Parinti de copii cu SD

crissi spune:

Si io va urmaresc de f. mult timp..de mai bine de un an jumate.. cind a nascut Felis eram gravida in 4, 5 luni.. m-a marcat povestea ei.. toata sarcina ...
Cu Paula am vrut sa vorbesc de 0 mie de ori, s-o intreb daca a facut analize cind era insarcinata , daca stia ca bebitza ei o sa fie bolnava.. cum se descurca.. cum rezista.. dar.. am tacut kitik si doar am citit ..
Aveam linga blokul mamei mele un copilash cu SD.. al unei vecine, si de cite ori ma intilneam cu ea, cind eram insarcinata, o opream sa vb. cu ea.. ma uitam lung la copil, il studiam , cred ca i am pus sute de intrebari femeii..
In iunie,am nascut, am un baietel sanatos , are aproape 5 luni.. si va citesc in continuare fetelor..nu stiu daca as fi avut puterea voastra, insa va admir din tot sufletul.. copilasii vostri au mare noroc cu asemenea mamici..

tinatache spune:

paula, de asta sa fii sigura, ca nu trecem indiferenti. Eu sunt departe dar poate ca cc cu unii din cei care trec pe aici o sa va intalniti si pe strada si o sa va fie mai usor sa stabiliti o legatura dupa ce au citit prin ce treceti si cat de important e sprijinul lor. Eu, una, tot timpul trec sa vad ce mai faceti, ce mai face comoara mare Alex si aia mica din burtica. Pacat ca nu povestesc mai multe mamici (am banuiala ca sunt mai multe pe forum dar nu au curaj), eu m-as bucura sa iau parte macar la o infinitezime din viata voastra. Si poate ca si altii... V-am vazut pozele, sunteti minunati! Paula, stiu ca pe net sunt forumuri speciale pt parintii de copii bolnaviori, dar daca te mai intalnesti cu alte mamici spune-le ca ii asteptam si aici. Cum am spus, poate asa realizeaza mai multi cat rau fac atunci cand reactioneaza gresit.
disperata, dar nu aveti asigurare sau de ce tb sa platesti tot? Daca e vreun loc unde chiar ca se poate sa mai faci un copil la 38 ani cu mai putine griji decat in Romania, atunci e Europa. Dar voi stiti cum e mai bine pt voi.

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

paula2003 spune:

Hai sa va mai spun o data cu toate ca am povestit de mai multe ori.
La 2 luni la eco a masurat pliul nucal, avea 2.5 mm, dr. a sarit ca ars ca e SD. Am fost doar eu cu sora la consult. Am izbucnit in plans si au sarit ambii pe mine sa fac avort. Au stat mai mult de 1-2 ore sa-mi explice ce este in mare si ce va fi. Eu plangeam si spuneam NU, NU, NU vreau sa fac avort. Am spus sa nu intru in panica si sa mai consult si alti dr., poate se inseala si dau bunatate de copil afara. Am anuntat sotul, nu am vrut sa stie nimeni de problema noastra. De a doua zi am colindat din cabinet in cabinet pe la spuma Buc. sa ma vada si alti dr., cu programari cu insistente, cu relatii am intrat fara sa mai astept 3-6 luni, cum se astepta la acei dr.
Toti si peste tot ne-au spus ca nu are nimic si sa fac copilul ca este sanatos. Nimeni nu ne-a spus de amneocenteza si de triplu test. Am fost luna de luna la institutul de hematologie sa fac analize....toata ziua numai pe drumuri si pe la dr. M-au linistit si am mers mai departe. Nu m-am mai gandit ce va fi sau ca bb e bolnav, poate a avut zile fetita ca nu stiu cum treceam daca imi mai confirmau si alt dr. de boala???? Am langa mine o scoala ajutatoare, o gradinita si o alta scoala aj. cu specific persoane cu H. Parca ceva imi prevestea Dumnezeu, in fiecare zi vedeam copii down, cu parinti, singuri, cu scoala....si eu spuneam, "Doamne fereste, tu sa fii sanatoasa." Si asa au trecut 9 luni fara sa ma mai gandesc la ce e si cum, dar ma rugam zilnic sa fei sanatos copilul.
Am nascut cu cezariana, din mai multe motive. M-am trezit foarte greu, de fapt a fost o problema si nu ma mai trezeam... cand s-a produs am vazut-o pe sora plansa si cum tipau toti la mine sa ma trezesc si cum se alerga in jurul meu... Mi-am revenit si am intrebat ce s-a intamplat? de ce atata agitatie? ce este? bb e bine? si se evita discutia de bb, imi tot spuneau ca am trecut greu operatia si nu ma mai trezeam. Sotul a fost anuntat din sala de operatie ca fetita are SD si nu va spun ce a urmat. Unde sa se duca sa discute durerea lui decat la socrii mei. Nici nu vreau sa-mi inchipui cat de greu i-a fost atunci si cum a depasit momentul. De felul lui e mai sensibil si pe langa durere s-au adaugat si criticile, .....nu am fost bine venita si acum si bb bolnav.
Am tot intrebat ce face bb, cu cine seamana...bine, cu soacra seamana. Am banuit ca ceva nu-i in regula, sora mea e foarte tare, dar de data asta tot plangea si nu vorbea, e si mai muta fata de mine dar tacuta definitiv e doar de suparare. A avut si o perioada proasta. A fost de garda la 2 spitale si a 3 zi am nascut eu si pe urma din nou de garda si va inchipuiti cat de obosita a fost.
Am fost anuntata de ea pana la urma, nu va spun reactia mea, m-au trecut toate gandurile, toata viata, tot ce am facut si nu....a foat cumplit. Dar mi-am spus ca nu o abandonez copilul indiferent ce va fi, imi era frica sa nu fie cine stie ce, sa arate urat...dar am cerut sa o vad, nu inainte de a sta de vorba cateva ore cu ginecologul si eu intrebam si el raspundea. Mai tare m-a dezarmat, numai varianta dr. romani poate sa distruga vieti si casnicii, de fapt e si greu sa-i spui ca va fi bine unui parinte cand nu stii ce va fi cu copilul lui. Numai de rau si ca va muri, si va fi o leguma....primele luni din viata fetitei am trait cu spaima sa nu-mi moara si sa nu o pierd.
Am fost vizitata de curiosi sa-mi vada H, exact asa s-au exprimat, au venit cu mana goala ca doar H ce nevoi are....am stat cu ea la incubator ca a facut icter 7-8 zile si la externare am chemat preotul acasa de urgenta si am anuntat rudele ca peste 1 ora fac botezul fetitei. Am botezat copilul si pot spune ca a fost mai bine.
Incet incet a trebuie sa depasesc momentul, sa citesc, sa ma interesez, nu dormeam, nu mancam, cu sotul nu ma intelegeam de nici o culoare....multe, ar fi o carte de scris prima perioada din viata fetitei prin care am trecut. Pana intr-o zi cand m-am uitat in oglinda si mi-am dat 2 palme si am spus: Ce vrei sa faci, nu vezi in ce hal ai ajuns, daca tu mori fetita va ajunge pe strazi sau in orfelinat????
Si a trebuit sa trec peste durere, sa incerc sa ma adun, sa-mi cuceresc din nou sotul, sa-i explic ca nu-i nimeni vinovat, sa le spun si apropiatilor, sa caut persoane care au asa copii ca sa mai aflu una alta....Mai plangeam nu spun nu, dar imi reveneam repede ca ma gandeam la faza cu oglinda si la fetita. Am inceput sa fac din nou prajituri, o mai rugam pe sora sa stea cu printesa ca sa mai merg cu sotul la un film sau in aprc, incercam tot ce se poate sa evit scandalul, plansetele si sa mai uitam de durere, nu se putea dar incercam. Evitam sa aiba contact cu rau voitori, au fost si mai sunt si acum dar nu se pot apropia de Alexandra ca-i omor. Nu aveam pe nimeni, sora era singur acare isi rupea din orele de somn de dupa garzi sa ma mai ajute cu fetita ca sa merg cu sotul undeva. A fost greu, cumplit.
Primele 6 luni au fost cele mai grele, am plecat la mare doar noi 3. Am tot profitat de moment si o mai bagam sotului pe gat cateva minute sa stea pana prepar ceva, pana nu stiu ce fac....si incet fetita a inceput sa-l faca mai vesel, sa-i zambeasca si sa se joace cu el. Era alceva, un nou inceput pt. mine, pt. noi, se producea o schimbare. I-a oferit dragoste multa fetita si inca il sufoca si acum si asta l-a facut sa o iubeasca si mai mult si sa-l apropie. Eu deja aveam 3 luni de cand faceam cu ea recuperare si se vedea munca mea....toate mi-au unit familia si am redevenit cum a fost. Nici acum nu-i prea vine a acrede sotului ca ar avea ceva dar nici nu se compara, e foarte bine. Ii cumpara tot ce-si doreste, o iubeste, o scoate afara si tine cu mine.
In mare v-am povestit cum a fost. Ma opresc aici, nu am darul povestitului dar sper sa fi fost clara si sa fi inteles ce am vrut sa spun.






Paulacu Paul sau David???? 32+ siAlexandra

crissi spune:

Paula, esti cea mai tare mamika de pe forum.. am urmarit pozele pe care le ai postat inca de pe vremea cind aveai un singur album.. si Alexandra ta era pitika , pitika..
Sa ti dea Dumnezeu putere multa, si sarcina usoara..!

cl spune:

Paula, , !

Claudia

romana_74 spune:

PAULA- te pup mult, mult, mult de tot! Tare imi esti draga! Esti cea mai grozava! Sa stii ca ma gandesc de mult sa iti scriu, dar iata ca mi-am luat inima in dinti!
Am in jurul meu doua fiinte tare dragi mie cu SD! Fata are 26 de ani, iar baiatul are 53!!! Sunt tare bine ingrijiti de oamenii din jurul lor si ii iubesc mult! mai ales pe el! E un scump, un dulce, stie piese intregi de teatru pe de rost, recita Eminescu si tare te binedispune! E vesel si iubitor tot timpul! O sa iti trimit niste poze cu el, dar numai in martie ca numai atunci o sa il vad!
Te admir tare mult pentru ceea ce esti tu! Sa stii ca esti un om special! Dumnezeu ti-a data asta pentru ca esti un om special si poti sa faci fata!
Te imbratisez!

ROMANA , MATEI(04.07.2003) si bb LUCA (28.08.2005)

FELIS spune:

Uau!... da cat de mult ati scris!.... Cand am deschis acest subiect nici nu credeam ca vor fi atatea persoane care sa citeasca, da sa mai si scrie!...

Noi am fost azi la control la inimioara si totul e OK (am povestit la subiectul lui in amanunt).

Am citit tot ce ati dicutat pe aici...
Ce sa mai zici de omul obisnuit cand dr sefa de la maternitate te sfatuieste sa-ti abandonezi copilul: mai mult, incearca sa te convinga... Poate ati citit cand am scris, ca a incercat sa il convinga pe sotul meu sa il abandonam pe Mihai pt ca oricum va muri pe la 2-3 luni din cauza inimii si apoi trebuie sa fii bogat sa ai grija de un copil cu SD. Mi-ar place sa ma duc la ea sa ii arat ca Mihai nu a murit, ca are o inimioara perfecta acum si ca e sufletul meu drag si scump pe care eu si sotul il iubim enorm!....

Va multumim tuturor ca sunteti alaturi de noi....
Eu in general am zis ca Mihai are SD, mai mult la straini. La cunostintze am zis doar la cine am considerat ca pot zice (cam 80% stiu).
De exemplu familia mea care e in provincie nici macar nu stie ca am fost in Italia. De inima si SD nici atat. Am destule pe cap, nu as mai suporta si alte discutii.... In plus au si o sanatate f fragila... in fine... problema e mult prea complicata cu familia mea... Mult mult prea complicata.

Felis si Mihai-Cristian (06.12.04)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61238" target="_blank">Ce mai face Mihai!...
"Caracterul fara inteligentza poate mult, dar inteligentza fara caracter nu valoreaza nimic" Cicero

oana cretu spune:

Curaj, mamici scumpe ca ceea ce aveti voi in suflet pentru copiii vostri va va fi rasplatit de bunul D-zeu insutit. Va admir pe toate, sincer v-o zic si ma bucur ca ingerasii vostri fac progrese.

Oana si Seb
(10.01.2005)

"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/oana_george14/my_photos
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/georges142004/my_photos
http://community.webshots.com/user/sebastieng10
POZE
POZE NOI POZE NOI

paula2003 spune:

Chear azi m-a intrebat soacra mea ce i-am facut fetitei de a inflorit asa de mult si i-am spus ca i-am dat dragoste multa la radacina.
In fiecare zi, in primele luni de viata, mi-au spus sa o abandonez sa o omor...incepand din spital si pana acasa. Am spus ca NU si le-am interzis sa-mi mai spuna. Au sarit pe sotul si l-au tocat multe luni dar si el a spus Nu si pe urma am inteles si durerea lui si bombardamentele care au fost in jurul lui.
Am vrut sa plecam din tara , mult mai tarziu, dar ne-am izbit de un val de refuzuri ca avem un bb cu SD si nu au nevoie de oameni cu H. A fost un test pt. fam. noastra ce facem, alegem intre a o duce mai bine sau la fetita si plangeam si nu stiam ce va spune sotul. A venit nervos dar hotarat, mai bine sarac si cu familia intreaga, nu va spun ce mult ne-am bucurat si ce l-am imbratisat ambele. Sunt multe, ar trebui sa scriu si sa nu ma mai opresc, am sa revin.
Dupa cele intamplate si prin cate am trecut am vrut sa ma dedic celor saraci, neajutorati, dar.."nu se poate daca nu ai interes"...pe moment am renuntat dar ajut pe toti cei ce-mi cer ajutorul si chear ii sufoc sa ma apeleze. Intr-un fel nu vreau sa mai treaca nimeni prin ce am trecut si de unul singur.
Azi m-a surprins ca dupa postare au fost peste 50 de persoane care au citit ce mai e nou la pagina noastra.
Ma bucur foarte mult. FELICITARI
Stiu ca daca am sa fiu sanatoasa si am sa pot am sa o ajut pe Alexandra sa devina un om stapan pe picioarele ei. De aceea ii multumesc lui Dumnezeu ca este asa si nu mai rau, ma ingrozesc la ce vad la centru si la cat de greu le este parintilor cu copii paralizati...Eu pot spune ca sunt o norocoasa si ii multumesc, se putea si mai rau.







Paulacu Paul sau David???? 32+ siAlexandra

adusca spune:

quote:

---

Originally posted by romana_74


Am in jurul meu doua fiinte tare dragi mie cu SD! Fata are 26 de ani, iar baiatul are 53!!! Sunt tare bine ingrijiti de oamenii din jurul lor si ii iubesc mult! mai ales pe el! E un scump, un dulce, stie piese intregi de teatru pe de rost, recita Eminescu si tare te binedispune! E vesel si iubitor tot timpul! O sa iti trimit niste poze cu el, dar numai in martie ca numai atunci o sa il vad!

---

amundoi din aceiasi familie? ma refer la parinti.
stiu ca procentul sa se'ntample este foarte mic, ar fi foarte descurajant....de fapt de asta se teme si prietena mea.



Fetele de pe DC


Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....