M-am hotarat ......adoptie (15)
Raspunsuri - Pagina 8
irina_g spune:
Ti-am scris pe mess. Please contact me.Thanks.
Hai ca am dat-o pe engleza. Azi toata ziua am vorbit in engleza si s-a transmis.
Pupici
irina_g spune:
Se vede ca este perioada concediilor. Toata lumea este plecata. Asta este. Bucurati-va de concediu si intorceti-va cu forte proaspete pentru un nou "sezon" de noutati.
Pupici la mamici si bebici
irina_g spune:
Fetelor, am o intrebare: dupa ce gasesc bb (dupa atestat-of course) care sunt pasii urmatori pentru a aduce bb-ul acasa. Trebuie sa anunt asistenta sociala care tb sa dea aviz favorabil sau tribunalul, trebuie sa treaca o perioada, sau cum? Spuneti-mi cum ati facut voi din clipa in care ati gasit bebelul?
Multumesc ca existati
Pupici la mamici si bebici
Gianni spune:
Irina , dupa ce gasesti bebicul , se va face o noua comisie (la Protectia Copilului-sau cum se numeste acum...) si aceasta comisie va elibera o 'hotarire'de incredintare a minorului in vederea adoptiei-pentru cel putin 3 luni.
Bineinteles ca asistenta soc. va fi prezenta in timpul acestei comisii.De fapt este aceiasi comisie care va elibera atestatul.
Bineinteles este pe localitate diferit , sint localitati in care dupa ce ai gasit bebicul , nu ai voie sa-l iei imediat (daca s-a facut comisia) , trebuie vizitat de citeva ori -ca sa se obisnuiasca cu voi- dupa care se tine comisia care elibereaza 'hotarirea'.
Succes.
Catalina
Rozi spune:
Buna, dragelor, si multumesc de gandul bun! A avut efect!!!
Sa va povestesc cum a fost: a fost intai o noapte aproape nedormita, am facut pachet TOATE actele noastre, fara discriminari , am ajuns la 8:30 la Tribunal, pe lista cu adoptiile eram pe ultimul loc, 5. Am stat la cateva procese de partaj etc, m-am edificat. Am intrebat daca asta e judecatoarea aia rea si mi s-a raspuns: da. Dar si ca procurorul este cel mai scump dintre toti!
De la DPC-ul nostru au venit jursta "noastra" si shefa ei. Aveau un caz care era la a 8-a infatisare! Am simtit ca pic! Oamenii aia luasera un copil cu mare probleme, bolnavior, si fizic si psihic, nu au mai vrut sa vada alt copil dupa ce i-au vazut ochisorii si bratele intinse spre ei. Il aveau de 1 an si lucrau mult cu el, cu tratamente medicale si de toate felurile. Suflete imense, ce mai! Intre timp, ea (mama adoptiva) a avut ghinionul sa fie disponibilizata si, pentru a sta cu copilul sa aiba grija de el si sa aiba totusi un venit, s-a pensionat pe caz de boala (fictiv, va dati seama). Ei bine, instanta nu a vrut sa incuviinteze adoptia pentru ca nu avea certitudinea ca mama e in stare sa aiba grija de copil! Au umblat prin toate spitalele si au luat certificate medicale ca e apta sa ingrijeasca un copil si tot degeaba. Acum, datorita acestui procuror inimos, au reusit sa faca instanta sa accepte proba cu fotografii: copilul inainte si dupa. Fetelor, a mers!! Au iesit plangand de-acolo, jurista sarea si se imbratisa cu ei!!
Morala: fetele care veti ajunge in instanta, aveti mare grija sa nu cumva judecatorul / procurorul sa se indoiasca ca puteti creste si ingriji copilul!!!
Jurista noastra a avut o problema si a trebuit sa plece. Noi (stiind de la Aissa) am intrebat-o daca trebuie sa spunem ceva, si ce. "Nu, nimic". A plecat si am ramas cu sefa ei (cea de care povesteam mai sus). O femeie extraordinara!! Ne-a explicat cu lux de amanaunte rolul fiecaruia acolo, in sala. Incerca sa ma linisteasca, deoarece tremuram si aveam ochi de caprioara ) Ne-a spus ca judecatoarea ne poate intreba daca ne-am acomodat cu copilul, daca mai vrem sa-l adoptam . Mi-a recomandat sa nu raspund cum mi-a venit prima data pe buze: pai am mai fi aici daca NU am vrea?! Ar insemna s-o fac tampita pe judecatoare , nu? Asa ca m-am pregatit sa spun: da, ne-am atasat foarte tare de copil si da, vrem sa-l adoptam si vrem sa poarte numele nostru (e f important sa spui explicit toate astea, daca nu, trebuie sa faci alta actiune ca sa-i schimbe numele!!!)
Inainte de a intra, jurista ne spune sa ne gandim care dintre noi vorbeste, sa nu o facem amandoi in acelasi timp. Cu toate emotiile mele, n-as fi putut sa tac deci vorbesc io! Intram. Judecatoarea zice: la contractul de vanzare-cumparare... O secunda am crezut ca a incurcat dosarele. Vorbea insa despre contractul de vanzare cumparare al ap in care locuim, pe care sotul meu l-a cumparat de la bunica lui, cu nu's ce clauze, judecatoarea se uita la noi si zicea: nudul uzufruct si alte cuvinte care nu ajungeau la ratiunea mea. Astepta raspuns. Toata lumea se uita la noi si noi la ei. Am spis: imi pare rau, dar nu inteleg! Mi-a explicat ca nu suntem proprietari deplini si ca trebuie sa facem nu stiu ce. Mi-a sclipit un beculetz, stiu ca la obtinerea atestatului ne-au cerut si o copie dupa certificatul de deces al bunicii. M-am felicitat atunci ca am luat toate actele si ca sunt prevazatoare si am copii dupa actele originale. Am dat o copie. Cred ca n-ar fi fost o problema, nu era esential acest aspect (cred io). L-a mai intrebat pe sotul meu despre adeverintele lui, ca are mai multe contacte de munca cu timp partial. Ne-a intrebat cat are acum bb si cum ne descurcam cu el. Cu cine sta copilul (cu mine, ca-s in conced). Cine se scoala noaptea sa-i dea biberonul; Mihai zice: sotia il ia in brate sa-l linisteasca si eu ii incalzesc laptele. Gargara, asta era acum cateva luni, acum nu mai cere copilul lapte . Judecatoarea: deci solicitati... sa incuviintati adoptia si copilul sa poarte numele nostru, zice Mihai. Credeam ca am scapat. Hehe... Judecatoarea se uita in ochii mei pe deasupra ochelarilor: va rog, in cateva cuvinte, o fraza, sa ma convingeti sa incuviintez adoptia. Cred ca o secunda n-am respirat, apoi m-am gandit la Victor. Ce sa spun?!? "Copilul acesta ne-a schimbat viata." Mi-au dat lacrimile. "Ar trebui sa-l vedeti dimineata cum se bucura ca ne vede, cum i se aprind ochisorii, cum da din maini si din picioare si chiuie". Si n-am putut spune mai multe... A intrebat-o pe jurista si pe procuror, care au zis ca sunt de acord (de fapt, nu mai retin ce-au zis, oricum de bine). A zis: ramane in pronuntare, noi am multumit si am iesit. Era 12:20.
Nu prea stiam incotro s-o luam cand am iesit de-acolo, parca eram beti. Atunci ne-am zis si noi LA MULTI ANI pt aniversarea casatoriei. Am fost la biserica unde ne-am casatorit, acum 3 ani, si unde l-am botezat pe Victor. Am aprins lumanari si iar am plans. Am fost la un restaurant si am mancat si am baut o bere (fara alcool unii). Apoi ne-am intors la copilul NOSTRU. Dormea, linistit, in patut. Mi s-a parut ca a crescut brusc si s-a facut si mai Fat Frumos. Si iar am plans. Si uite-asa, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa!
Care bucurie, si la voi sa fie!!!!!!
aiuras spune:
Rozi, mi-au dat si mie lacrimile de bucuria voastra! Zi mare de sarbatoare cu izbanda mare la voi. Sa va bucurati de copil si casa de piatra in continuare ca sa va adapostiti Fat-Frumosul!
o mamica fericita spune:
Rozi am plans de bucurie pentru voi. sa fiti sanatosi si fericiti. sa va tina Dumnezeu tot asa.
multumesc pentru optimismul pe care mi lai dat astazi.
Lorelei si
Rozi spune:
Multumim si va pupam! Da, azi e si sarbatoare ortodoxa: Sf Petru si Pavel. Au avut grija de mine inca de la botez (al meu, desigur )
Anca Wish spune:
Rozi, felicitari!!!!!!!!!!!!
Sunt tare fericita pentru voi.
Sanatate multa voua si lui Victoras!
Sa se faca mare, cuminte si sa va aduca numai bucurii!
Acealeasi urari pentru voi toate. Sunt alaturi de voi si va tzin pumnii!
anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish
aissa spune:
Rozi, eu una eram sigura ca va fi bine. Vreau insa sa te felicit pentru prezenta de spirit. Eu sunt aproape convinsa ca daca mie imi punea asemenea intrebari m-as fi blocat, mai ales ca nu m-as fi asteptat la asa ceva. Adica ma gandeam la orice, legat de acte, dar nu la o justificare a adoptiei din punct de vedere sentimental.
Ma bucur si pentru acel cuplu cu un suflet atat de mare si care si-au vazut azi implinit visul.
Sa fiti sanatosi, sa va bucurati de Victoras si sa va ajute Dumnezeu sa ii aduceti si surioara pe care o doriti.
Cristina si Alexandra (30.09.2004)