu esti singur, cand ai o mogaldeata care depinde numai de tine.
Imi este atat de greu sa gandesc numai cu inima pentru ca asa cum spuneam nu sunt sigura pe ce simt. Poate ca nu mai stiu cum este sa iubesti, poate ca simt asta dar nu percep sentimentul cum trebuie, poate ca tocmai gandurile care mi le fac legate de copilul meu ma fac sa nu realizez intr-adevar ce simt. Cert este ca-mi este atat de teama si am senzatia unei corabii in deriva.
Pupici la bebici, mamici si tatici





Roxane

laurajr spune:

cred ca la vartsa asta fluturii sunt mai rationali si zboara mai rar...ce, ca la 20 cand ni se taiau picioarele numai cand ii auzeam vocea ?
Incercati sa stati o perioada impreuna, asta poate v-ar clarifica sentimentele, nu va grabiti cu casatoria . Ea poate veni mai tarziu, voua va trebuie mai mult timp petrecut ( fizic ) impreuna .
Si apoi mai vorbim de fluturi ! Vor apare !

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

Loma spune:

Draga Roxane,

Parerea mea despre fluturi, nu neaparat e un semn bun sa ai fluturi in stomac, daca ii ai, atunci zic eu e mai nasol "inseamna ce esti indragostit rau" si asta te impiedica sa vezi mai departe cum e persoana, in cazul in care nu o cunosti f. bine, daca persoana merita atunci totul e perfect. Iti spune un patit, eu am simtit fluturi pt. cineva mai demult, si persoana s-a dovedit ulterior ca nu merita nici cat negru sub unghie, era un josnic.

Cand l-am cunoscut pe sotul meu nu am mai avut fluturi in stomac, si tot ne iubim mult si respectam, deci poti sa-ti intemeiezi o casnicie si fara fluturi.

Cred ca nu toate persoanele iubesc la fel, unii mai rationali fara fluturi, si altii se indragostesc f. usor, si au fluturi, cum zicea si Rufus, nu primesti fluturii de la un "distribuitor".

Loma

Smerenia este regina virtutilor.