16 ani: frumosi, dar grei
Raspunsuri - Pagina 2
Kikina spune:
Alina draga, micul meu de 13 ani intra anul acesta intr-a 8-a. E si cazul Ancai sau ea incepe abia a 7-a? Te intreb asta pentru ca spuneai ca intentionezi sa schimbi scoala si ma gandeam ca oricum, o asteapta examenul de Capacitate si intrarea la liceu, deci, deja, o modificare la orizont.
Ai mare dreptate cu parintii. Multe dintre noi ne ofuscam pe copiii lor plini de afurisenii si fitze, dar uitam de unde li se trage. Iar lucrurile nu se pot schimba nici la unii, nici la altii. Am si aici o mare temere legata de lumea dura in care vor intra ai mei - un motiv in plus de grija pentru ganditorul meu. Cel mic este mai voios si are abilitati spontane de integrare, dar cel mare, fiind mai special ca fire si preocupari, vad ca resimte acut aceste "nepotriviri de caracter" pe care le are cu altii de-o seama. N-or fi majoritatea, dar destui tot sunt, cat sa-i zdruncine si mai tare increderea in sine si sa-i provoace multiple nedumeriri. Si in cazul lui, tot de rautatile "colegiale" este vorba.
Noi le-am luat copiilor mobile abia anul acesta, de Pasti, si pot sa-ti spun ca am facut-o parca mai mult dintr-un sentiment de vinovatie parinteasca, banuind ca sunt printre ultimii din clasa care nu au asemenea ustensile. Si pot sa-ti spun ca, de cele mai multe ori, telefoanele raman acasa...
Da, la varsta asta, incepe sa fie dificila si relatia baieti/fete si mai ales cea dintre parintii "inculpatilor". Aici banuiesc ca cei mici reusesc sa se descurce mai bine intre ei decat reusim noi intre noi (sper!). Si asta, probabil, pentru ca micii reprezentanti ai sexului opus, crescand, se transforma deja, in ochii nostri, in parte adversa. Dar ma mai abtin un pic de la comentarii ca inca nu m-am confruntat cu asa ceva. Bine ca nu vin toate buluc!
Asa, si mai spuneai ceva legat de faptul ca nu te simti destul de matura ca sa-i dai Ancai sfaturi de viata si ca te temi sa nu gresesti. Te rog sa ma crezi ca si eu simt la fel si sunt destul de coapta, biologic vorbind, dar cred ca aceasta temere (bine ascunsa de ei, nu-i asa?) vine tocmai din intelegerea marii responsabilitati pe care am dobandit-o o data cu copiii. Iar ea, vezi si tu, creste si tot creste, la fel ca ei.
Nu-mi vine sa cred! Suntem, in continuare, tot numai noi doua? Nu mai are nimeni pe-aici copii de 12-18 ani? Nimic? Nici o framantare? Nici o problema? Nici de partea celor mari, nici de partea celor (inca) mici?
alinaxeni spune:
Da kikina, numai noi doua sintem,dar tot e mai bine decit una singura.Ce sa-ti spun,si eu am cumparat tel.tot de ochii lumii,ca de, e cool.In ceea ce-o priveste pe Anca trece a7a,dar si daca era a8a tot o mutam.La scoala asta conteaza cum esti imbracat,de cite ori pe an schimbi tel.citi bani de buzunar ai,numai fite si fasoane pe care eu nu prea mi le pot permite.
Legat de teama mea, cred ca e normala in cazul in care imi fac griji privind viitorul copilului meu,poate daca eram mai putin interesata nu aveam nici acesta teama.Atita timp cit fac fata cu brio nu-mi fac probleme,mai ales ca am ajutoare pe DC
.
Ce spuneai de "mamici inca mici"? Ai rabdare sa termine cu scutecaraia si apoi sa vezi cum dau navala
Eu daca aveam DC cind am nascut cred ca nu ma uitam la altceva decit la virsta aferenta,cu toate ca pe la 5 luni intrasem intr-o panica de nedescris ca eu nu voi stii sa-mi educ fata frumos.Uite ca acum constat ca daca esti un om echilibrat si cu ceva bun simt iti poti educa copilul f. bine.
Sa speram ca mai apare cineva intre timp,ori n-au loc la calc. de copii?
alina
Kikina spune:
O sa-mi insor baietii pana se hotarasc si alte mamici de adolescenti sa-si descarce sacul aici. Da, poate isi urnesc cu greu copchii de la computer ca sa mai poata tasta si ele sau sunt cu totii toropiti de caldura. Si totusi cate ar fi de spus despre aceasta etapa "fermecatoare" si despre cat de bine (sau mai putin bine) ne descurcam noi, parintii, cu problemele pe care le isca ea.
Remarc ca subiectul "sexualitate" este, intr-adevar, fierbinte, o data ce a fost vizionat de peste 5000 de ori. Sa fie oare asta preocuparea lor principala?
alinaxeni spune:
Cred ca mai degraba este o temere decat o preocupare.L-am vizitat si eu si m-a cam pus pe ganduri.Parca nu-mi vad fata atat de maturizata.Chiar ma uit la colegele ei si vad ca Anca e copilaroasa in comparatie cu ele.Poate si asta e motivul pt. care e acceptata mai greu.Am stat de vb. cu ea si cred ca am facut-o sa inteleaga ca trebuie sa se bucure de anii astia,ea nu tanjeste sa fie mare.Pur si simplu ii place sa se comporte ca pt. varsta ei.Nu pot sa spun ca n-a avut si ea dorinta de emancipare dar i-a trecut cand si-a vazut o colega fumand, in clasa a5a.
Am citit faza cu "respira" si m-am amuzat copios.
alina
Kikina spune:
De-aici sa vina si integrarea mai dificila a baiatului meu cel mare? Chiar mi-a marturisit zilele trecute ca el ar vrea sa mai fie copil. Cred ca se desprinde greu de copilarie. Dar n-are incotro: corpul si organismul i-au luat-o inainte bine de tot si se tot intreaba cam cand va trebui (ca si cum e vb de o obligatie) sa se culce cu cineva? Si zeci de astfel de intrebari (nu neaparat referitoare la sex) legate de viitor pe care simt ca ar vrea sa-l tina cat mai departe. Si, totusi, poate ca de asta ii tine si pe cei de-o seama departe de el sau, mai degraba, invers.
Iar cel mic (13 ani!) e mic de-adevaratelea: inca mai impusca personaje imaginare prin casa...
Doamne, n-ar trebui oare sa-i urc pe-un cal, sa-i dau bice si sa-i trimit la lupta? Dar daca nici ei nu vor inca, ce sa fac? Si mai ales ce sa fac cu tatal lor care nu are veleitati de comandant? Daca imi raman baietii simpli pifani?
alinaxeni spune:
Cred ca tot ce putem sa facem e sa fim mereu langa ei si sa-i ascultam,sa-i ajutam sa-si pastreze directia buna chiar daca uneori mai gresesc.Eu am reusit s-o conving pe-a mea ca indiferent ce prostie face la mine poate gasi toata intelegere.
E adevarat ca vine de la scoala si incepe sa-mi povesteasca din usa tot,de parca nu ar mai avea timp si uneori sant atat de obosita si toate vorbele ei imi trec pe langa urechi dar dau macar impresia ca sunt atenta si ea turuie incontinuu.Mai nou,masa de seara a devenit un fel de sedinta de informare despre tot ce se intampla la scoala si ce au mai zis si ce au mai facut colegii ,profesorii,cine a suparat-o.
In privinta sotului tau chiar e o problema,mai ales ca ai baieti.La noi el nu prea se baga,mai mult de rusine,ca de,e fata,"ce sa-i spun eu" A incercat si el o singura data,cand a fost faza cu indragosteala,dar a zbarcito rau de tot si de atunci mi-a spus ca el nu se mai baga decat la lectii,ca acolo se pricepe cel mai bine,asa ca mi-a pasat mie cea mai grea responsabilitate.Am ajuns deja la intrebarea "cand e bine sa-ti incepi viata sexuala?" si am ramas muta.Singurul lucru pe care am putut sa-l spun a fost" lasa-ma sa ma documentez si discutam mai tarziu.Nu am discutat nici in ziua de azi dar sper sa prind curaj.
Stai linistita,baietii tai nu vor ramane pifani.Ai vazut tu baiat sa nu se descurce in asemenea situatii?
alina
Kikina spune:
Eu am preluat conducerea in privinta discutiilor cu baietii tocmai pt. ca tatal pare sa se incurce prea mult in vorbe cand e cazul sa stea la taifas cu ei (si nici nu este genul prea comunicativ - deh, are cu cine sa semene cel mare!). Asa a fost sa fie, pana la urma e important ca macar unul dintre noi sa fie "urechea ciulita". Cand imi spui de fetita ta cea turuitoare, parca-l vad pe al meu cel mic, care chiar spune tot din usa si pana ce adoarme seara parca tot n-a terminat ce are de zis. Acum ma bucur ca si baiatul mai mare a inceput sa spuna mai multe (mama, mama, si cate are de spus!), dar mi-e ciuda ca nu tinde sa-l abordeze si pe tata si ca se simte mult mai bine cu mine. Stiu ca i-ar fi prins tare bine sa gaseasca siguranta si in relatia masculina, dar nici nu mai stiu pe care sa-l indemn spre celalalt: pe tata sau pe fiu? Acum, pe baiat il inteleg, ca actioneaza instinctiv (stie ca eu il ascult cu toata atentia) si pe undeva, il inteleg si pe sotul meu ca asta e firea lui si mai mult nu poate. Parca s-ar jena, parca n-are tragere de inima, parca s-ar teme sa nu greseasca... Prefera orice alta activitate casnica in locul acestor tete-a-tete-uri. Stie ca trebuie sa vorbeasca mai multe cu baietii, dar... nu poate, ca "nu stie ce sa spuna"! Iar eu chiar am ajuns sa-mi doresc (ce rau imi pare ca simt asta) ca baietii sa nu ajunga adulti atat de "blocati" ca el.
lilach spune:
Kikina si alina,
ma alatur si eu ...imi pare rau ca nu am scris pina acum insa sint foarte ocupata...nici chiar acum nu am prea mult timp.
Deci cum stam noi?!...o fata de aproape 17 ani , la toamna va urca la clasa XII...luna viitoare (fecioara, sper sa fie si miine...nu de alta dar astazi e ziua prietenului ei, are 18 ani...ii face o surpriza...dar i-am spus ca sper ca surpriza e pina la o limita...ea m-a asigurat ca da!!!)
Un baiat de aproape 14 ani,va urca la clasa IX, care la ora actuala este in Romania la bunici si chiar miine va merge intr-o tabara de engleza. Este matur , linistit si a plecat singur cu avionul ... S-a descurcat bine ...
Cum ne intelegem?...Pot sa spun ca destul de bine...nu ca nu ar exista si frecusuri, mai ales cu fiica dar se pare ca din fiecare "frecus" ceva se prinde de ea. Va spun sincer ca asta este munca multor ani, defapt de cind erau mici discutam cu ei.
Incertitudini si frustari...pai cine nu are ...chiar si noi avem la virsta noastra si cred ca asta e bine.
Cit despre discutiile pe care le avem...totul se discuta deschis si ei stiu si cind avem probleme finanaciare si cind nu.
Fiica cea mare pina nu demult abia iesea cu cite o prietena insa de citeva luni si-a gasit o trupa de adolescenti care acum au terminat clasa XII si sint tot timpul impreuna...ies seara pe la ora 23:00 si se intorc la ora 4:00-5:00 dimineata acum ca sint in vacanta. Din pacate la noi nu se stie ce ti se poate intimpla de la oclipa la alta...asa ca parintii la general le permit copiilor de aici mult mai multe. Citiva dintre tinerii deja s-au inrolat la armata si unii dintre ei urmaeaza in lunile urmatoare...ea are pina anul viitor pe vremea asta.
Baiatul este in cautare si el e genul care filozofeaza insa e mult mai deschis fata de mine decit fata de tatal sau si asa cum spuneati nici sotul meu nu prea se implica...cu toate ca l-am rugat deja de citeva ori pentru ca dupa parerea mea nu e acelasi lucru ca noi le spunem baietilor anumite lucruri...ei ar trebui sa primeasca un feed back chiar de la tatal lor. Oricit am dori noi sa le spunem tot nu vom putea...viata isi are cursul ei si se pare ca fiecare trebuie sa treaca prin anumite situatii din care va invata...cel putin eu asta sper.
Fiica cea mica are aproape 4 ani asa ca eu trebuie sa ma implic in tot felul de virste si categorii...dar asta este si asa cum vorbeam cu sotul meu aseara...sintem bogati ...pentru ca avem 3 "suflete "frumoase, sanatoase si inteligente ...si este cea mai mare bogatie pe care o avem.
Toti trei copiii vorbesc romaneste si ebraica insa cei mari stiu foarte bine si engleza. Au invatat si ei pian insa doar vreo doi ani...cu toate ca eu as fi vrut mai mult.
ps. cind voi avea timp voi scrie
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.
craciunitza spune:
Kikina, esti cumva profesoara? Ai un ritm interesant de dulce in scris si faptul ca virgulele sunt la locul lor ma face sa ma simt foarte bine :)
Pe mine m-a tinut deoparte titlul subiectului, am doi baieti de 11 si 13 ani si, cand am vazut ca e vorba de 16 ani, m-am gandit ca nu vreau sa stiu ce probleme vor aparea in curand. Dar uite ca am citit si imi pare rau ca v-am lasat sa vorbiti singure.
Si ai mei copii sunt diferiti desi sunt apropiati ca varsta si sunt aceeasi zodie (varsatori). Cel mare este frumos, vesel si foarte destept. Canta muzica clasica la chitara, are zeci de tablouri la expozitia de pictura din scoala, face baschet de performanta si este olimpic la matematica. Cel mic este uratel, este introvertit si totusi mucalit, are un altfel de farmec. Interesant este ca mai multe stiu despre cel mic - introvertitul, decat despre cel mare - extrovertitul.
Nu certati copiii cand viseaza!
Kikina spune:
Ah, ce bine, ce bine ca suntem mai multe si putem invata unele de la altele!
Lilach - sa-ti traiasca trupa! Ma mai linistesti spunandu-mi ca nici fata ta nu a avut "gasca" pana de curand. Ce mult m-as bucura sa cunoasca si baiatul meu cel mare savoarea prieteniei la varsta asta!
Felicitari pt. viteazul tau junior care calatoreste sungur cu avionul! E prima aventura? Ai avut emotii?
Craciunitzo - nu, nu sunt profesoara. Mai scriu insa ceva articole (inclusiv prin revistele pt. copii) si traduc carti. Iar virgulele cred ca m-ajuta sa-mi mai trag sufletul cand gandurile dau navala (asta ar fi o explicatie de bun simt, pt. ca nu am, de fapt, pregatire de filolog, ci doar de artist plastician, si nici ala cu diploma... ). Chiar imi amintesc amuzata ca, in urma cu multi ani, "unul mare" dintre jurnalisti mi-a atras atentia ca abuzez de ele.
Dar sa revenim la ce ne doare. Spune-mi: esti mai mandra de unul dintre copii decat de celalalt? Ma refer strict la mandrie, nu la dragoste. Avem, oare, o cat de mica tendinta de a ne regasi in cel mai "tare", iar pe cel mai "firav" sa-l cocotam in arborele genealogic al tatalui?
Alinaxeni, nu ma lasa!