Credeti cu adevarat in Dumnezeu?!
Raspunsuri - Pagina 10
andora spune:
Diana nu ramane pe margine doar fiindca risti sa nu te faci inteleasa... Mie-mi place sa cred ca e bine sa spun ce gandesc, sa explic daca nu sunt inteleasa (chiar de nu reusesc uneori).. cu timpul insa si eu stau cam prost asa ca mai rarut ca e mai dragut...
quote:
Originally posted by greieras
... cred ca oricat de bun ar fi un ateu, deci cineva care nu da doi bani pe Dumnezeu, nu va putea in veci sa intre in Rai pentru ca se intra doar prin credinta si nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.(Efeseni 2:8-9) Si mai zice in Biblie ca nu oricine zice Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. (Matei 7:21)
Asa e, nici credinta nu exclude faptele nici faptele credinta. Ar trebui sa fie asa mereu. Eu ma gandesc ca daca necredinciosul care face doar fapte bune (!) se caieste pt necredinta in momentul intalnirii cu Dumnezeu - e iertat. Oricum era doar o curiozitate si se zice ca nu e bine sa cercetezi atata caile Domnului... Ce te faci insa cand "crede si nu cerceta" e atat de ispititor de incalcat?
Va doresc o zi buna in totalitate!
www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea
& Gogo
maimutica 
(DN 10.10.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii
emma27 spune:
revelatia credintei am avut-o acum mai bine de 10 ani,eram inca o copila,dar m-a impresionat teribil "viata maicutei veronica".nu mai tin acum minte mai nimic din ea,decat ca de atunci am inceput sa cred cu fervoare in D-zeu.
Ema
Picnic-ul mult asteptat
Calatorie
Porumbita spune:
andora nu exita in biblie "crede si nu cerceta" (asta a fost scoasa de marx, parca); Isus a spus "cere si ti se va da, intreaba si ti se va raspunde"...
andora spune:
quote:
Originally posted by Porumbita
andora nu exita in biblie "crede si nu cerceta" (asta a fost scoasa de marx, parca); Isus a spus "cere si ti se va da, intreaba si ti se va raspunde"...
Da, asa este, insa ideea care se desprinde ramane asemanatoare, fiindca definitia credintei presupun ca implica si luarea "de bun" a tot ce scrie in Biblie, adevarat sau neadevarat. Nu cred ca Dumnezeu te indeamna sa nu cercetezi, ci sa crezi ceea ce nu poti cerceta... In Biblie figureaza "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut" care subliniaza tocmai acest lucru zic eu....stiu ca sensul e putin altul, plus ca nici o propozitie luata din contextul initial nu e pe deplin elocventa... Am vrut sa spun ca Biblia ne indeamna la credinta chiar daca majoritatea nu-L pot vedea si simti pe Isus tangibil, fizic. Multi atei se bazeaza pe asta in respingerea existentei Lui, si intreaga credinta e de fapt bazata pe incredere (scuze de pleonasm). E un cumul de elemente pe care oricine le poate interpreta cum doreste si cu care isi poate justifica credinta / necredinta.
Asa ca-mi fac totusi mea culpa fiindca nu m-am exprimat bine... insa am gasit un citat : "cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun." - zisa de Pavel si consemnata in 1 Tesaloniceni 5:21. Ajutor! - asta inseamna ca ni se ingaduie sa cercetam cu fapta lucrurile bune si rele deopotriva si apoi sa putem pastra ce e bun in urma omparatiei? (si aici eu am ce am cu fiul risipitor..) De asta sa ne fie ingaduita oare iertarea pacatelor, fiindca intoarcerea la calea cea dreapta din pacat e mai "valoroasa" decat mersul pe drumul bun fara cunoasterea pacatului?!? Daca intre ele era semnul "egal" fiul risipitor nu primea nimic in plus fata de cel ramas acasa... Sau a fost o parabola voit exagerata pt a scoate in evidenta "beneficiile" intoarcerii la credinta? Sau poate fiul de acasa a primit in timp echivalentul celor primite de cel intors? Sau risipitorul a platit cat era plecat? Incep deja sa aberez, poate sunt eu mai toanta, dar parca pilda asta n-o prea pot intelege...
Iertare din nou pt mesajul lung si sper ca n-am zis nici o prostioara de neiertat... Va pup!!!!!
www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea
& Gogomaimutica (DN 10.10.2004)www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii
zana spune:
Am cerut....
"Am cerut putere
Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic
Am cerut intelepciune
Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat
Am cerut prosperitate
Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc
Am cerut curaj
Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit
Am cerut rabdare
Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept
Am cerut dragoste
Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut
Am cerut favoruri
Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut
Am primit tot ceea ce-mi era necesar"
RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE
Aynur spune:
Buna ziua fetelor
Buna andora
o sa imi spun si eu parerea cu toate ca nu sunt crestina dar cred ca stiu o explicatie nelamuririi tale.Fiul risipitor este cineva care a pacatuit si s-a cait,si spui cum se poate sa fie egal cu cineva care nu a cunoscut pacatul?pentru ca Lui Dumnezeu Ii place cainta robilor Sai;poate pentru ca fiul risipitor s-a cait atat de mult in fata lui Dumnezeu pentru pacatele sale si credinta lui a fost asa de mare incat pacatele din trecut i-au fost iertate;
cel credincios a avut o viata si o credinta constante,si nu fara pacat caci orice om are pacate ,nu a avut cainta si regretul primului,nu a avut o crestere a credintei ca a primului;ambele sunt bune daca fiul risipitor a castigat prin cainta si credinta f mare imediata,credinciosul constant a castigat si el prin credinta si faptele bune pe care le-a savarsit de-a lungul vietii in mod constant
Dumnezeu este Cel care ne stie pe toti,cu bune si rele,si cu siguranta ca El este Drept cu robii Sai,Slava Lui!
prin"cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun"cred eu ca o putem aplica oriunde,cum ar fi din stiinta pastram ceea ce este bun,din cultura diverselor poapoare la fel..etc
sa aveti o zi frumoasa!
aynur
andora spune:
Aynur merci frumos pt explicatie... si eu ma gandeam cam asa:
rasplata fiului risipitor = castig mare cumulat oferit dintr-o data
rasplata fiului "cuminte" = acelasi castig mare care e egal cu
suma de mici castiguri oferite treptat...
Dar oare nu trebuie sa credem fara a astepta rasplata? Desi e greu sa nu astepti macar rasplata manifestata prin mantuire, iertare, iubire de catre Dumnezeu pt credinta ta...
Iar referitor la cercetarea si pastrarea lucrurilor bune, si eu incerc sa concluzionez exact ce ai zis tu... desi ma gandeam ca si cercetarea pacatelor poate fi o cale spre intelegerea gravitatii lor si prin urmare spre abtinerea ulterioara de la ele .
Va pup si va doresc o zi buna!!!!!!
www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii
columbiana spune:
Interesant topic...stiu ca suna stereotip, dar cind imi pun intrebarea asta parca aud cuvintele Parintelui Steinhard :" Cred Doamne...ajuta necredintei mele"; pentru ca uneori am senzatia ca credinta- bine instalata in mintea mea...nu a ajuns suficient la inima;
anul trecut cineva foarte drag a fost diagnosticat cu cancer...neasteptat..; a fost o perioada in care am simtit suflarea mortii in ceafa, in care am realizat cit putem fi de fragili si de...temporari; si totusi Isus a inviat si ne-a aratat si noua Calea...atunci de ce mi-e atit de frica de moarte? de ce- citind Biblia, ascultind Slujba, spunind rugaciunile, incercind sa traiesc crestineste ma tem atit de tare...si senzatia este de sfirsit- de durere...n-ar trebui sa privesc cu seninatate gindul ca clipa poate fi acum, linga mine, in ceasul urmator? de atunci ma tot intreb, n-a trecut credinta mea de la minte spre inima?????
"Noi suntem trecatori ca iarba cāmpului, numai muntii stau pe loc. Numai limba si datinile ramān sa vorbeasca despre trecerea noastra pe pamānt."
andora spune:
Ana, exact intrebarea asta mi-o puneam si eu.... eu cred ca simtim senzatia aceea dureroasa si apasatoare referitor la moarte fiindca singurul loc unde am trait vreodata e aici pe Pamant. Poate ai dreptate si credinta nu ne-a cuprins inima in ansamblul ei ca sa fim complet deschisi mortii (!). Dar cred ca e normal sa-ti fie dor de oameni fiindca langa ei ai trait... Si de Dumnezeu ti-ar fi dor daca ti-ai fi luat ramas bun de la El la nastere. Insa El e in noi si nu ne despartim decat de forma de a-L simti si vedea langa noi. Ar trebui sa avem inima deschisa.... Stii care era dilema mea si a sotului meu? Daca Dumnezeu ne va lasa sa fim impreuna mereu... Eu stiu ca nu as putea trai nici dupa moarte (
) fara el si incercam sa ne gandim ca si atuncivom avea sufletele lippite si vom fi impreuna... De ce ne da Dumnezeu dragostea? Aici m-am blocat si am o mie de raspunsuri in minte... dar nici unul destul de sigur ca sa-l scriu aici... Vreau sa cred insa ca nu e in zadar ceea ce simtim si ca totul are o urmare, iar dragostea nu ni se da ca sa ne fie apoi luata....
Am realizat ca nu am pierdut prin moarte persoane fff apropiate.. pe bunica am pierdut-o la propriu, in rest doar bunicul a murit cand aveam 5 ani si stiu cat de greu mi-a fost... eram totusi copil, acum am alt fel de gandire si nu cred ca as rezista unei dureri asa de mari. Nici nu vreau sa ma gandesc.
Ne ramane doar speranta ca Dumnezeu are grija si dupa moarte de fiecare, insa durerea despartirii e aceeasi cu aceea unei plecari intr-o tara de unde nu te poti intoarce. Despartirea cred ca doare, nu moartea propriu-zisa.
Va sarut si sa aveti o zi buna!!!!
www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii
michelle-usa spune:
quote:
Originally posted by gabry
Andora,eu zic ca nu are importanta ca unui catolic si unul ortodox.Eu m-am casatorit cu un italian si am facut o casatorie mixta,eu imi fac crucea ortodoxa si nimeni nu-mi zice nimic chiar daca intru des si-n bisericile catolice.Anul trecut am fost la o nunta unde ,mirele era ortodox,mireasa catolica,nasa ortodoxa si nasul catolic,o combinatie in toata regula.Eu sint de conceptul ca nu trebuie sa-ti schimbi religia,m-a invatat bunica mea,spunindu-mi ca e cel mai mare pacat.In ziua de azi,se pot face si casatori mixte,nu mai e obligatoriu ca sotia sa ia religia sotului.Si-ti spun toate astea traind intr-o tara 100% catolica,dar credema sintem toti intr-o armonie desavirsita.
Un exemplu,sint eu ortodoxa pur singe ,dar cind a murit Papa Woitija,plingeam ca un copil,acel om mi-a transmis ceva,ceva ce nu tine de religie(vreau sa spun nu conteaza religia),ceea ce actualul Papa nu-mi poate scoate din suflet.Poate gresesc,sau poate e prea devreme sa fac afirmatii la adresa sa,tinind cont ca e de putin timp Papa.Oricum,a fost un om mare si D-zeu sa-l odihneasca in pace,pacea care o vroia atit de mult pe pamint.
Apropo,citeam un articol despre biserica ortodoxa rusa, care a fost una dintre care nu a vrut sa se intilneasca cu Papa,stau si ma intreb ,de ce?
Principalul e sa fim noi sanatosi si cu D-zeu inainte.
Mama luiElena -Stefania si Mircea
panagia gabri
Doar o mica mentiune referitor la afirmatia ta: sa-ti schimbi religia este cel mai mare pacat"
probabil ti se pare important ca e ceva ce bunica ta ti-a spus, dar eu cred ca e mai important sa crezi ce spune Dumnezeu, in Biblie.Pacatul de neiertat este sa refuzi ori sa vorbesti urat de Duhul Sfant (Matei 12:31).
Numai cei necredinciosi poate comite acest pacat.
Credinciosilor le sunt iertate toate pacatele, doar de asta a murit Isus Christos.
.
michelle