Un tata disperat de "fisu" !

Draga carmen am vazut ca stii f.multe despe psh.copilului si imi place cum gindesti.Intrebare :cum intru in posesia cartilor(?) despre psh. copilului ?Am un baiat de 1,7 luni,tare neastamparat,de care se ocupa cat suntem la serviciu mamele noastre si il rasfata de nu ma mai inteleg cu el !Face numai ce vrea el,nu i se sadisface o dorinta imediat plange si obtine ce vrea etc. Sper sa ai timp sa imi raspunzi .Multumesc !

marius spune:

O parere. Distrage-i atentia cu altceva. In multe cazuri e ok, scapi de plans si nu obtine ceea ce nu doresti. Din punctuyl meu de vedere este o eroare daca se obisnuieste sa primeasca orice, oricand prin santaj (plansul).

Parere personala.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

ANDREEABANICA spune:

Si o a doua parere,subscriu ce a scris Marius + o amenintare sau avertisment pt bunicute,ca pana la urma de acolo pleaca toata buba.
Fa-le o lista cu ce sa faca si ce nu,negru pe alb,daca sunt in stare bine,daca nu,nu;explica-le ca exista bone.
In fond si la urma urmei,voi sunteti cei cu dureri de ficat.

S-auzim de bine.

Andreea mami de ingeras Alexia Elena-12.08.2004
poze Alexia

"In aceeasi limba toata lumea plange,
In aceesi limba rade un pamant..." Grigore Vieru

Claudelu spune:

Si ce daca plange...lasa-l draga sa planga, ca doar nu trebuie sa le satisfacem toate mofturile, nu?? Si cum zice si Andreea, ameninta si tu bunicutele cu ceva, sa nu-l mai rasfetze atata...mult noroc!

Miruna Enescu spune:

Draga Roy,

Mai intai, vezi ca (,) Carmen are un subiect special unde sunt mai multe sanse sa-ti vada mesajul si sa-ti raspunda.

Mai apoi, eu sunt fan carti de crescut copiii. Eu n-am fost deloc multumita de cum m-au crescut ai mei si, in lipsa altui model, am fost foarte deschisa si hotarata sa aplic ce scrie in carti 9nu in toate, sigur ca mi-am folosit propriul discernamant), si sunt ultra-multumita de rezultat. Dar nu multi oameni sunt la fel in privinta asta si inca ceva: nu e de-ajuns sa citesti cartile o data. Eu le-am citit si ras-citit. De cate ori m-am confruntat cu o problema concreta, mai citeam odata TOATE cartile, si doar asa s-au lipit de mine principiile.

Mie mi s-au parut foarte bune urmatoarele carti:
"Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor" - nu te lasa pacalit de titlu, dupa cele 5-6 capitole in care te invata in cate feluri iti poti arata iubirea pentru copilul tau (si ele f. importante), urmeaza capitole f. bune despre controlul maniei si alte aspecte importante;
"Cum sa devenim parinti mai buni" - titlul este cam nefericit ales, si cartea este in mare masura destinata copiilor mai mari, dar de asemenea are un prim capitol care vorbeste bine despre principii de educatie, si-apoi, o sa creasca si al tau, nu?
"Cum sa-i invatam cu dragoste autodisciplina pe copiii nostri" - de Kay Kuzma - asta este de fapt subtitlul cartii, nu-mi amintesc acum titlul. Din pacate nu cred sa mai gasesti cartea asta, eu n-am mai vazut-o de mult. Nu pare foarte accesibila la prima vedere (informatia este foarte multa si densa) dar practic o poti considera ca un compendiu complet al tuturor celorlalte. De cate ori am fost in impas cu vreunul din baietii mei, mereu am gasit o cale de solutionare in cartea asta;
"Comunicarea eficienta cu copiii - la scoala si acasa" - iar o carte excelenta, dar destinata copiilor mai mari. Eu zic ca merita.

Le-am citit si pe celelalte aparute, dar astea mi-au fost de capatai, sper sa-ti foloseasca si tie.

Victoria spune:

Roy, din cate povestesti, eu cred ca nu e subiect de "psiho" in sensul ca, copilul, fiind foarte alintat de bunici, e normal sa aiba aceste reactii. Eu cunosc astfel de cazuri, copii f. buni, dar care, alintati peste masura de bunici, au devenit niste tirani cu care nu te poti intelege, si nu stiu ce inseamna " Nu". Cred ca trebuie sa-i lamuresti pe bunici ca, o data si o data, va veni momentul cand nu i se va mai putea indeplini orice moft si atunci va suferi copilul mai mult decat daca ar sti ca sunt lucruri pe care le poate face/avea sau nu...

V.

veni, vidi, Victorie!

tonic spune:

Niste carti de educat bunicile ar fi mai bune daca, dupa cum spui tu, ele sunt vinovate de manifestarile copilului. In ciuda intentiilor lor bune izvorite din dragoste nemasurata, trebuie sa le explici ca un copil sufera mai mult din cauza lipsei de disciplina decit din aplicarea ei. Cu singura conditie ca regulile sa fie adaptate virstei copilului, aplicate cu consecventa de toti membrii familiei si introduse treptat daca pina acum nu i s-a interzis nimic. Regulile trebuie enuntate intr-o forma simpla si pe intelesul copilului. In acesta privinta, daca gasesti oricare dintre cartile scrise de Kay Kuzma iti vor fi de folos. Dar subliniez, incepe educatia de la adultii care se ocupa de el.Numai bine si sa stiti ca toate se pot rezolva cu dragoste, rabdare si consecventa.

catalina

Donia spune:

Miruna, cartea lui Kay Kuzma careia nu ii mai stii titlul nu se numeste oare "Ascultarea de bunavoie"? Si eu am citit-o si chiar mi-a prins bine. Si poate ar fi deschise si bunicile in cauza sa o citeasca.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

ankalaura spune:

1. Si eu am patit acelasi lucru cu fi-mea. Povestea cu tipatul a inceput pe la 6-7 luni, cand a inceput sa fie obisnuita sa primeasca aproape orice catre ce intindea manuta.
Eu am dus-o la gradinita. Acolo s-a reglat.
A fost la ai mei o luna, am luat-o duminica, si acum avem "conflicte". Parca e o moara stricata cere iar si iar si iar si iar.... Ce daca ii explici tu! Nu o intereseaza, si cred ca mizeaza ca intr-un final te saturi sa miorlaie si ii dai....
Nu sunt ai mei de vina. Ea este speculanta. Ai mei chiar sunt echilibrati.. dar sunt bunici si o iubesc!

2. Merci si eu de titlurile cartilor. Tre' neaparat sa incep sa mai cumpar si eu. Din lipsa de timp m-am documentat numai de prin reviste sau de pe net.. Dar cred ca nu e suficient.


Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea
Eliza de 2005

elilenus spune:

"Easy Obedience: Teaching Children Self-discipline with Love" Kay Kuzma.

try spune:

Un lucru e cert, copiii fac tot ceea ce le este permis. Atunc icand in casa exista o regula si ea e respectata cu strictete, copilul nu o va depasi. Bine-nteles ca exista si exceptii, dar atucn icand exceptiile se imnultesc, forta regulii respective dispare si copilul nu o mai percepe ca pe o regula de respectat.

Voi ca parinti trebuie sa faceti un lucru simplu: hotarati ce anume ave voie si ce anume nu are voie cel mic sa faca si apoi tot secretul sta in a nu te abate de la regulile fixate. E adevarat ca si metoda prin care aplici regula face sensibil mai usoara munca ta de educare cu copilul, dar de multe ori aceste metode nu au aceleasi rezultate pentru toti copiii, deci oricum intervine si o intuitie personala in a gasi aceste metode.
Iar bunicile se educa si ele, nu stiai? Pai cand ii spui ca ala mic nu are voie sa se uite la tv ca e pedepsit (sa zicem), iar ele se duc milostive si-i aprind copilului tv-ul ca "lasa, mama, ca e mic si nu stie"... e o problema, o mare problema. Bunica trebuie a inteleaga si ea la randul ei ce sunt alea reguli si ca trebuie sa fie respectate, inclusiv de catre ele.
De cele mai multe ori, accesele de furie, trantitul cu fundul de pamant, urlatul etc. se rezolva daca tu nu cedezi si daca ignori manifestarea copilului. Nu te lansa in explicatii stufoase si interminabile. Spune-i scurt si hotarat, dar cu calm copilului ca un astfel de comportament nu e tolerat in casa voastra. Metoda scunelului de pedeapsa sau a coltului de pedeapsa fucntioneaza foarte bine, totul e sa respecti amanuntele legate de aplicarea ei.
99% din aceste manifestari sunt o cale prin care copilul obtine ce vrea. El nu poseda arta convingerilor verbale, nu stie sa se lanseze in argumente intr-o discutie cu tine. Metodele lui sunt la nivelul lui de copil de cativa ani (sau cateva luni). Singurul motiv pentru care ei fac asta este pentru a te convinge pe tine ca parinte sa faci ceea ce el doreste. Iar cand parintele cedeaza in fatza "argumentului" copilului se numeste ca parintele este educat de catre copil. Ori asta, dpmeudv, este innaceptabil la o varsta atat de mica.
CONSECVENTA, STRICTETEA, SUPRAVEGHEREA... sunt arme importante in lupta impotriva obiceiurilor urate ale copiilor. Atentie, nu confundati acestea cu tonul ridicat, nervii, bruscarea copilului, cu atitudinea "faci ce spun eu, nu ce vrei tu" sau "eu te-am facut, eu te omor" (cu mera vorba in unul din subiectele de zielel trecute).

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi