Abuzul Domestic (2)

Continuare de la www.desprecopii.com/FORUM/topic.asp?TOPIC_ID=32602&whichpage=10" target="_blank">Abuzul domestic (1)

---

Alyssa, imi pare rau, sincer de tot iti spun asta. Nu stiu cum te simti tu, dar eu m-am simtit cumplit de inselata, nu numai ca femeie care-si pierde subit familia, ci si ca om care a avut incredere in cineva si a dat totul pentru ca, in final, sa piarda lamentabil.

Crede-ma, 3 ani m-am certat cu dobitocii de canadieni care ma puneau sa le platesc ajutorul social pe care fostul sot il primea (a fost bine sfatuit de alti loseri de romani de aici) odata ce ne-am despartit. Este strigator la cer ca, in calitate de victima, sa te puna sa platesti bani agresorului, fiindca asta este de fapt: el lua bani de la stat, iar statul, fiindca am semnat contract de sponsorizare cu el cind i-am facut actele fostului sot, sa-mi ceara inapoi sumele pe care i le plateau lui lunar. Complet aberant! Iti vine sa urli de neputinta...

Din fericire, sau din nefericire, depinde cum vede fiecare lucrurile, m-am ferit sa am copii cu fostul barbat. Nu avea sens oricum. Iar acum, la 2 ani dupa ce m-am mai linistit, incerc sa-mi regasesc energia si cheful de a mai incepe ceva, gen familie, cu prietenul meu. Sint insa foarte sceptica si imi este in permanenta teama ca si cu el voi ajunge in acceasi situatie ca si in precedenta relatie. Cred ca am ramas traumatizata pentru totdeauna, din pacate.


=========

What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.

Mik spune:

Fetelor, Alice si Anca, ceea ce povestiti da fiori, pur si simplu.

O intrebare pentru moderatori : Inceputul de la ABUZUL DOMESTIC(1) scris de Alice mi se pare foarte bine scris si mai ales foarte important de citit ! Daca subiectul a fost inchis se va putea acceda dupa X luni ?


Mik.

criss spune:

Buna,

Fetelor, sunt impresionata, de-a dreptul se iti ingheata sangele.
Aveti grija de voi si Dumnezeu sa va dea putere sa lasati totul in urma.

Criss

cris68 spune:

Buna din nou! M-am gindit sa va tin la curent cu ce se mai intimpla in viata mea. Multumesc pentru toate mesajele pe PM si toate incurajarile.
La inceputul lui Aprilie am avut bafta de a-mi gasi servici. Din fericire, e un servici bun, cu plata pe masura asa ca Tom nu a avut nici un motiv sa obiecteze prea mult la aflarea vestii. Au fost multe suisuri si coborisuri in aceste citeva luni. Au fost multe zilele in care nu mi-am dorit decit sa dispar cumva, ca sa nu mai aud toate injuriile (favorita mea este "ungrateful bitch") sa nu-l mai vad cum isi bea mintile si ajunge la stadiul in care si "buna ziua" e considerat motiv de cearta... Si apoi, pentru o vreme, totul e super. Cel putin pentru el. Pentru mine, orice injurie pe care mi-o arunca, ramine acolo, sapata. Poate ca sint eu a dracului. Nu stiu! Ce doare este ca nu mai pot sa cred, nici in zilele senine, ca voi imbatrini impreuna cu omul de linga mine. Si asta e ceea ce ma opreste din a face orice fel de planuri. Sa plec in tara? In afara de mama, altceva acolo nu ma asteapta. Si acum ca fiica-mea il iubeste pe Tom si se considera "americanca" (nici macar romaneste nu mai vorbeste/intelege. Si nu dati cu pietre, o sa o invat din nou) nu vreau sa imi reprosez o viata ca i-am taiat aripile. Asa ca am invatat sa tac (nu prea bine ca mi s-a spus ca si tacerea mea "vorbeste"). Poate ca sintem inca in "incercari" sau poate ca la un moment dat voi avea taria de a ma rupe. Nu stiu. Va tin la curent dragele mele. Si pentru cele care trec prin mult mai mult, le doresc puterea de a trece peste orice si de a incerca sa fie fericite (whatever that means)

chatonel spune:

Mik, ce s-a mai intimplat cu Doina?



Toulouse, la ville rose

Corina spune:

Iti raspund eu Chatonel! Doina e bine,a anulat divortul si s-a impacat cu sotul! Sint din nou impreuna,s-au mutat intr-un apartament mai mare!
Se pare ca totul e ok,dar nu stiu mai multe!


Corina si Anna nazdravana!!

chatonel spune:

merci, Corina. Sper totul ca e ok.



Toulouse, la ville rose

anca74 spune:

Multumesc, fetelor, pentru cuvintele voastre de incurajare.

Nici macar n-am vrut sa mai intru pe theread-ul acesta o vreme fiindca fostul si-a facut reaparitia in viata mea, mergind sa o vada pe mama sa-i explice el cum au stat lucrurile intre noi doi. S-a exprimat asa : "mi-a fost dor de ai tai, de sora ta si de fratele tau". Mai sa fie, nu ne-am mai vazut din ianuarie 2003!. I s-a facut subit dor de ai mei. Va dati seama ca s-a apucat sa-i spuna mamei ca eu sint nebuna, ca eu l-am provocat, ca eu sint capul rautatilor, s.a.m.d.
Sint unii oameni care nu-s capabili sa sesizeze realitatea : chiar daca i-ar spune mamei ca-s ultimul om, mama tot nu-l va crede pe el. Doar mi-e mama! Motiv pentru care eu nu le-am spus niciodata alor lui prin ce mizerii am trecut cu baiatul lor acei ani petrecuti impreuna. Nu avea rost. Fiecare parinte isi apara propriul copil, chiar daca el este intr-o ureche. Asa este viata facuta.

In fine, i-am scris citeva mailuri si i-am spus sa imi lase familia in pace de acum incolo. S-a enervat si a inceput sa-mi arunce fel de fel de injurii, … ca la usa cortului, ce mai. Si daca mai speram in prostia mea sa-l fac vreodata sa inteleaga cit de tare m-a ranit, cu asta m-a convins : este fara de speranta!

Viata mea acum nu este la superlativ, insa sint linistita macar. Nu ma mai jigneste nimeni zilnic, nu mai pling in permanenta, nu-mi mai doresc sa mor odata si sa scap de toate, etc. E loc de mai bine in viata mea, desigur, insa unii oameni poate ca nu merita sa fie fericiti. Habar nu am. Inca sint la faza de a ma intreba cu ce am gresit eu si cui am gresit sa ma chinuiesc asa toata tineretea. Sper sa gasesc odata un raspuns plauzibil.


============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.

lena spune:

Fetelor este cutremurator prin tot ce ati trecut...eu una nu sunt in situatia asta, dar va inteleg perfect, caci lucrez timp de 3 ore pe saptamana voluntar la o organizatie ce ajuta femeile in situatii dificile in familie, abuz, etc, etc...Ce mi-e dat sa aud, ce povesti se deruleaza in permanenta sub ochii nostri, numai ca de multe ori, saracele femei inghit multe, fie de rusine, fie de frica, fie pentru copii, fie cel putin in multe din cazurile cu care ma intalnesc eu de frica de a fi expulzate din tara...este strigator la cer! Dar am vazut in multe femei o putere extraordinara...de aceea sper in viitor se vor face niste legi mai "omenesti" si care sa protejeze mai mult femeia, din pacate de multe ori se plateste un pret prea mare pentru toata suferinta asta gratuita as zice eu! Mi-e si greu sa mai vorbesc, azi am vazut un caz printre mult altele...o femeie de doar 5 luni casatorita si care a fugit de acasa fiind amenintata cu moartea de catre sot, nu avea nici un loc in care sa se adaposteasca...in fine, groaznic!

Multa putere va doresc tuturor,
Lena

Mik spune:

Anca, incearca sa te reconstruiesti ! Si mai ales rupe orice contact cu el. Nu esti obligata sa-i raspunzi la mailuri si mai ales spune-le alor tai adevarul !



Mik.

anca74 spune:

Corect, asa este, Mik. Insa ma macina cum nu-ti imaginezi faptul ca ma uraste rau de tot "pentru ce i-am facut". Nu am avut dumani niciodata, nu pastrez resentimente fata de nimeni si mi se pare teribil de greu acum ca persoana la care am tinut cel mai mult inainte vreme sa ma urasca… Chiar daca un psihiatru i-ar pune cu siguranta diagnosticul de schizofrenic. Inca si acum ma apeleaza cu epitetul de "curva ordinara". In mintea lui este clar ca ceva s-a blocat pe teama de a fi inselat de sotie. Chiar de m-as tiri in genunchi si mi-as pune tarina in cap, el tot ar crede cu inversunare ca l-am inselat.

In fine, inca nu am reusit sa trec la faza de a nu ma mai gindi la situatia in care s-a bagat singur. Ca orice barbat orgolios si batut in cap, n-a uitat sa mentioneze ca acum are cele mai faine femei posibile, ca le schimba ca pe sosete si ca este mult mai fericit fara mine. A afirmat chiar ca regreta in fiecare zi clipa in care m-a cunoscut. Cam doare fraza asta. Inca mai doare. In subconstientul meu, cred ca mi-as fi dorit o relatie de prietenie cu el, sa ne fi salutat cind ne intilneam pe strada, sa putem sa ne povestim bucuriile, problemele, etc. In fond, am fost casatoriti impreuna. Il cunosc mai bine decit se cunoaste el pe sine insusi. Nu i-am cerut sa stam nas in nas 24/24, nici sa ne vedem zilnic. I-am cerut o relatie civilizata de oameni care au fost casatoriti cindva, care au realizat ca nu mai puteau continua aceasta relatie din "n" motive, s.a.m.d. El insa a intrepretat-o ca si cum i-as fi cerut sa fim din nou impreuna. Departe de mine gindul acesta! Sint intr-o relatie stabila de peste 1 an de zile si ma inteleg bine cu prietenul meu. Si m-am ales acum cu fostul barbat care ma uraste groaznic si ma invinuieste fata de toata lumea care ne cunoaste ca i-am stricat eu viata, ca l-am umilit cind a trebuit sa anunt politia fiindca ma batea, etc. In mintea lui, ar fi trebui sa stau si sa indur pina cind s-ar fi saturat el de mine si ar fi plecat singur. Din pacate, stau prost cu rabdarea.

As vrea sa nu-mi mai pese de existenta lui. Este insa foarte greu sa ajung la stadiul acesta. Am citit acum ceva vreme un subiect aici despre prima dragoste care nu se uita niciodata. E cit se poate de adevarat. Nu am cum sa-l uit vreodata. Cu toate problemele si neajunsurile pe care le are.

Cam asta e povestea mea.


============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.