Cum pot sa o ajut???

Sa o ajut e cam mult spus, de fapt as vrea sa-i mai usuram suferinta doamnei care sta cu copilul meu.Si-a pierdut fiul de 30 de ani.
Va rog!Multumesc,ina C

CristinaT spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace... Doamne, ce nenorocire!

Bona unei colege de serviciu a patit asta, unicul copil decedat intr-un accident aviatic la Buzau acum cativa ani... colega mea era tare suparata, dupa inmormantare, au luat-o la ei interna si a participiat la toate activitatile casei impreuna cu ei, peste cateva luni si-au lasat fetita cu doamna la Buzau in vacanta vreo 2 luni cat au zugravit... acum colega mea este tare fericita, cand intreb de cea mica mereu imi spune ca in sfarsit le-a gasit copiilor o bunica! Probabil ca si "Bunica" este multumita de situatie.

Eu sincer nu stiu ce asa face, mi-ar fi frica sa-i spun ceva, eu cred ca ar alina-o sa vorbeasca cu parinti aflati in acceasi situatie...


5 ani -14 februarie 2005

Lona spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca, iar mamei sa-i dea putere sa suporte aceasta durere cumplita.
Nasii nostri si-au pierdut fiul care avea 19 ani, in urma cu aproape un an. S-a inecat in Dunare, sarind sa-si salveze un prieten. S-au prapadit amandoi, o tragedie ingrozitoare.
Durerea este crancena, e greu de alinat. Noi o ascultam ore intregi vorbind despre el, ii face bine. II spunem ca e bine acolo unde e, ca Dumnezeu ii ia pe cei buni, ca a plecat Dincolo tanar tocmai ca sa nu sufere in aceasta viata, care nu este intotdeauna minunata. Ea merge zilnic la cimitir, si dupa aceea ii este ceva mai bine. A facut si gesturi care pot parea mai ciudate, si ne-am speriat. De exemplu, de Craciun i-a impodobit acolo un brad cu tot ce trebuie, ca acasa. Am vrut intai s-o oprim, apoi ne-am dat seama ca este inutil, asa avea senzatia ca este, intr-un fel, alaturi de copilul ei.
Nu stiu cum este doamna de care spui, dar s-ar putea ca si apropierea de puiul tau sa-i faca bine. Incurajeaz-o, chiar daca ti se pare ca se apropie excesiv de el.
Nu poti ajuta pe nimeni in asemenea situatii, dar poti il sustine, cu rabdare si dragoste, sau incercand sa-i gasesti motivatii pentru a merge mai departe. E greu sa gasesti cuvintele cele mai potrivite, tot timpul te temi ca n-ai sa spui ce trebuie, sau ca ii vei face mai mult rau. Dar Dumnezeu ii ajuta pe toti sa duca povara pe care le-a dat-o.
Cred ca important este sa nu se simta niciodata singura sau inutila. Daca si-a pierdut copilul, cu siguranta nu mai gaseste nici un motiv pentru care sa merite sa mai traiasca. Poate ajuta sa ii spui, din cand in cand, ca el n-ar fi vrut s-a vada asa, daramata si disperata.
Doar timpul mai vindeca un pic durerea, dar cred ca niciodata definitiv.
Numai bine, si putere doamnei si voua!

ina C spune:

Va multumesc din suflet.
ina C

alinaxeni spune:

Imi pare rau sa aud asa ceva. Eu am pierdut un copil dar era mult mai mic si-ti spun ca nu poti s-o ajuti decit ascultind-o.Timpul le rezolva pe tote dar rana din suflet nu se va vindeca niciodata. Acum 3 ani a murit si sotul meu,intr-un accident, si am trecut toti destul de greu, dar cel mai greu i-a fost soacrei mele,care acum se mai consoleaza cu mine si cu fimea,plinge de cite ori ne vede.
Asta e, sa nu dea D-zeu omului cit poate sa duca

alina