Parinti de copii cu SD
Raspunsuri - Pagina 13
paula2003 spune:
Va multumesc de urari. Incerc sa ajut cu ce pot, eu nu am fost ajutata si greu am mai patruns si am aflat despre aceasta boala. Nu sunt egoista ca sa tin doar pt. mine, copilul meu, tot ce aflu spun tare la toti ca sa stie si ei. Nu vreau sa comentez reactiile parintilor care sunt, din ambele parti(si cei sanatosi si cei bolnavi). Cum am mentionat si in reportaj, nu dau sfaturi ci povestesc cat de cumplit este din propria experienta, cine are urechi sa auda!!! Fiecare sa faca ce vrea cu viata lui dar sa ia aminte si la ce spunem noi, parintii celor indurerati.
Asa este, toti isi feresc copii de lume, de ochii celor din jur si se feresc sa discute despre copilul lor ca despre un copil cu probleme. Nu vor sa discute, ba unii spun ca s-a vindecat sau a fost un rezultat gresit...multe.Ori cat ai feri pe cineva tot se vede, eu stau langa o scoala speciala unde vad zilnic copii de toate felurile si se vede de la distanta ca e ceva in neregula.
Putini sunt parintii care se mandresc de copii lor si care recunosc ca asta este si incearca sa schimbe mentalitati, atitudini... Foarte putini, ii numeri si cred ca-ti ajung 10 degete.
Sa revenim, la acea de nastere am vrut sa merg nu pt. nustiu ce ci pt. a vedea reactia celor din jur, pt. a vedea cum e in lume straina si cum e privita, tratata fetita mea. Au foat multe mamici de pe forum. Nu vreau sa comentez nimic ci doar ca a fost un test pt. mine ca mama, fetita ca mediu si ca m-am bucurat ca am fost invitata. A fost greu la inceput, lor SD, nu le place zgomotul si ne-a intampint o muzica asurzitoare si va dati seama reactia micutei. Am cautat sa-i explicam dar am si inteles-o, nu cunostea pe nimeni, muzica, loc strain...prea multe dintr-o data. Dar dupa 10-15 minute , dupa ce a privit cuminte in brate a cedat singura. S-a dat jos, a mers, a studiat...a inceput sa-i placa. Muzica nu se mai auzea, noroc ca avea curte si toti iesise afara. A fost superb, am vazut si priviri compatimitoare si priviri indiscrete, m-am facut ca nu vad cu toate ca m-a durut enorm, dar ce sa fac?????. Am auzit ca au un autist, nu l-am vazut sau nu am stiu care este. Petrecerea a fost la gradinita copilului. Cand clovnul a mers cu instrumente cu tot afara s-a facut coada si Alexa cum este curioasa de felul ei s-a asezat sa priveasca, dupa primii 2 copii vad ca se cere pe scaun si asteapta cuminte si ea sa-i vina randul. Am avut ceva teama, sincer, era pt. prima data si nu stiam ce va fi, cu toate ca mi-as fi dorit dar nu stiam ce sa fac, mi-am asumat resposabilitatea si nu am dat inapoi.
Dupa cum ati vazut si in poze a sta foarte cuminte pana a terminat d-na(clovnul) si daca la inceput am cerut ceva simplu si discret ca sa nu se sperie nu a spus nimic la propunerea de inimioare.
Asa a fost, a fost foarte bine si acum abia astept sa mai mergem si la alti copii, deja am primit 2 invitatii una acum recent(la un copil SD de un an) si una in decembrie(la o fetita de 2 ani care ne cunoastem de mult, nu are nimic, ca boala). Doamne ajuta sa fiu sanatoasa si sa o pot duce ca sa se integreze si ea mai bine in mediu strain.
Pot spune ca am un ingeras de copil, se adapteaza foarte usor, bine si e foarte cuminte, daca va avea si noroc va reusi cu siguranta in viata.
Asa a fost si va mai povestesc cum e si la celelalte.
Va pupic si mai vorbim.
Paula
cu Paul sau David???? 30+
siAlexandra 
oana cretu spune:
Nu pot sa nu ma abtin sa va zic ca ma impresioneaza tare curajul vostru, forta cu care luptati sa se faca dreptate. Luati exemplul Paulei, mamici cu copii cu SD, pentru ca o sa va fie viata mai usoara. Atata timp cat este iubire fata de copil, cred ca se poate lupta si cu nedreptatea celor din jur. Eu nu ma pot uita ciudat la un asemenea copil, pentru ca in mintea mea rasuna mereu cuvintele: "daca eu as fi avut un asemenea copil, cum as fi vrut sa fie tratat? ca si ceilalti, normal!" e greu sa intelegi din exterior, nu zic nu, dar sa incercam sa ne punem in situatia parintilor (care sunt normali) cu asemenea copil. Nu e vina lor ca s-a nascut asa, i se poate intampla oricui asta. Ne e frica la toti de o asemenea situatie si e normal, dar trebuie sa incercam sa ii intelegem pe cei care trec prin asta. Sunt niste copii care sunt bolnaviori, dar care ofera dragoste mai mare ca alti copii, indiferent daca te cunoaste sau nu. Mi se face greata cand citesc cum se poarta oameni ca acea vanzatoare, scuzati-ma, dar cand aud asa ceva din gura unei persoane, nu as putea decat sa ii zic ca nu e om, nu are suflet. Si chiar si copiii din parc, daca parintii i-ar invata sa se joace la fel si cu copii cu SD, sa se poarte la fel ca cu ceilalti, asa ar face, sunt convinsa. Va doresc mult curaj in lupta cu rautatea si va doresc sa invingeti! Eu am sa citesc mereu ce mai fac puiutii vostri, chiar daca nu am sa scriu mereu. Paula, am vazut ultimele poze, de la ziua bunicii, din parc si de la petrecere. E o scumpa si o finuta Alexa. Va pup pe toti, mamici si copilasi dulce tare, asa cum meritati!
Oana si Seb 
(10.01.2005)
"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea."
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/oana_george14/my_photos
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/georges142004/my_photos
http://community.webshots.com/user/sebastieng10
POZE
POZE NOI POZE NOI
ardeiash spune:
esti o norocoasa atunnci. al meu nu se obisnuieste asa cu oricine. numai cu cine iubeste copiii, cine-l baga in seama, dar nu din obligatie. si intotdeauna face numai ce vrea el, este doar rac. cand cineva vine pe la noi nu vrea sa-i raspunda la intrebari, nu vrea sa zica poezii, cantecele, nimic... ma supara destul de tare.
in schimb am observat ca daca-l duc la teatrru de papusi ii place daca exista ceva care sa-i trezeasca atentia. numai asa sta cuminte. altfel...
pupici
s-auzim numai de bine!
paula2003 spune:
Draga mea, Alexandra are doar 2 ani si tot face distinctii intre cine o iubeste si cine nu. Si are mare dreptate ca stiu si eu ...ca nu-i vor binele.
Nu stiu ce va fi peste cativa ani cand va fi mai mare si va consientiza maibine ce se intampla, Doamne ajuta sa fie bine, nu spun mai mult ca nu stiu ce fac maine dar peste n ani.
Ce mai face printul, cum merge la scoala si cum se descurca????
Va pupic si asteptam si alte vesti de la tine.(am citit ca s-a ars la manuta, ce a patit???)
Paulacu Paul sau David???? 30+ siAlexandra
ardeiash spune:
e o mare dilema si pentru mine. era ziua mea si l-am lasat sa se joace pe calculator. niste prieteni de aici faceau gratarul ( sa nu ma afum eu de ziua mea). eu trebuia sa intretin musafirii... prietenii mei zic ca nu s-a stins de grata... insa... m-am trezit cu o arsura minora pe manuta... cam cat o moneda, insa asta a prins coaja si normal../. s-a prins de haine.... a devenit o adevarata rana... carne vie. a suferit micutul...
m-am dus la farmacie si m-am inteles destul de bine cu ala... ca stii .. cu franceza mea.... mi-a recomandat un pansament elastic care se lipeste singur - super - si si mai super a fost o compresa sterila cu un soi de vaselina care se aplica direct pe rana. asta l-a ajutat ca sa nu se mai lipeasca pansamentul de rana. ca eu aveam comprese sterile din romania si alea se lipeau de cate ori ii schimbam pansamentul, de turba copilul numai cand ii atingeam manuta.
of. acum s-a vindecat, nu definitiv... dar... cred ca maine pot sa-i fac baie deja.
la scoala.... stii ca acum am reusit sa-l dau la gradinita. parca ti-am spus ca am fost la edinta cu parintii, nu?
s-auzim numai de bine!
ardeiash spune:
oana cretu: habar n-ai.. nu cred ca vei putea vreodata, macar sa-ti imaginezi, d-apai sa mai si treci prin asta...
si nu doresc la nimeni sa sufere macar o secunda asa...
s-auzim numai de bine!
ardeiash spune:
pardon ca revin..... acum am vazut ca aceasta tema de discutie este vizionata de 3600 de ori... pe cine Dumnezeu intereseaza problema asta? mi-nchipuiam ca numai pe cei in cauza...
s-auzim numai de bine!
HelleneC spune:
Dragele mele, va citesc mereu, nu am indraznit sa scriu pentru ca uneori chiar nu stii ce sa spui!
Disperata, citesc multi parinti si mi se pare normal sa fim interesati, pe mine ma bucura enorm sa vad ca nu exista ignoranta si aici. Eu am facut un stagiu in Belgia intr-un centru de zi pentru copii cu SD, autism sau alte probleme, undeva langa Dendermonde. Mi se parea ca acolo e alta mentalitatea; cei de acolo s-au speriat de cum era aici. Acum nu mai lucrez in centrul de aici, dar am avut experiente destul de... neplacute cand ieseam cu ei in oras, la cumparaturi... mi-am luat "palme" de la cei din jur si ma durea. Poate spui: nu era copilul tau, dar ma suparam cumplit pentru ca 8 ore erau copiii nostri, cu care ne bucuram sa lucram, sa facem cate ceva si ajunsesem sa nu vedem diferenta de alti copii. Ori in momentul in care cineva imi spunea: "tine-ti doamna copiii inchisi" aveam curajul sa ii spun in fata: "oare pe cine sa tinem: pe ei sau pe dumneavoastra?" Nu am cautat niciodata sa ma jutific in fata cuiva, sa imi cer scuze pentru ca uneori erau mai agitati, incercam sa ii "socializez", sa ii vada cat mai des lumea in parc, pe strada, in hipermarket... si am reusit. Macar stiu ca uneori aveam saisfactia ca am dat o lectie unor "ignoranti".
Ma bucur sa vad ca voi iesiti cu copiii, mie mi-a trebuit mult sa ii conving pe unii parniti ca trebuie sa iasa cu ei peste tot, sa nu se jeneze, sa lucreze mereu, sa nu ii trateze doar ca pe niste copii bolnavi.
Paula, Felis, Disperata, toata admiratia mea, imi pare rau ca nu stati mai aproape, ati face mult intr-un grup de suport!
Numai bine si sanatate voua si la prunci!
Mami ”de George”
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii
www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC/" target="_blank">Poze
paula2003 spune:
Eu ma bucur ca sunt si mamici, tatici care citesc si despre alti copii, altfel de copii.
Din tot sufletul va doresc sa nu treceti prin ce trecem noi si nici sa nu aveti pe cineva in familie. De inteles durerea noasta o intelegeti doar daca treceti prin asa ceva, de aceea nu am pretentii dar apreciez ca se cites discutiile noastre.
Paulacu Paul sau David???? 30+ siAlexandra
ardeiash spune:
HelenneC, mai rar oamnei ca tine... dupa cate stiu eu in romania in scolile speciale nu prea se lucreaza cu copiii. tu esti un caz special si copiii pe care-i ingrijesti sunt cu adevarat norocosi. sa-ti dea Dumnezeu sanatate sa poti sa-i ajuti in continuare, ca de astfel de oamneni au ei nevoie: oamnen icu INIMA.
s-auzim numai de bine!