Azi-dimineata copilul nostru cel mic a plecat in tabara. Noi, ca de obicei, am intarziat 10' si cand am ajuns langa tren era deja mare agitatie. Tren personal de navetisti, aglomeratie si caldura mare. Am reperat grupul de copii si am urcat copilul in tren. Multi navetisti, caldura mare. Si mai multi parinti. In jurul nostru fiecare parinte mai avea ceva de spus (urlat) copilului lui, fiecare urla in legea lui in timp ce copiii ajunsi in tren nici macar nu priveau spre peron la parintii transpirati. Ce mai poti sa spui copilului cu 5' inainte sa plece in tabara? Ce sfaturi asa importante mai ai de dat?!? Cel mai mult mi-a placut o mamica grijulie care urla spre geamuri: "nu uita sa ma suni! nu uita sa bei apa!".
Am urlat si eu la fiu-meu: "nu uita sa respiri!"
Nu certati copiii cand viseaza!
Ha! Ha! Ha! parca ma vad pe mine cand mi-am trimis tzancii in prima tabara-prima despartire. Priveam pierduta si cu ochii in lacrimi cum sunt luati de valul celorlalti copiii si nici nu se mai uita la noi. A plecat trenul si eu tot mai priveam in zare de parca s-ar mai fi putut ivi vreo manutza sa-mi faca bye-bye. Si apoi, trenul s-a dus si noua nu ne mai venea sa plecam de pe peron si de-abia ne miscam catre casa. Iar cand s-au intors, eu tot cu inima in gat de emotie (si cu grija de a ma infrana sa nu-i iau in brate de fata cu toti colegii) si ei...... aproape ca nu m-au vazut caci inca mai aveau ceva de povestit cu ceilalti copii.
Si eu faceam la fel la inceput dar azi m-am simtit veterana si am privit detasat spectacolul. Nu vreau sa stiu ce e in mintea copiilor cand vad atatia parinti agitati si emotionati
Nu certati copiii cand viseaza!