Dependenta de ...

Doamne, cit de multe persoane cu probleme!!!
Citind si alte subiecte pe aceasta tema, constat ca sint probleme foarte siciitoare, care nu ne dau pace si parca mi se pare problema mea cea mai mica...hai sa va spun totusi despre ce este vorba:
problema mea o reprezinta dependenta psihica de bunul mers al propiei sanatati si sanatatii celor dragi.Ce-i asta? Pai sa va explic in cuvinte putine si concrete:

In anul 2001 imi moare tatal in urma unui atac vascular(cu doua luni de chinuri inainte)...eram singura la parinti si ii iubeam foarte, foarte mult.Nu a fost nimeni sa ne ajute, eu sustinind-o pe mama de multe ori, cum era si normal...

In 2002, la fix un an de cind tata a murit, m-am casatorit(alta sursa de stress, pozitiv, ce-i drept, dar tot destabilizator)...

In 2003, la un an de cind m-am casatorit, am nascut(copilul meu care este o minune, nu a prea fost dorit de mine, intrucit am considerat ca este prea devreme si nu sint pregatita sa-l am)...alt stress, plus depresia postnatala, oboseala cronica acumulata, etc, stiti si voi...

In 2003 si jumate din 2004, m-am confruntat cu o infectie urinara careia nu ii dadeam de cap(cele care au avut stiu ce inseamna sa ai infectii urinare repetate), alt stress...

Acum...eu nu m-am putut lauda niciodata cu un sistem nervos solid, intotdeauna m-a influentat starea celor din jur...dar de cind a murit tata, am devenit extrem de vulnerabila la toate problemele de sanatate ale mele si ale celor dragi mie...

In 2004 mama s-a imbolnavit de gonartroza, a fost si prin spital...pe linga infectiile urinare ale mele), acum de vreo doua luni de zile se confrunta cu o nevralgie de trigemen care ii da dureri de cap permanente, plus copilul foarte sanatos(Multumesc Doamne!), dar foarte energic care ne oboseste cumplit...

Cind cineva e bolnav la mine in casa eu sint cea care preia toate masurile de prim-ajutor(am absolvit si un liceu de biologie, mi-a si placut sa citesc cite in luna si in stele), dar uneori simt ca nu mai pot...nu mai pot sa ii sustin pe toti...ma incarc negativ, sint obosita, tip la copil, din partea sotului nu am ajutor in asemenea tip de probleme...cred ca ar trebui sa abordez altfel problemele, dar nu stiu cum?

Am ramas foarte sensibila dupa moartea tatalui meu, nu am avut ani linistiti nici dupa aceea, dupa cum v-am povestit... ce sa mai fac?????

Theiuta

poze cu Nicolas

Tzuni spune:

...draga mea, incearca o discutie cu un psiholog. Cred ca te-ar ajuta mult de tot! Succes!

Tzuni

Grace spune:

Cred ca ar trebui sa iti gasesti niste preocupari care sa te ajute sa te relaxezi fizic si mental. Cred ca ar trebui sa nu mai acorzi atita importanta la tot ceea se intimpla. Ar trebui sa incerci sa gindesti cit mai mult pozitiv, asta iti va da o stare de bine si de calm, care se va transfera asupra intregii familii. Ia problemele pe rind, incearca sa rezolvi ce poti, si restul, admite ca nu poti face nimic si treci peste. Ar trebui sa fi mai fatalista, asta te-ar ajuta sa treci mai usor peste probleme, adica, unele lucruri se intimpla independent de dorinta si vointa noastra. Refuza sa fi tensionata, sa te gindesti tot timpul numai la probleme. Parerea mea. Pupici.

andreea_tx spune:

Theiuta draga sus fruntea si gandeste pozitiv.Incearca si stai de vorba si cu sotul tau si spune-ti punctul tau de vedere,fa-l sa te inteleaga si sa te ajute acolo unde se poate ca doar copilul il aveti impreuna si de comun acord.Si de ce nu fa cat mai multe plimbari cu copilul iesiti la aer curat faceti plimbari prin parc si mai angreneaza-ti si sotul in asemenea proiecte in limita posibilitatilor bineinteles.e adevaret ca sunt unele probleme pe care nu le putem trece cu vederea dar daca nu existe scapare nu avem ce face si trebuie sa mergem inainte ca de aceea ne-a dat d-zeu viata sa o traim.

andreeat

axia spune:

Theiuta,
Cred ca dintr-un motiv de care nu esti constienta, tatal tau era factorul de echilibru in viata ta.
Poate ca era confidentul tau, poate ca te sustinea financiar, poate ca a fost omul care ti-a spus mereu ca esti frumoasa si desteapta......nu stiu, gandeste-te tu. Nu glumesc, vorbesc serios.
Cele ce ti se intampla nu au legatura cu moartea tatalui tau, doar tu le legi.
Poate ti-ar prinde bine sa stai de vorba cu un psiholog sa te ajute sa intelegi ce anume, ce iti oferea tie siguranta, facea tatal tau, si sa incerci sa compensezi.

Andre si BB Tibi